>

 Hotărâre număr 2151 din 2004-11-30 00:00:00 privind instituirea regimului de arie naturala protejata pentru noi zone



Guvernul României
Hotărâre nr. 2151 din 30/11/2004
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 38 din 12/01/2005

privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone*)


    ___________
    *) Hotărârea este reprodusă în facsimil.

    În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 236 din 24 noiembrie 2000 privind regimul ariilor protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată prin Legea nr. 462 din 18 iulie 2001,

    Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

   Art. 1. - (1) Se instituie regimul de arie naturală protejată şi se aprobă încadrarea în categoriile de management corespunzătoare, pentru următoarele situri:
   
Nr. Arie naturală protejată Suprafaţă Judeţ Nr. aviz CMN
(ha)
I. rezervaţii ştiinţifice:
I.1. Peştera Răsuflătoarei (Parcul Naţional 1,1 Caraş-Severin Cj 302/04.11.2003
Semenic Cheile Caraşului) B 920/07.06.2004
I.2. Peştera Liliecilor 6 Suceava Cj 229/23.12.2002
II. parcuri naţionale:
II.1. Buila - Vânturariţa 4.186 Vâlcea B 903/21.04.2004
III. monumente ale naturii:
III.1. Peştera Smeilor de la Onceasa (Parcul 0,5 Bihor 203/dm/14.05.2004
Natural Apuseni)
III.2. Pădurea Alexeni 37 Ialomiţa Cj 102/22.03.2004
III.3. Peştera Măgurici 1 Sălaj Cj 128/27.03.2003
IV. rezervaţii naturale:
IV.1. Prundul Mare (Parcul Natural Lunca 558 Arad 218/dm/12.05.2004
Mureşului)
IV.2. Golul alpin Valea Rea - Zârna 6.480 Argeş 228/dm/14.05.2004
IV.3. Măgura - Nucşoara 15,8 Argeş 229/dm/14.05.2004
IV.4. Lacul lui Bârcă 12,4 Argeş Cj 94/19.03.2003
IV.5. Măgura - Târgu Ocna 89,70 Bacău Cj 64/19.03.2003
IV.6. Lacul Bălătău 4,83 Bacău Cj 191/13.06.2003
IV.7. Buciaş 471 Bacău Cj 60/19.03.2003
IV.8. Nemira 3491,2 Bacău Cj 227/23.07.2003
IV.9. Complexul Carstic din Valea Ponorului 168 Bihor 231/dm/14.05.2004
(Parcul Natural Apuseni)
IV.10. Sistemul carstic Peştera Cerbului - Avenul 45 Bihor 232/dm/14.05.2004
cu Vacă (Parcul Natural Apuseni)
IV.11. Holbav 4,1 Braşov B 317/09.05.2002
B 854/17.03.2004
IV.12. Peştera Comana 42 Braşov B 867/22.03.2004
IV.13. Peştera cu Apă din Valea Polevii (Parcul 3,2 Caraş-Severin B 833/05.03.2004
Natural Porţile de Fier)
IV.14. Dăncioanea 337 Caraş-Severin B 897/15.04.2004
IV.15. Peştera Exploratorii 85 (Parcul Naţional 15 Caraş-Severin B 832/05.03.2004
Semenic Cheile Caraşului)
IV.16. Pădurea Pleşu 1.980 Caraş-Severin B 855/17.03.2004
IV.17. Rusca Montană 604 Caraş-Severin Cj 133/27.03.2003
IV.18. Dealul Cărăula 123 Caraş-Severin 315/Cj/09.07.2004
IV.19. Ostrovul Şoimul 20,1 Călăraşi 332/Cj/23.12.2003
IV.20. Ostrovul Haralambie 45 Călăraşi 334/Cj/23.12.2003
IV.21. Ostrovul Ciocăneşti 207 Călăraşi 333/Cj/23.12.2003
IV.22. Sic 505 Cluj B 958/24.06.2004
IV.23. Dealul cu fluturi 20 Cluj Cj 307/23.12.2002
IV.24. Celea Mare - Valea lui Ene 54 Constanţa Cj 207/02.07.2003
IV.25. Pădurea Cetate 62 Constanţa Cj 208/02.07.2003
IV.26. Pădurea Bratca 67 Constanţa Cj 209/02.07.2003
IV.27. Lacul Oltina 2.290 Constanţa Cj 210/02.07.2003
IV.28. Lacul Bugeac 1.434 Constanţa Cj 211/02.07.2003
IV.29. Lacul Dunăreni 703 Constanţa Cj 212/02.07.2003
IV.30. Lacul Vederoasa 517 Constanţa Cj 213/02.07.2003
IV.31. Dealul Ciocaş - Dealul Viţelului 977 Covasna, B 948/24.06.2004
Braşov
IV.32. Valea Neajlovului 15 Dâmboviţa Cj 63/19.03.2003
IV.33. Zăval 351,3 Dolj 195/dm/27.04.2004
IV.34. Pădurea Canton Hăţiş 6,4 Ialomiţa Cj 174/23.05.2003
IV.35. Şcheia 1 Iaşi B 835/05.03.2004
IV.36. Pârâul Pietrei - Bazga Răducăneni 0,5 Iaşi B 836/05.03.2004
IV.37. Peştera Izverna 2 Mehedinţi B 834/05.03.2004
IV.38. Scaunul Domnului 50 Mureş Cj 130/27.03.2003
IV.39. Seaca 815 Mureş 212/dm/10.05.2004
IV.40. Lacul Cuejdel 114 Neamţ 207/04.05.2004
IV.41. Codrul Secular Runc 57,60 Neamţ Cj 282/23.12.2002
IV.42. Secu 776,7 Neamţ 261/05.05.2002
IV.43. Valea Olteţului 900 Olt B 935/07.06.2004
IV.44. Pădurea Reşca 50 Olt B 934/07.06.2004
IV.45. Pădurea Lapiş 430,4 Sălaj 206/04.05.2004
IV.46. Lacul Tătarilor 33 Sibiu B 982/15.07.2004
IV.47. Ostrovul Gâsca 58 Teleorman B 843/17.03.2004
IV.48. Pădurea Troianu 71 Teleorman B 842/17.03.2004
IV.49. Pădurea Babadag - Codru 618 Tulcea B 598/23.06.2003
IV.50. Lacul Traian 326 Tulcea B 599/23.06.2003
IV.51. Muchiile Cernei - Iaila 1.891 Tulcea B 601/23.06.2003
IV.52. Beidaud 1.121 Tulcea B 602/23.06.2003
IV.53. Valea Mahomencea 1.029 Tulcea B 605/23.06.2003
IV.54. Dealul Ghiunghiurmez 1.421 Tulcea B 606/23.06.2003
IV.55. Chervant - Priopcea 568 Tulcea B 607/23.06.2003
IV.56. Călugăru - Iancina 130 Tulcea B 608/23.06.2003
IV.57. Muntele Consul 328 Tulcea B 600/23.06.2003
IV.58. Dealul Sarica 120 Tulcea B 609/23.06.2003
IV.59. Dealurile Beştepe 415 Tulcea B 604/23.06.2003
IV.60. Enisala 57 Tulcea B 603/23.06.2003
IV.61. Carasan-Teke 244 Tulcea B 610/23.06.2003
IV.62. Valea Ostrovului 71 Tulcea B 611/23.06.2003
IV.63. Uspenia 22 Tulcea Cj 119/27.03.2003
IV.64. Edirlen 32,8 Tulcea Cj 120/27.03.2003
IV.65. Casimcea 137 Tulcea Cj 121/27.03.2003
IV.66. Colţanii Mari 53 Tulcea Cj 122/27.03.2003
IV.67. Peceneaga 132 Tulcea Cj 123/27.03.2003
IV.68. Măgurele 292 Tulcea Cj 125/27.03.2003
IV.69. Războieni 41 Tulcea Cj 124/27.03.2003
IV.70. Dealul Deniztepe 305 Tulcea Cj 126/27.03.2003
IV.71. Dealul Mândreşti 5 Tulcea Cj 127/27.03.2003
IV.72. Mănăstirea Cocoş 4,6 Tulcea Cj 282/18.06.2004
IV.73. Seaca - Movileni 48 Vaslui 205/04.05.2004
IV.74. Poiana Muntioru 22 Vrancea B 191/09.05.2002
V. parcuri naturale:
V.1. Lunca Mureşului 17.166 Arad, Timiş B 424/14.03.2003
V.2. Lunca Joasă a Prutului Inferior 8.247 Galaţi 19/CJ/18.02.2003
V.3. Comana 24.963 Giurgiu B 521/08.04.2003
V.4. Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului 102.392 Hunedoara 331/dm/26.07.2004
V.5. Munţii Maramureşului 148.850 Maramureş Cj 220/10.07.2003
V.6. Geoparcul Platoul Mehedinţi 106.000 Mehedinţi 204/04.05.2004
V.7. Putna-Vrancea 38.204 Vrancea B 1073/23.09.2004
VI. arii de protecţie specială avifaunistică
VI.1. Pădurea Lunca - colonie de stârci 2 Arad Cj 216/02.07.2003
VI.2. Pădurea Socodor - colonie de stârci 3 Arad Cj 215/02.07.2003
VI.3. Lacul Bascov 162 Argeş Cj 93/19.03.2003
VI.4. Lacul Lilieci 262 Bacău Cj 287/23.12.2002
VI.5. Lacul Bacău II 202 Bacău Cj 286/23.12.2002
VI.6. Lacul Galbeni 1.132 Bacău Cj 285/23.12.2002
VI.7. Lacul Răcăciuni 2.004 Bacău Cj 288/23.12.2002
VI.8. Lacul Bereşti 1.800 Bacău Cj 289/23.12.2002
VI.9. Lacul Stânca - Costeşti 2.950 Botoşani B 939/07.06.2004
VI.10. Complexul Piscicol Dumbrăviţa 414 Braşov B 856/17.03.2004
Cj 300/23.12.2002
VI.11. Rotbav 42 Braşov 854/17.03.2004
300/23.12.2002
VI.12. Zona umedă Ostrov - Moldova Veche (Parcul 1.627 Caraş-Severin Cj 265/27.08.2003
Natural Porţile de Fier)
VI.13. Zona umedă Insula Calinovăţ (Parcul 24 Caraş-Severin Cj 266/27.08.2003
Natural Porţile de Fier)
VI.14. Divici - Pojejena (Parcul Natural Porţile 498 Caraş-Severin 251/dm/31.05.2004
de Fier)
VI.15. Iezerul Călăraşi 2.877 Călăraşi Cj 54/16.10.2000
VI.16. Lacul Fundata 510 Ialomiţa B 121/17.08.2001
VI.17. Lacul Amara 162 Ialomiţa Cj 298/23.12.2002
VI.18. Lacul Strachina 1.050 Ialomiţa Cj/297/23.12.2002
VI.19. Lacurile Bentu Mic - Bentu Mic Cotoi - 127 Ialomiţa Cj 293/23.12.2002
Bentu Mare
VI.20. Lacul Pângăraţi 153 Neamţ B 851/17.03.2004
VI.21. Lacul Vaduri 119 Neamţ B 852/17.03.2004
V1.22. Lacul Strejeşti 2.378 Olt, Vâlcea B 930/07.03.2004
VI.23. Lacul Slatina 645 Olt B 931/07.06.2004
VI.24. Lacul Izbiceni 1.095 Olt B 932/07.06.2004
VI.25. Iris - Malu Roşu 1.380 Olt 208/04.05.2004
VI.26. Heleşteele de la Moftinu Mic 125 Satu Mare B 120/17.08.2001
VI.27. Balta Suhaia 1.455 Teleorman B 269/14.03.2002
334/dm/30.07.2004
   (2) Se instituie regimul de arie naturală protejată pentru suprafeţe adiacente şi se aprobă încadrarea în categoriile de management corespunzătoare, pentru următoarele arii naturale protejate:
   
Suprafaţa
Nr. Arie naturală protejată totală Judeţ Nr. aviz CMN
(ha)
VII. rezervaţii naturale
VII.1. Perchiu 206 Bacău Cj 281/23.12.2002
VII.2. Izvorul Alb 21 Bacău Cj 192/13.06.2003
VII.3. Valea Legiilor 125 Cluj B 941/07.06.2004
VII.4. Cheile Turzii 324 Cluj B 940/07.06.2004
VIL 5. Suatu 11,3 Cluj B 956/24.06.2004
VII.6. Fânaţele Clujului - "La Copârşaie" 97 Cluj B 957a/24.06.2004
VII.7. Fânaţele Clujului - "La Craiu" 2,2 Cluj B 957b/24.06.2004
VII.8. Lacul Ştiucilor 140 Cluj Cj 146/24.04.2003
VII.9. Mestecănişul Reci - Bălţile de la Ozun - 2.020 Covasna B 694/02.10.2003
Sîntionlunca
VII.10. Râul Tur 6.212 Satu Mare B 952/24.06.2004
VII.11. Rarău - Pietrele Doamnei 971 Suceava Cj 318/28.11.2003
VII.12. Cheile Lucavei 34 Suceava 252/dm/31.05.2004
VII.13. Tişiţa 2.726 Vrancea Cj 301/23.12.2002
VII.14. Lacul Negru 88 Vrancea B 825/07.06.2004
   (3) Suprafeţele ariilor naturale protejate pot fi corectate prin ordinul ministrului autorităţii publice centrale care răspunde de mediu, cu avizul Academiei Române, în cazul utilizării unor metode şi aparate mai precise de determinare a acestora.
   Art. 2. - (1) Parcurile naţionale şi naturale se delimitează conform anexei nr. 1, secţiunea 1.
   (2) Descrierea limitelor şi a suprafeţelor rezervaţiilor ştiinţifice, monumentelor naturii, rezervaţiilor naturale şi a ariilor de protecţie specială avifaunistică este prezentată în anexa nr. 2.
   (3) Anexele nr. 1 şi 2 constituie bază pentru realizarea sistemului informaţional al ariilor naturale protejate, secţiunea arii naturale protejate.
   (4) Limitele ariilor naturale protejate, în format digital, ca vectori cu referinţă geografică, vor fi puşi la dispoziţie de către autoritatea publică centrală care răspunde de mediu tuturor instituţiilor şi persoanelor interesate, în cadrul sistemului informaţional al ariilor naturale protejate, care va fi publicat prin intermediul paginii de Internet, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri.
   (5) În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, prin ordin al ministrului autorităţii publice centrale care răspunde de mediu, cu avizul Academiei Române se va stabili structura sistemului informaţional al ariilor naturale protejate.
   Art. 3. - (1) Se aprobă zonarea interioară a parcurilor naţionale şi naturale din punct de vedere al necesităţii de conservare a diversităţii biologice, prin delimitarea zonelor de conservare specială, conform anexei nr. 1, secţiunea 1.
   (2) Zonarea interioară a parcurilor naţionale şi naturale se poate modifica de către autoritatea publică centrală care răspunde de mediu, în colaborare cu autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură şi autoritatea publică centrală care răspunde de ape, cu avizul Academiei Române, prin ordin comun al miniştrilor.
   (3) Zonarea interioară a Parcului Natural Comana, Geoparcului Dinozaurilor Ţara Haţegului şi Geoparcului Platoul Mehedinţi se va stabili de către autoritatea publică centrală care răspunde de mediu, în colaborare cu autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură şi autoritatea publică centrală care răspunde de ape, cu avizul Academiei Române, prin ordin comun al miniştrilor, în termen de cel mult 9 luni de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri; până la stabilirea zonării interioare a parcurilor naturale Comana, Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului şi Geoparcul Platoul Mehedinţi ariile naturale protejate din interiorul acestora vor avea regim de zone speciale de conservare, inclusiv Balta Comana din cadrul Parcului Natural Comana.
   (4) Până la aprobarea planurilor de management ale parcurilor naţionale şi naturale, care vor reglementa în amănunt regimul de protecţie şi zonarea detaliată, în zonele de conservare specială, se interzic orice forme de exploatare sau utilizare a resurselor naturale, precum şi orice forme de folosire a terenurilor, incompatibile cu scopul de protecţie şi/sau de conservare.
   (5) Prin excepţie de la prevederile alin. (4), în zonele de conservare specială, în afara perimetrelor rezervaţiilor ştiinţifice cu regim strict de protecţie se pot desfăşura următoarele activităţi:
   a) de natură ştiinţifică şi educativă;
   b) turismul controlat;
   c) utilizarea raţională a pajiştilor pentru cosit şi/sau păşunat numai cu animalele domestice proprietatea membrilor comunităţilor ce deţin păşuni în interiorul parcului, pe suprafeţele, în perioadele şi cu speciile şi efectivele aprobate de administraţia parcului, astfel încât să nu fie afectate habitatele naturale şi speciile de floră şi faună prezente în zona de conservare specială;
   d) localizarea şi stingerea operativă a incendiilor;
   e) intervenţiile pentru menţinerea habitatelor în vederea protejării anumitor specii, grupuri de specii sau comunităţi biotice care constituie obiceiul protecţiei, în urma aprobării de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură şi autoritatea publică centrală care răspunde de mediu a planului de acţiune provizoriu elaborat în acest scop de consiliul ştiinţific al parcului şi valabil până la intrarea în vigoare a planului de management;
   f) intervenţiile în scopul protecţiei şi menţinerii ecosistemelor naturale şi reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate, la propunerea consiliului ştiinţific al parcului, în urma aprobării de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură şi autoritatea publică care răspunde de mediu;
   g) acţiunile de înlăturare a efectelor unor calamităţi, în baza aprobării autorităţilor publice centrale care răspund de silvicultură, autoritatea publică centrală care răspunde de mediu şi autoritatea publică centrală care răspunde de ape, la propunerea consiliului ştiinţific al parcului;
   h) acţiunile de prevenire a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri şi de monitorizare a acestora, cu avizul consiliului ştiinţific al parcului.
   (6) Până la aprobarea planului de management pentru fiecare parc naţional şi natural, în suprafeţele situate în afara zonelor de conservare specială se pot desfăşura următoarele activităţi:
   a) activităţile prevăzute la art. 3 alin. (5);
   b) activităţi tradiţionale de utilizare a unor resurse regenerabile în limita capacităţii productive şi de suport a ecosistemelor, prin tehnologii cu impact redus, precum recoltarea de fructe de pădure, de ciuperci şi de plante medicinale, cu respectarea normativelor în vigoare. Acestea se pot desfăşura numai de către persoanele fizice şi juridice care deţin terenuri în interiorul parcului sau de comunităţile locale, cu aprobarea administraţiei parcului;
   c) lucrări de îngrijire şi conducere a arboretelor tinere, lucrări de conservare şi lucrări de igienizare;
   d) aplicarea de tratamente cu grad mare de intensivitate, care promovează regenerarea pe cale naturală a arboretelor. Tratamentele aplicate pot fi reprezentate de: tratamentul tăierilor de transformare spre grădinărit, tratamentul tăierilor grădinărite şi cvasigrădinărite, tratamentul tăierilor progresive cu perioadă lungă de regenerare, tratamentul tăierilor rase în benzi sau în parchete mici, în cazul molidişurilor pure şi arboretelor de plop euroamerican, şi tratamentul tăierilor în crâng în salcâmete şi zăvoaie de plop şi salcie, tratamentul tăierilor succesive şi progresive clasice sau în margine de masiv;
   e) orice alte activităţi aprobate de administraţia parcului şi de consiliul ştiinţific, care nu pun în pericol conservarea patrimoniului natural al parcului.
   f) orice alte activităţi aprobate de autoritatea publică centrală care răspunde de mediu cu avizul Academiei Române prin ordin de ministru.
   (7) Suprafaţa zonei de conservare specială prevăzută în proiectul planului de management al parcului nu poate să difere cu mai mult de 5% faţă de suprafaţa zonei de conservare specială aprobată prin prezenta hotărâre sau prin ordin comun al ministrului autorităţii publice centrale care răspunde de mediu şi al ministrului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în baza unor studii de specialitate aprobate de către aceste autorităţi.
   Art. 4. - (1) Autoritatea publică centrală care răspunde de mediu va asigura, în termen de maxim 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri, structuri de administrare pentru parcurile naţionale şi naturale şi prevederilor legale în vigoare, conform anexei nr. 1, secţiunea 3.
   (2) Structurile de administrare prevăzute la alin. (1) se asigură:
   a) în subordinea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în limita bugetului alocat şi a numărului de personal aprobat conform cerinţelor anexei nr. 1, secţiunea 3; sau
   b) în coordonarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, pe bază de contract încheiat cu persoane juridice care probează capacitatea tehnică, ştiinţifică, administrativă, financiară şi de personal necesară, prevăzut în anexa nr. 1, secţiunea 3, conform procedurilor în vigoare.
   (3) Structurile de administrare pentru Parcul Naţional Buila - Vânturariţa şi Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior se pot asigura şi în subordinca unei alte structuri de administrare dacă nu se poate asigura o structură de administrare independentă, prin asigurarea unei structuri de personal formată din:
   a) şef de pază şi 4 agenţi de teren pentru Parcul Naţional Buila-Vânturariţa;
   b) şef de pază şi 5 agenţi de teren pentru Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior.
   Art. 5. - În lacurile de acumulare pe suprafaţa cărora s-au constituit arii de protecţie specială avifaunistică sunt permise activităţile şi lucrările necesare cercetării ştiinţifice, precum şi lucrările necesare îndeplinirii cerinţelor folosinţelor complexe atribuite acumulării.
   Art. 6. - Autoritatea publică centrală care răspunde de mediu susţine în limita bugetului alocat activităţile structurilor aflate în subordinea sa. Realizarea unora dintre activităţile cuprinse în planurile de management ale ariilor naturale protejate încredinţate structurilor aflate în coordonare, vor fi finanţate prin Fondul pentru Mediu, în baza proiectelor eligibile, ce vor fi susţinute de către autoritatea publică centrală care răspunde de mediu.
   Art. 7. - În vederea dezvoltării ecoturismului, administratorii drumurilor publice vor amplasa indicatoare rutiere pe drumurile pe care le administrează, pentru semnalizarea adecvată a rutelor către parcurile naţionale şi naturale, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri.
   Art. 8. - (1) Limitele parcurilor naţionale şi naturale constituite prin prezenta hotărâre de guvern vor fi materializate în teren, de către administraţiile parcurilor, în termen de 18 luni de la încredinţarea administrării parcurilor respective, prin aplicarea semnelor distinctive stabilite şi utilizate de Comisia Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române, prin distanţe cuprinse între 50 metri şi 200 metri.
   (2) Limitele parcurilor naţionale şi naturale constituite prin prezenta hotărâre de guvern, în format digital, ca vectori cu referinţă geografică, se pun la dispoziţie de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului tuturor instituţiilor şi persoanelor interesate, prin intermediul paginii de Internet, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri.
   Art. 9. - Autorităţile administraţiei publice locale vor asigura reprezentarea limitelor ariilor naturale protejate constituite prin. prezenta hotărâre, ale căror elemente de identificare sunt prevăzute în anexele nr. 1 şi 2, în planurile de amenajare a teritoriului şi de urbanism, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri.
   Art. 10. - (1) Autorităţile administraţiei publice locale, împreună cu administratorii ariilor naturale protejate vor lua măsuri în vederea conservării patrimoniului arhitectonic tradiţional local din ariile naturale protejate şi din vecinătatea acestora, prin elaborarea de proiecte tip pentru construcţii care să conţină elemente de arhitectură tradiţională locală.
   (2) Prin vecinătatea unei arii protejate se înţelege teritoriul administrativ pe raza căruia se găseşte aria naturală protejată.
   Art. 11. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

    PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
   
Contrasemnează:
───────────────
Ministrul mediului şi gospodăririi apelor,
Speranţa Măria Ianculescu
p. Ministrul de stat, ministrul administraţiei şi internelor,
Mircea Alexandru,
secretar de stat
Ministrul delegat pentru administraţia publică,
Gheorghe Emacu
p. Ministrul finanţelor publice,
Gheorghe Gherghina,
secretar de stat
    Bucureşti, 30 noiembrie 2004.
    Nr. 2.151.

   ANEXA Nr. 1

    DESCRIEREA LIMITELOR ŞI A ZONELOR DE CONSERVARE SPECIALĂ, HĂRŢILE ŞI
STRUCTURA DE PERSONAL PENTRU PARCURILE NAŢIONALE ŞI NATURALE

   SECŢIUNEA 1
  DESCRIEREA LIMITELOR ŞI A ZONELOR DE CONSERVARE SPECIALĂ

    PARCUL NAŢIONAL BUILA - VÂNTURARIŢA
   1. Limitele Parcului Naţional Buila - Vânturariţa
    Limita nord-vestică. Porneşte înspre nord-est, de la cantonul silvic Bistriţa, situat la confluenţa pâraielor Gurgui şi Cuca (loc numit "între Râuri"), pe râul Cuca. După 300 m ajunge la o intersecţie de drumuri forestiere (borna silvică 185 UP V Bistriţa a Ocolului Silvic Romani) şi continuă înspre est, pe cel secundar, de pe versantul nordic al văii Târnăciorului, pe culmea Vârlop, pe limită silvică, traversează o şa (culmea ce coboară din Muntele Arnota) (borna silvică 186 UP V Bistriţa a Ocolului Silvic Romani) şi coboară în valea râului Costeşti, în stânga unei pepiniere (borna silvică 17 UP VI Buila a Ocolului Silvic Romani). De aici continuă înspre nord-est pe râul Costeşti (numit în acest sector Prislop), trece după 1 km de cantonul silvic Prislop, şi după încă 2,5 km (trece prin bornele silvice 18 UP VI Buila a Ocolului Silvic Romani, 21 UP VI Buila a Ocolului Silvic Romani, 22 UP VI Buila a Ocolului Silvic Romani, 25 UP VI Buila a Ocolului Silvic Romani şi 36 UP VI Buila a Ocolului Silvic Romani), ajunge la confluenţa râului Costeşti cu Pârâul lui Ignat (borna silvică 70 UP VI Buila a Ocolului Silvic Romani). Limita continuă încă 1,5 km tot pe valea râului Costeşti, înspre nord-est, (trece prin bornele silvice 69 UP VI Buila a Ocolului Silvic Romani, 37 UP VI Buila a Ocolului Silvic Romani, 40 UP VI Buila a Ocolului Silvic Romani) până la o nouă confluenţă (Pârâul Şasa Voiceşti) şi intersecţie de drumuri (borna silvică 59 UP VI Buila a Ocolului Silvic Romani). Limita continuă 500 m pe pârâul din dreapta (S), până la confluenţa a două pâraie (borna silvică 60 UP VI Buila a Ocolului Silvic Romani), de unde urcă pe limita fondului silvic, pe muchia interfluviului, până când atinge Plaiul Lespezi (borna silvică 61 UP VI Buila a Ocolului Silvic Romani). De aici direcţia se schimbă şi limita continuă înspre sud-est, pe culme, pe limita fondului silvic, trece prin cota 1602 (borna silvică 305 UP II Olăneşti a Ocolului Silvic Olăneşti) şi ajunge în şaua Comarnice. De aici se reia direcţia nord-est, limita coboară pe muchia versantului stâng al văii Comarnice, trece prin poiana Comarnice şi pe limita fondului silvic de pe interfluviu coboară spre Valea Cheia, trece prin borna silvică 315 UP II Olăneşti a Ocolului Silvic Olăneşti, cota 1365 şi borna silvică 314 UP II Olăneşti a Ocolului Silvic Olăneşti şi ajunge deasupra văii Cheia, la borna silvică 313 UP II Olăneşti a Ocolului Silvic Olăneşti, de unde coboară în Valea râului Cheia (în acest sector numit Căprăreasa), în dreptul bornei silvice 311 UP I Cheia a Ocolului Silvic Olăneşti. De aici continuă în amonte pe valea Cheia, până la borna silvică 363 UP I Cheia a Ocolului Silvic Olăneşti. De aici urcă pe muchia versantului stâng al râului Cheia, pe muchie, pe limita fondului silvic, până în culmea Hădărău, la cota 1364 (borna silvică 360 UP II Olăneşti a Ocolului Silvic Olăneşti), coboară pe culme pe limita fondului silvic până în şaua Hădărău (borna silvică 96 UP II Olăneşti a Ocolului Silvic Olăneşti), ocoleşte pe la nord Muntele Stogu apoi coboară înspre nord (o porţiune de 500 m pe limita rezervaţiei Muntele Stogu), pe muchie şi limita fondului silvic, până în valea râului Olăneşti, în dreptul confluenţei cu un mic afluent de stânga (borna silvică 93 UP II Olăneşti a Ocolului Silvic Olăneşti). De aici urcă înspre nord-est pe muchie şi limită silvică, trece prin bornele silvice 129 UP II Olăneşti a Ocolului Silvic Olăneşti şi 131 UP II Olăneşti a Ocolului Silvic Olăneşti şi ajunge într-un vârf (1360 m) (borna silvică 133 UP II Olăneşti a Ocolului Silvic Olăneşti).
    Limita estică. Din vârf (1360 m) (borna silvică 133 UP II Olăneşti a Ocolului Silvic Olăneşti) limita coboară pe culme şi limită silvică (trece prin borna silvică 134 UP II Olăneşti a Ocolului Silvic Olăneşti), în râul Olăneşti la gura văii Stoia (borna silvică 135 UP II Olăneşti a Ocolului Silvic Olăneşti). De aici limita coboară în aval pe valea râului Olăneşti până la borna silvică 91 UP II Olăneşti a Ocolului Silvic Olăneşti. De aici limita urcă pe muchie înspre sud-vest, pe limita fondului silvic, până într-o şa la nord-est de Muntele Stogu (borna silvică 90 UP II Olăneşti a Ocolului Silvic Olăneşti). De aici coboară înspre sud-est pe muchia plaiului Prislopel, trece pe la est de Vf. Sterpu (904 m) şi prin şaua La Lac (trece prin bornele silvice 89 UP II Olăneşti a Ocolului Silvic Olăneşti şi 82 UP II Olăneşti a Ocolului Silvic Olăneşti) şi ajunge pe limita fondului silvic în şaua Prislopel (borna silvică 83 UP II Olăneşti a Ocolului Silvic Olăneşti). Din şa limita coboară pe limita fondului silvic de pe muchia ce coboară înspre sud, trece prin cota 918 (borna silvică 210 UP I Cheia a Ocolului Silvic Olăneşti), borna silvică 60 UP I Cheia a Ocolului Silvic Olăneşti, cota 865,8 şi borna silvică 211 UP I Cheia a Ocolului Silvic Olăneşti), de unde coboară în valea Cheia, 500 m aval de ieşirea râului din chei, lângă cantonul silvic Comarnice (borna silvică 199 UP I Cheia a Ocolului Silvic Olăneşti). Continuă în aval, pe râul Cheia, trece prin bornele silvice 200 UP I Cheia a Ocolului Silvic Olăneşti şi 194 UP I Cheia a Ocolului Silvic Olăneşti - gura de vărsare a văii Nisipului şi ajunge la vărsarea pârâului Valea Neagră în Cheia (borna silvică 192 UP I Cheia a Ocolului Silvic Olăneşti).
    Limita sud-estică. De la confluenţa pârâului Valea Neagră cu râul Cheia, limita urcă înspre nord-vest, la început pe drumul forestier de pe Valea Neagră (200 m), până la borna silvică 188 UP I Cheia a Ocolului Silvic Olăneşti, apoi pe muchia interfluviului nordic al acesteia, până când iese într-o şa, în nordul poienii de la est de mănăstirea Pahomie (borna silvică 189 UP I Cheia a Ocolului Silvic Olăneşti). De aici coboară pe limita silvică, până în drumul forestier de pe valea Comarnice, de unde, după 500 m pe acesta ajunge la mănăstirea Pahomie (borna silvică 208 UP I Cheia a Ocolului Silvic Olăneşti - în dreptul Izvorului Frumos). În continuare urmează drumul forestier pe curbe de nivel, înspre sud-vest (3 km), trece prin borna silvică 181 UP I Cheia a Ocolului Silvic Olăneşti, traversează o ultimă muchie (borna silvică 51 UP I Cheia a Ocolului Silvic Olăneşti) şi iese în Plaiul Pătrunsa (borna silvică 249 UP VI Buila a Ocolului Silvic Romani). Continuă pe pe liziera pădurii ocolind pe la sud poienile cu fâneţe ale Plaiului Pătrunsa (trece prin bornele silvice 241 UP VI Buila a Ocolului Silvic Romani, 240 UP VI Buila a Ocolului Silvic Romani, 239 UP VI Buila a Ocolului Silvic Romani, 236 UP VI Buila a Ocolului Silvic Romani, 238 UP VI Buila a Ocolului Silvic Romani) până la mănăstirea Pătrunsa (borna silvică 235 UP VI Buila a Ocolului Silvic Romani), apoi în continuare spre sud-vest, trece prin borna silvică 229 UP VI Buila a Ocolului Silvic Romani şi pe poteca traseului turistic marcată cu punct galben, coboară până în valea Otăsăului pe care o urmează în aval (SV) până la confluenţa cu valea Bulzului (borna silvică 216 UP VI Buila a Ocolului Silvic Romani). De aici limita urcă înspre vest, pe muchie şi limită de subparcele (108A şi 109B UP VI Buila a Ocolului Silvic Romani), până ajunge în poiana Scărişoara (borna silvică 217 UP VI Buila a Ocolului Silvic Romani). Continuă pe muchie ocolind poiana pe la sud şi ajunge lângă o troiţă (borna silvică 132 UP VI Buila a Ocolului Silvic Romani). De aici coboară spre sud pe muchie şi limita fondului silvic, trece prin bornele silvice 213 UP VI Buila a Ocolului Silvic Romani - într-o mică şa în dreapta drumului forestier ce coboară pe valea Pârâul Sec (valea Morii) şi 133 UP VI Buila a Ocolului Silvic Romani, de unde coboară înspre sud-vest, pe muchia interfluviului sud-vestic al Pârâului Sec, pe limita fondului silvic, trece prin borna silvică 134 UP VI Buila a Ocolului Silvic Romani, până la nord-est de satul Pietreni (borna silvică 135 UP VI Buila a Ocolului Silvic Romani). Apoi coboară înspre nord ocolind gospodăriile satului, până în Pârâul Sec (borna silvică 122 UP VI Buila a Ocolului Silvic Romani). În continuare traversează pârâul şi urcă 200 m înspre nord, pe muchie şi limita fondului silvic, până într-o poiană (borna silvică 121 UP VI Buila a Ocolului Silvic Romani), de unde porneşte înspre vest ocolind pe la nord câteva gospodării, pe la baza abruptului, trecând prin borna silvică 120 UP VI Buila a Ocolului Silvic Romani) până în serpentinele drumului forestier ce urcă pe valea Prislop (borna silvică 115 UP VI Buila a Ocolului Silvic Romani), merge 50 m pe acesta până la ultima serpentină (borna silvică 114 UP VI Buila a Ocolului Silvic Romani), şi coboară înspre sud-vest, trece pe la schitul 44 Izvoare (schitul De Sub Piatră), şi pe aceeaşi direcţie ajunge la ieşirea din chei a râului Costeşti (borna silvică 113 UP VI Buila a Ocolului Silvic Romani). Continuă 1,5 km în amonte, prin Cheile Costeşti (pilier de siguranţă de 30 m în peretele vestic al cheilor - cariera de calcar Bistriţa) (borna silvică 5 UP VI Buila a Ocolului Silvic Romani), apoi urcă pe muchie, pe lizieră, până în vârful estic al Muntelui Arnota (1075 m) (borna silvică 6 UP VI Buila a Ocolului Silvic Romani), la nord-est de treapta superioară a exploatării de calcar, de unde coboară înspre sud-vest, pe la nord de exploatare şi sud de păşunea alpină Arnota, până la borna silvică 10 UP VI Buila a Ocolului Silvic Romani. De aici coboară la mănăstirea Arnota, trece prin bornele silvice 11 UP VI Buila a Ocolului Silvic Romani, 194 UP V Bistriţa a Ocolului Silvic Romani şi 195 UP V Bistriţa a Ocolului Silvic Romani (pilier de siguranţă al aceleiaşi exploatări de calcar de 650 m în jurul mănăstirii), şi ajunge pe poteca ce taie serpentinele drumului care coboară de la mănăstire în satul Bistriţa, până la schitul Păpuşa şi apoi până în valea Bistriţa, lângă mănăstirea Bistriţa (borna silvică 199 UP V Bistriţa a Ocolului Silvic Romani). De aici continuă 100 m prin nordul incintei mănăstirii, pe liziera pădurii, până în borna silvică 25 UP V Bistriţa a Ocolului Silvic Romani.
    Limita vestică. Din nord-vestul incintei mănăstirii Bistriţa (borna silvică 25 UP V Bistriţa a Ocolului Silvic Romani), limita urcă înspre nord, pe limita fondului silvic, prin stânga unei gospodării, traversează o şa deasupra Peşterii Liliecilor, şi ajunge în capătul muchiei interfluviului vestic al Cheilor Bistriţei. De aici limita continuă pe muchie (Culmea Fetelor) înspre nord-vest, pe limita fondului silvic, urcă în Vârful La Clae (898 m) (borna silvică 27 UP V Bistriţa a Ocolului Silvic Romani), coboară spre vest într-o mică vale (borna silvică 28 UP V Bistriţa a Ocolului Silvic Romani), apoi înspre nord, în valea pârâului Bulzului (borna silvică 23 UP V Bistriţa a Ocolului Silvic Romani), urcă din nou pe muchie până în Vârful La Bulzu, trece la 100 m nord de acesta prin borna silvică 29 UP V Bistriţa a Ocolului Silvic Romani şi coboară într-o mica şa, de unde continuă înspre nord, 300 m pe culme şi limită silvică (Culmea Fântânii), apoi direcţia se schimbă şi limita coboară înspre sud-est, pe limita silvică de subparcele (10B şi 10A UP V Bistriţa a Ocolului Silvic Romani) până ajunge în valea râului Bistriţa, în dreptul unei pod (borna silvică 30 UP V Bistriţa a Ocolului Silvic Romani). De aici continuă înspre nord pe râul Bistriţa, trece prin bornele silvice 189 UP V Bistriţa a Ocolului Silvic Romani, 34 UP V Bistriţa a Ocolului Silvic Romani, 35 UP V Bistriţa a Ocolului Silvic Romani, 37 UP V Bistriţa a Ocolului Silvic Romani şi 88 UP V Bistriţa a Ocolului Silvic Romani) şi ajunge la cantonul silvic de la confluenţa râurilor Cuca şi Gurgui (Între Râuri).
   2. Zonele de conservare specială ale Parcului Naţional Buila - Vânturariţa
    Zonele de conservare specială ale Parcului Naţional Buila-Vânturariţa includ parcelele şi subparcelele forestiere 8A, B, 10B, C, 99B, reprezentând rezervaţia Cheile Bistriţei, 98B, 99C, precum şi golul alpin din Muntele Arnota, din UP V Bistriţa a Ocolului Silvic Romani, 3A, B, 4A, C, 5A, 5B (50%, partea din avalul râului Costeşti), 5D, 62A, C, zona neproductivă 62N, 64A, B, C, D din vestul văii râului Costeşti, 67A, 68A, din nordul satului Pietreni, 65A, B, 61A (25%, partea superioară a versantului stâng al Izvorului Priboiu Mic), 61B, zona neproductivă 61N, 63A, 63B (10%, partea superioară a versantului), 63C de la est de valea râului Costeşti, 69A (25%, partea superioară a versantului), 70 (25%, partea superioară a versantului), 71 (60%, partea superioară a versantului), 73C, D, enclavele 73E şi E3, 109A, B, enclavele E5 şi E6 (Poiana Scărişoara), 110A, B, enclava E11, 111, 113A, B, enclava E9, 114B, enclava E10 (Poiana Pătrunsa), 114A (20%, reprezentând partea superioară, de la estul enclavei E9), 114B, 120, 122, toate la sud-est de creastă, 58B, 57B, 49B, zona neproductivă 49N, 50A, zona neproductivă 50N, 44A, B, C, D, zona neproductivă 44N, 43 (25%, partea superioară a versantului), enclava E3, 40D (50%, partea superioară a versantului), 39A (20%, partea superioară a versantului), zona neproductivă 39N, 38A (25%, partea superioară a versantului), zonele neproductive 38N1 şi 38N2, 35B (50%, partea superioară a versantului), 36A (50%, partea superioară a versantului), enclava E1, 37A, B, C, D, E, enclava E2, zona neproductivă 37N, toate în nord-vestul crestei, precum şi golul alpin din zona munţilor Cacova-Piatra-Albu, din UP VI Buila a Ocolului Silvic Romani, 81B, 81C (50%, partea superioară a versantului), 81D (10%, partea superioară a versantului), 81E (60%, partea superioară a versantului), 90G, enclava E13, 97D, E, enclava E14, 98D, zona neproductivă 98N, 100C, zona neproductivă 100N, 101B, zona neproductivă 101N, 103E, zona neproductivă 103N, 102B, zona neproductivă 102N, 104A (20%, partea superioară a versantului), 104D, E, 139A (50%, partea superioară a versantului), zona neproductivă 139N, 140B (50%, partea superioară a versantului), zona neproductivă 104N, 141B, 142B, zona neproductivă 142N, toate la sud-estul crestei, 106A, B, C, 105A, B, C, D, E, F, G, H, I, zona neproductivă 105N, 137A, D, 138A, B, C, D, E, zonele neproductive 138N1 şi 138N2, din nord-vestul crestei, precum şi golul alpin din zona Vioreanu-Stogu, din UP I Cheia a Ocolului Silvic Olăneşti, 45A (25%, partea superioară a versantului), zona neproductivă 45N, 46C (25%, partea superioară a versantului), zonele neproductive 46N şi 49N, 49B (50%, partea superioară a versantului), 50A, 50B (50%, partea superioară a versantului), 50C, D, zonele neproductive 50N1 şi 50N2, 51A (25%, partea superioară a versantului), zona neproductivă 51N, 70A, zona neproductivă 70N, 71B, zona neproductivă 71N, din UP II Olăneşti a Ocolului Silvic Olăneşti. Zonele neproductive 138N şi 142N, din UP I Cheia şi parcelele şi subparcelele 49B, 50A, B, C, D, 70A, 71B, 46C, zonele neproductive 50N1, 50N2, 45N, 46N, 49N, 51N, 70N, 71N, din UP II Olăneşti a Ocolului Silvic Olăneşti constituie rezervaţia Muntele Stogu, cu o suprafaţă de circa 50 ha. Parcelele 105H şi 105I reprezintă rezervaţia Cheile Cheii, cu o suprafaţă de 10 ha, înfiinţată prin decizia Consiliului Popular Judeţean Vâlcea nr. 384/1980.
    Parcelele şi subparcelele silvice sunt preluate din amenajamentele silvice ale Ocoalelor Silvice Olăneşti şi Romani întocmite în august 1995, fiind incluse şi pe hărţile silvice ce fac parte integrantă din amenajamente.

    PARCUL NATURAL LUNCA MUREŞULUI
   1. Limitele Parcului Natural Lunca Mureşului
    Limita nordică porneşte din punctul în care Mureşul iese de pe teritoriul României şi e reprezentată de limita de stat între România şi Ungaria de pe râul Mureş şi apoi de aceeaşi limită în judeţul Arad până în dreptul digului de protecţie de lângă localitatea Nădlac, de partea exterioară a digului mai apropiat de râul Mureş (dintre cele două diguri existente), de la intrarea în ţară până la limita administrativă dintre Şeitin şi Semlac, unde digul se racordează la terasa înaltă (Dg 897, Dg 970), urmată de limita administrativă dintre Şeitin şi Semlac până la drumul de pământ De 832, drumurile De 832, De 831 până la racordarea cu drumul De 776, drumul De 776 până la racordarea cu digul de lângă localitatea Semlac (Pdt 823, A 813, A 769, Ps 843, A 644, Pdt 757, Ps 756) digul de lângă localitatea Semlac (Cd 662), terasa înaltă a luncii Mureşului (Hb 715, Hb 720, Ps 725, Psp 726, R 840, A 524, Ps 522, Tf 504, Ps 502, Ps 440/1, Pdt 440, Tf 376), baza acestei terase înalte pe o porţiune de 400 m înainte de şirul arheologic Ziridava (Ps 167), de unde continuă din nou pe terasa înaltă (Pdt 170, Ps 181, Fl 177, Fl 178, Fl 180, Fl 185, Ps 191, Ps 244, Fl 243, Ps 240, A 236, Pd 226, A 225, Ps 221, Fn 19Fl 220, Tf 211, Rh 208, Cn 199, Cn 463), partea exterioară a digurilor cu numerele cadastrale Dg 487, Dg 542, Dg 546, Dg 2227, Dg până în dreptul marginii estice a pădurii Ceala.
    Limita estică porneşte de la borna silvică 66 şi urmăreşte limita pădurii Ceala (Pd 2277, Pd 2281, Pd 2304, CC 2309, A 2305 Pd 2310, Pd 2317) şi o secţiune transversală prin Mureş.
    Limita sudică porneşte de la intersecţia digului din partea sudică a Mureşului cu graniţa de stat a României, fiind constituită din baza exterioară a digului mare paralel cu râul Mureş (CD 186, CD 43, CD 22, CD 47) calea ferată de la Periam Port spre Secusigiu până la racordarea ei cu Pârâul Aranca (Hcn 356, Ps355, Ps359, Hcn 326, Hcn 373, A 377, Ps 398, Ngî 400), pârâul Aranca până în partea estică a localităţii Sâmpetru-German cu excepţia unei zone în care pârâul străbate intravilanul localităţii Sâmpetru-German (Hcn 428%, F 694, A 695, Pdt 693, Ngl 692, De 647, A 644, A648, A 661, De 664, Tf 660, Hcn 428%), baza terasei înalte în estul localităţii Sâmpetru German (PS 829), partea de sus a terasei înaltă dintre Sâmpetru-German şi Felnac (Pdt 837, F 827, Li 826, Li 822, Tf 821, Tf 829, Li 818, A 81.5%, Li 813, Tf 814, Tf 812, Li 811, Tf 59, Ps 62, Tf 61, Li 63, Psp 64, Li 65, Li 77, Ps 76, Psp 78, Psp 79, Tf 81, A 83, Psp 84, Li 88, Ps 89, Ps 91, Ps 143, Ngî 144, Psp 141, Ps 98, F 140, F 136, Ps 135) baza terasei înalte lângă localitatea Felnac (Ps 213, Ps 212, Aiz 211, A 205, Nms 195/1, B 197, Ps 195, Ps 193, B 192, Ps 191, Cc 190), partea de sus a terasei înalte până în apropierea localităţii Călugăreni (Ps 189, Ps 185%, Cn 183%, Ps 262%, Psp 242, Ps 254, Vh 253, Ps 252, Lp 251, A 244, Lp 246) partea de jos a terasei înalte la limita localităţii Călugăreni (A 244, B 283), partea superioră a terasei înalte între localităţile Călugăreni şi Bodrogul Nou (B 283, Ps 282), baza terasei înalte în dreptul localităţii Bodrogul Nou (A 286), partea superioară a terasei de la intersecţia acesteia cu drumul către Mănăstirea Hodoş-Bodrog pană la intersecţia cu un canal ce duce la Mureş (Ps 284, Ps 382, Nms 382, Nms 379), canalul mai sus amintit până la intersecţia cu braţul mort al Mureşului (Cn 324), limita sudică şi estică a braţului mort de lângă localitatea Zădăreni (B 362), canalul din partea nordică a localităţii Zădăreni (Cn 339, Cn 421), urmat de un drum de exploatare care se racordează la terasa înaltă (A 424), partea de sus a acestei terase până la intersecţia acesteia cu un drum de exploatare (Ps 427, Ngî 457), drumul de exploatare către râul Mureş (A 2362), malul răului Mureş (HR 2344), urmat de partea superioară a terasei înalte (A 2367, A 2373), un drum de exploatare la baza terasei înalte (Ps 2375) şi în final din nou partea superioară a terasei înalte până la racordarea ei cu malul Mureşului (Ps 2382, Tf 2383) în apropierea localităţii Arad.
    Limita vestică porneşte de la intersecţia digului din partea sudică a Mureşului cu frontiera de stat dintre România şi Ungaria este reprezentată de această frontieră până la punctul în care Mureşul iese în totalitate de pe teritoriul României (Pdt 51, HR 55).
   2. Zonele de conservare specială ale Parcului Natural Lunca Mureşului
    Zonele de conservare specială ale Parcului Natural Lunca Mureşului includ parcelele şi subparcelele forestiere 1-19, 25 40 din UP IX Cenad a Ocolului Silvic Timişoara, 30-33, 34C, 34N, 36-38, 39N, 44N din UP I Bezdin a Ocolului Silvic Iuliu Moldovan, 5, 9B, 21, 24 din UP II Gheduş a OS Iuliu Moldovan, 11, 17C, 17N, 23L, 23N, 23N1 23N2, 28H, 281, 30B, 31 din UP III Raţa Vaida a OS Iuliu Moldovan, 12F, 15H, 19C, 19D, 19G, 22K din UP V Ceala a OS Iuliu Moldovan, parcelele şi subparcelele cadastrale cadastrale Pd 32, Pd 52, Pd 58, Pd 68, Nms 208, Nm 209, Pdt 206, Pdt 210 (comunei Secusigiu), Pdt 54 (comuna Cenad), Pdt 955 şi Pd 956 (comuna Sâmpetru Mare), precum şi o suprafaţă din râul Mureş de pe raza administrativă a oraşului Pecica (parte din HB 4596) şi a comunelor Secusigiu (parte din HB 1) şi Semlac (parte din HB 840).
    Parcelele şi subparcelele silvice sunt preluate din amenajamentul silvic al OS Timişoara întocmit în anul 1998 şi amenajamentul silvic al OS Iuliu Moldovan (Ceala) întocmit în anul 2002, fiind incluse şi pe harta silvică ce face integrantă din amenajament. Parcelele cadastrale au fost preluate din hărţile cadastrale ale localităţilor Secusigiu (anul 1985), Semlac (1985), Pecica (1985), Cenad (anul 1982) şi Sâmpetru Mare (anul 1985).

    PARCUL NATURAL LUNCA JOASĂ A PRUTULUI INFERIOR
   1. Limitele Parcului Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior
    Limita nordică. Limita porneşte de la borna topografică 1252, pe râul Prut (XIII - 1), din Cotu Rusului; urcă apoi spre nord, cca. 1 km, pe digul de apărare dinspre est al bălţii Mata - arie naturală protejată inclusă (2.414 - L 5/2000), depăşind poziţia bornei topo 1251 de pe Prut, până la limita de sud a Bălţii Cârja; la orientarea est-vest, pe digul de nord al Bălţii Maţa, continuând pe ţărmul de vest al acestei bălţi, până ce întâlneşte regularizarea râului Elan (XIII - 1.22), pe care o urmează pe direcţia nord-vest, cca. 1,5 km, înconjurând astfel pintenul Dealului Buţeşti, aflat la extremitatea sudică a Câmpiei Fălciului. Părăseşte regularizarea şi traversează pe direcţia sud-vest coada Bălţii Rădeanu, în apropiere de vărsarea în baltă a pârâului Frasinului, vale ce delimitează Dealul Brăilei de Podişul Vrăbiesei. Limita de nord - destul de sinuoasă - a Parcului se constituie în felul acesta ca hotar, în mare parte (exceptând înconjurul pe la sud al pintenului Dealului Buţeşti), între judeţele Galaţi şi Vaslui, totodată, şi ca limită de nord a zonei inundabile a Prutului Inferior aferentă judeţului Galaţi.
    Limita vestică. De la confluenţa pârâului Frasin cu Balta Rădeanu, limita urmăreşte contactul dintre Lunca inundabilă a Prutului şi baza versantului de est a culmii Dealul Brăila, până în apropiere de sat Rogojeni, urmând - mai întâi - limita de est a intravilanului Vădeni, apoi, ţărmul de vest al Bălţilor Teleajen, Broscarului şi Leahu şi, în cele din urmă, hotarul de vest al ariei naturale protejată Lac Pochina (2.415 - L5/2000) corespunzător bornelor topo, de pe Prut, 1262 şi 1264); se suprapune limitei de est a intravilanului Rogojeni, până în apropiere de confluenţa râului Horincea (XIII - 1.23) cu râul Prut, din dreptul bornei topo 1265; continuă pe linia intravilanului din sudul şi pe partea de vest a satului Rogojeni, până ia contact cu D.T 242D, drum pe care îl parcurge 200 m spre vest; limita se continuă apoi în direcţie sud-est, pe Valea Horincea (regularizată), până la confuenţa dintre aceasta şi pârâul Oarba (XIII 1.23.3); urcă cca. 750 m, în direcţia sud-vest, pe acest ultim curs, până ce subtraversează DN 26, de sub poala Dealului Chiţului. Pe DN26, înspre sud - sud-est, limita se desfăşoară pe cca. 4,3 km, având la est Balta Şovârca; în dreptul bornei topo 1268, limita Parcului se apropie mult de râul Prut, pe care îl urmăreşte, la distanţă de 15-30 m, până la borna topo 1269 (pe râul Prut), apoi, urmează limita de est a intravilanului Oancea şi se apropie foarte mult de Prut la sud de localitate; în dreptul bornei topo 1271, distanţa până la Prut se măreşte la cca. 4-500 m, pentru ca în dreptul satului Slobozia Oancea să se apropie din nou de Prut, iar la sud de sat - imediat - limita de vest a Parcului se uneşte, din nou, cu DN 26, al cărui traseu - în continuare - desparte bălţile Măicaşu şi Vlădeşti de Colinele Covurluiului (Dealul Chifului şi Dealul Morilor, la NV de Oancea; Dealul Vărzăroaia şi Dealul Seaca, la NV şi respectiv la vest de Slobozia Oancea; Dealul Stoenesei, la vest de Balta Măicaşu şi Dealul Ariei, la vest de Balta Vlădeşti). Propriu-zis, din sudul Bălţii Vlădeşti, unde se încastrează digul de apărare în DN 26 (km. 47 + 900), începe Zona de îndiguire a răului Prut; digul are lungimea de 58,4 km şi apără împotriva inundaţiilor incintele agricole: Brăneşti, Brateşul de Sus şi Brateşul de Jos. Digul urmăreşte sinuos dar fidel cursul de apă al Prutului, din dreptul bornei topo 1297 până la Cotu Mare/Lac Brăneşti (un polder al râului Prut din dreptul bornei topo 1282); traseul descris este marcat şi de bornele silvice 163-162 şi 160, iar între dig şi malul apei se succed u.a. - urile P 81A, 80 şi 79 ale U.P. V Lunca Prut, OS Galaţi; în continuare, digul ia orientare sud - est până întâlneşte borna silvică 158 (corespunzător bornei topo 1284 pe Prut) din nord-vestul Lacului Vlăşcuţa (arie naturală protejată, 2.416 - L5/2000). De jur-împrejurul lacului se regăsesc u.a. - urile P77, 76, 75, 74, 73, 72, iar partea de sud a acestei unităţi acvifere este marcată de borna silvică 144 (corespunzător b. topo 1287 pe Prut). Digul continuă în direcţia sud, pe traseul bornelor silvice 142-140-138, delimitând u.a. - urile P71, 70 şi 69, dintre dig şi mal Prut. La est de dig, între borna silvică 138 şi 131 (respectiv între b. topo 1290 şi 1295 de pe Prut) se situează Balta Cotu Chiului (bază a genofondului piscicol); pe acelaşi parcurs, în zona dig-mal, se regăsesc u.a. - urile P68, 67 şi 66 ale U.P. V L. Prut. Digul, în direcţie nord-sud, dintre borna silvică 130 şi 120, în continuare, delimitează u.a. - urile P65, 64, 63, 62, 61 şi 60. Între bornele silvice 120 şi 113, digul este şi limita de vest a zonei Cotu Văleni, care cuprinde între dig şi malul Prut u.a. - urile P59, 58, 57, 56 şi 55, această mlaştină fiind încadrată pe râul Prut între borna topo 1298 şi 1302. Apoi, digul face un cot foarte larg, între borna silvică 113 şi 72, reprezentând Cotu Beleu (după denumirea Lacului Beleu/R. Moldova), cu convexitatea maximă la limita dintre incintele agricole Brateşul de Sus şi Brateşul de Jos, cot care, pe râul Prut, este marcat între bornele topografice 1302 şi 1319; zona, în particular, are un accent foarte meandrat şi include între dig şi mal u.a. - urile P 54, 53, 52, 51, 50, 49, 48, 47, 46, 45, 44, 43, 42, 41, 40, 39, 38, 37. Plecând din dreptul borna silvilvică 73, aval, digul este mai puţin sinuos în raport cu râul Prut (care prezintă multe coruri între borna topo: 1317 şi 1334), fiind marcat de bornele silvice 68, 66, 64, 62, 60, 58, 54, 52, 50, 48, 46, 44, 43, 40, 38, 36, 34, 32, 30, 28, 26, 24 şi 23. Digul se încastrează la Punct Vamă Giurgiuleşti în DN 2B, respectiv în rambleul căii ferate Galaţi - Reni. La sud de Punct Vamă, limita de vest a Parcului continuă pe digul de apărare la Dunăre, în lungime de 12 km, al incintei agricole Bădălani, cu direcţie spre sud până la Cotu Pisicii (pe Dunăre) şi apoi înspre vest până la Mila fluviatilă 78/staţia de pompare C.M. Luncă (la limita de est a intravilanului Galaţi). Limita, pe această porţiune, străjuieşte parcelele silvice: P10, 9, 8, 7, 6, 5, 4, 3, 2, 1 - U.P.V Lunca Prut/O.S. Galaţi, dintre b. silv. 23-24/borna topo 1334 şi borna silvică 1-2; de asemenea, urmăreşte şi conturul Lacului Zătun (28,5 ha) aflat în incinta Bădălani, din dreptul Milei fluviatile 767 b. silv. 5-6. Limita de vest poate fi urmărită apoi pe ţărmul de vest al Lacului Brateş, în lungime de 5,8 km, plecând din nord-estul municipiului Galaţi.
    Limita sudică. Precizăm mai întâi că în Parc este inclus şi Ostrovul Prut (Insula Cărăuşului), arie naturală protejată (2.410 - L5/2000), la vărsarea Prutului în Dunăre, care cuprinde parcela silvică 82 a U.P. V Lunca Prut, dintre bornele silvice 166-167, OS Galaţi. Zona este o enclavă pe teritoriul A.R.B.D.D. Tulcea. Limita sudică începe de la confluenţa râului Prut cu fluviul Dunărea, din dreptul bornei topo 1335/borna silvică 21, UP V Lunca Prut OS Galaţi, urmărind malul fluviului Dunărea la nivel mediu multianual, amonte, până la Mila 75 + 500 m/Cotu Pisicii; tot în amonte, urmează talvegul Dunării, până în dreptul Milei fluviatile 78.
    Limita estică. Începe de la confluenţa râului Prut cu Dunărea: din dreptul bornei topografice 1335/borna silvică 21 şi urmăreşte talvegul râului Prut, pe o lungime de 122,4 km, până în dreptul bornei topografice 1252, din Cotu Rusului, la limita cu judeţul Vaslui. Este - de fapt - graniţa naturală dintre România şi Republica Moldova.

   2. Zonele de conservare specială ale Parcului Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior
    Zonele de conservare specială ale Parcului Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior includ: lacul Brateş, inclusiv pepiniera piscicolă şi zona de stufăriş şi vegetaţie palustră etc., Ostrovul Prut, care u.a. 82 din UP V Lunca Prut a OS Galaţi, între bornele silvice 166 şi 167; zona îndiguită a Prutului între Punct Vamă Giurgiuleşti, (borna topografică 1333 pe râul Prut şi borna silvică 23, OS Galaţi) şi Vlădeşti (borna topografică 1297 pe râul Prut) care include parcelele şi subparcelele forestiere 11 - 81 A, inclusiv lacurile, bălţile şi zona de stufăriş; zona inundabilă a râului Prut care include Lacul Pochina - Rogojeni, inclusiv zona aferentă de stufăriş şi vegetaţie palustră şi zona Vădeni situată între confluenţa pârâul Stâlpului cu râul Prut şi hotarul de nord al judeţului Galaţi cu judeţul Vaslui, între bornele topografice 1260 şi 1252, pe râul Prut, care include Lacul Teleajen, şi Bălţile Cacia, Maţa şi Rădeanu şi zonele de stufăriş, suprafeţe agricole, păşuni şi pădure de frontieră; zona râului Prut între malul apei şi talvegul cursului de apă, pe distanţa de 122,4 km, dintre confluenţa cu fluviul Dunărea din dreptul bornei silvice 21, OS Galaţi, respectiv borna topografică 1335, de pe râul Prut şi borna topografică 1252, din Cotu Rusului, de pe râul Prut.
    Hărţile amenajistice ale UP V Lunca Prut au fost executate de SILVAPROIECT, în anul 1995.

    PARCUL NATURAL COMANA
    Limitele Parcului Natural Comana
    Limita nordică şi nord-estică se situează pe drumul existent de-a lungul malului drept al râului Argeş, începând de la podul de peste Argeş, din dreptul localităţii Gostinari şi continuându-se spre nord-vest până la podul peste calea ferată din zona localităţii Grădiştea şi după aceea pe calea ferată până în localitatea Grădiştea. De aici limita continuă pe drumul judeţean 411, Gradiştea-Comana, până la intersecţia de drumuri situată la est de Budeni, de unde urmează acelaşi drum judeţean spre vest, trecând pe la nord de Budeni, Brăniştari, până la intersecţia cu DN (E) 70-85, în localitatea Călugăreni, iar apoi se orientează pe acelaşi drum, pe direcţie N-V spre Singureni, străbătând localitatea Crânguri.
    Limita vestică porneşte din comuna Singureni, de la intersecţia drumului judeţean 411 cu drumul pietruit spre Iepureşti, până la podul de peste Neajlov, se ramifică apoi pe partea stânga spre sediul fermei agricole pe un drum agricol ce ajunge la Hulubeşti, depăşind ferma şi ajungând la perdeaua forestieră de pe terasa superioară a Neajlovului, pe care o include în parc. Limita continuă pe curba de nivel până în apropierea colţului (la 100 metri vest de borna nr. 6, u.a. 2A, U.P. 1 Călugăreni - Pădurea Strâmbeasca, separând culturile agricole, îşi schimbă orientarea spre sud-vest pe o distanţă de 1,2 km, se reorientează pe direcţie sud-est mergând până la fântâna din deal apoi coboară printre culturi până la intrarea în Hulubeşti, pe lângă cimitirul vechi. În continuare limita străbate localitatea Hulubeşti pe direcţia N-S şi pe un alt drum agricol, cu aceeaşi direcţie, intersectează drumul judeţean 603, la un km înainte de localitatea Ianculeşti, traversând râul Câlnişte.
    Limita sudică porneşte de la est de localitatea Ianculeşti, de la circa un km înainte de aceasta, pe drumul judeţean 603, traversează localitatea Uzunu intersectând Drumul European E 70-85, îşi menţine direcţia până în comuna Mihai Bravu, în dreptul podului peste pârâul Dadilovăţ, mărginind la nord pădurea Dadilov. De la acesta limită se continuă spre sud urmând cursul pârâului Dadilovăţ, până la intersecţia cu drumul gării pe care îl urmează şi continuă să meargă paralel cu calea ferată (Bucureşti-Giurgiu) pe partea vestică, traversează apoi calea ferată ajungând la ferma agricolă (fost CAP), de unde se continuă pe acelaşi dram până la staţia de pompare de la vest de localitatea Pietrele. De aici limita se îndreaptă spre est urmând malul sudic al văii Comasca, trecând pe la sud de localităţile Pietrele şi Puieni, până la podul din localitatea Prundu.
    Limita estică porneşte de la podul peste pârâul Comasca din localitatea Prundu şi urmează spre nord drumul judeţean 412, până în albia minoră a râului Neajlov, aval de vărsarea în Argeş.
    Complexul Zboiu-Măgura din Parcul natural Comana, porneşte de la limita estică a acestuia şi urmează albia majoră a pârâului Zboiu (15 metri lăţime pe partea stângă şi 15 m pe partea dreaptă a firului apei) de la izvor până în dreptul pădurii Măgura, după care limita este dată de limita exterioară a pădurii Măgura, incluzând-o în totalitate în aria protejată.

    GEOPARCUL DINOZAURILOR ŢARA HAŢEGULUI
    Limitele Geoparcului Dinozaurilor Ţara Haţegului
    Limita sudică porneşte de pe malul NV al lacului de acumulare de la Gura Apei (borna silvică 204UP III, OS Retezat), urmăreşte malul stâng al lacului de acumulare până în dreptul barajului pe care îl traversează către malul drept al Râului Mare (borna silvică 339UP III, OS Retezat). Mai departe limita urmăreşte limita fondului forestier până în dreptul muchiei Runcului (borna 4UP V, OS Retezat) şi în continuare, tot pe limita fondului forestier, până în borna silvică 1 a UP V, OS Retezat, apoi urcă prin pădure pe culmea secundară Muchia Picuiului, în vârful Picuiului (1.827,3 m) şi se continuă spre SV până în vârful Poienii (1.736 m). De aici coboară la limita fondului forestier continuând până în confluenţa pâraielor Lănciţu/Gârlii. În continuare limita urmăreşte spre amonte malul drept al pârâului Gârlii până la borna silvică 46UP V, OS Retezat. De aici limita se orientează din nou pe limita fondului forestier cu proprietăţile comunei Râul de Mori (bornele silvice 51, 45, 49 ale UP V, OS Retezat), pe versantul stâng al Lânciţului până pe culmea care coboară din vârful Retezat spre vârful Picuiu (borna silvică 47UP V, OS Retezat). De aici limita coboară în Valea Râuşor (borna silvică 51UP I OS Retezat), după care urmează în aval malul stâng al pârâului, până la confluenţa Râuşor/Ştevea. În continuare limita urmăreşte traseul drumului forestier până la confluenţa Râuşor/pârâul Sec (borna silvică 34UP I, OS Retezat). De aici se orientează spre SE, pe culmea Secului, până sub cota 1683,0 m (borna silvică 31 a UP I OS Retezat), situată pe culmea Loiala - Rucşorii, trece prin vârful Lolăii (1532,0 m) din care coboară pe o culme secundară la confluenţa Lolaia (Pietrele)/Obârşia Nucşoarei. De la confluenţă limita urcă pe o culme secundară la borna silvică 258UP VI, OS Pui de la care coboară în Valea Mălăeştilor din care urcă pe un afluent al acesteia până în vârful Mic (1634,0). În continuare limita coboară pe un interfluviu secundar, prin locul numit Coliba Iancului în pârâul Paroş (borna silvică 157UP VI, OS Pui), apoi urmăreşte aval malul stâng al acestuia până la borna 160UP VI, OS PUI. De la aceasta, urcă pe un bot de deal la borna silvică 159UP VI, OS Pui, din care coboară în Pârâul Mic (borna silvică 157UP VI, OS Pui), urmăreşte amonte pârâul până la borna silvică 146UP VI OS Pui, după care urcă în culmea Întâlnicioara (borna silvică 137UP VI, OS Pui). În continuare limita de sud coboară în Valea Râul Alb (borna silvică 134UP, OS Pui), apoi urcă în culmea Coroeştilor (borna silvică 79UP VI, OS Pui), situată pe interfluviul dintre Râul Alb şi Pârâul Poienii, trece prin vârful Brădetului (1861,3 m) şi cota 1862,7 m după care urmăreşte interfluviul dintre Râul Alb şi Râul Bărbat, până în vârful Capul Găierului (1846,5 m), trecând prin cotele 1862,7 m şi 1834,0 m. Din vârful Capul Găierului limita coboară pe o culme secundară în valea Râul Bărbat şi urmăreşte spre amonte (circa 2 km) malul drept al Râului Bărbat, până la borna silvică 162UP V, OS Pui. De aici urcă culmea Bilugu Mare, cota 1755,3 m. Începând din Valea Râului Mare până în acest punct limita sudică a Geoparcului se confundă cu limita nordică, parţial, estică a Parcului Naţional Retezat. În continuare spre est limita se constituie prin limitele administrative ale comunelor Pui, respectiv Baru Mare cu Câmpul lui Neag, oraşul Uricani şi Lupeni. Din Vârful Bilugu Mare, limita sudică a Geoparcului urmăreşte spre est creasta principală trecând peste vârful Bilugul Mic, cota 1464,5 m, Curmătura Făgeţel - Vârful Făgeţel, cota 1589,0 m, Curmătura Tulişa, 1555 m şi Vârful Tulişa, Cota 1792,5 m. Din Vârful Tulişa în continuare spre est limita trece prin dealul Coasta Laturii, cota 1695,1 m, vârful Mic, cota 1516,5 m, dealul Cornetul (1428,3 m), Poiana Cornetului, Piscul Oborocii, cota 1475,1 m şi se termină în culmea cu cota 1516,3 m.
    Limita estică debutează la gura Văii Slivuţului, traversează DN 68, Haţeg - Simeria, apoi pe direcţia sud urmează traiectul CF. pe o distanţă de circa 1,75 km după care trece în versantul drept al Streiului şi pe lângă cătunul Bercu urcă pe un torent (până în zona mediană a acestuia), în versantul drept prin poiana Vulturenilor se ajunge pe culmea cu cota 875,5 m. În continuare limita urmăreşte culmea principală trecând peste vârful Moşotca, cota 1.001,3 m; culmea "La cruce" - cota 1029,2 m, coboară pe direcţia sud pe un picior secundar în Valea Mică apoi din nou urcă în culmea Mesteacănului, cotele 986,7 m, 989,7 m - dealul Bârnei, ca din zona culmii cu cota 919,7 m să se facă joncţiunea cu limita vestică a Parcului Natural Ciclovina - Grădiştea de Munte. Această limită trece prin vârful Lăutu, cota 910 m. În continuare limita coboară spre SSE, pe o culme secundară, în pârâul Văratecu, pe care îl urmează aval până la confluenţa cu Valea Dreptu. Urmăreşte amonte Valea Dreptu (circa 1,3 km), până la limita pădurii şi urcă în Vârful Măgura cota 803,6 m, trecând prin cota 616 m. Din vârful Măgura limita coboară prin Dealul Coroi, cota 678 m, în Valea Ohaba [IV-1.117.6], la confluenţa acesteia cu pârâul care iese din Peştera Şura Mare şi urmăreşte aval pârâul Ohaba până la confluenţa cu pârâul Şipotele. De la confluenţă limita continuă amonte pe pârâul Şipotele circa 900 m, până în vestul cătunului Şipoteni, ocolind pe la vest şi sud peşterile din Valea Şipotele şi Cascadei (incluse în parc), după care urcă în versantul stâng al pârâului Şipotele, Dealu Dreptu, cota 942 m, prin Dumbrava şi cota 662 m. De aici limita se orientează spre sud prin Vârful Muncelu Mare, cota 944,2 m, pe la partea superioară a abruptului, iar de la extremitatea sudică a acestuia coboară în Valea Strei [IV-1.117], în partea de nord a localităţii Petros. În continuare limita traversează Streiul şi urcă pe o culme secundară pe interfluviul dintre Strei şi Pârâul lui Balmoş. Urmează spre sud acest interfluviu şi coboară în localitatea Crivadia la podul peste Pârâul lui Balmoş. Din acest punct limita se constituie între comunele Baru Mare şi Băniţa pe direcţia N-S astfel: după traversarea CF. se urcă în dealul Malului şi în continuare în dealul Bran, cota 736,5 m după care se continuă pe interfluviul dintre valea Muncelului şi valea Răchitii, trecând prin culmile cu cotele 718,8 m şi 956,6 m, se ajunge în Vârful Muncelul, cota 1360,1 m.
    Creasta se continuă spre sud formând cumpăna între văile Pietrosului şi Zănoagei peste culmile cu cotele 1307,3 m şi 1320,3 m şi ajungând în culmea cu cota 1544,9 m, se face joncţiunea cu limita sudică a Geoparcului.
    Limita nordică debutează în valea Slivuţului, la nord de DN 66 (cota 300 m), urmând cursul pârâului spre amonte până în zona confluenţei cu valea Negrii (borna silvică VI/69). De aici limita urcă în versantul stâng, în culmea Făgădăului (cota 416 m) şi se continuă spre nord în Dealul Făgădăului, cota 389,7 m, apoi coboară uşor pe direcţia NV în înşeuarea cu cota 363,5 m după care urcă din nou, în dealul Godeanu, trecând prin cotele 456 m, respectiv 451,5 m ca apoi schimbându-şi traiectul pe direcţia E-V să traverseze valea Pârâului şi să se continue prin vârful Băneşului (462,4 m) în versantul stâng al valea Mocăduia, până în dreptul unui afluent stâng. În continuare limita nordică a Geoparcului, după traversarea Văii Mocăduia urmează un traiect aproximativ E-V prin Vârful Teleacu (465,8 m) şi culmile ce mărginesc spre N bazinul valea Slivuţ până în înşeuarea aflată la est de vârful Silvaşu (cota 527,4 m). În continuare limita are un traiect paralel cu DJ 687A (Haţeg-Hunedoara), la est de acesta, până în coasta Măzăreştilor, în zona punctului cu cota 476,5 m. Începând de aici Geoparcul se învecinează la N cu teritoriul administrativ al comunei Teliucul Inferior şi având un traiect aproximativ NE-SV trece peste Dealul Obârşia, Dealul Stansului, cotele 481,5 m, 509,5 m, valea Plaiului, trece la nord de cota 602 m, prin culmea cu cota 876,5 m la obârşia Văii Tăului şi ajunge în culmea aflată la NE de dealul Boita. Din acest punct limita nordică a Geoparcului este constituită din limita administrativă dintre comunele Răchitova şi Topliţa. Din Dealul Boita limita coboară pe Culmea Piciorul Bradului pe direcţia NN V, până în Muchia Arsurii - satul Mosor şi apoi spre SSV şi apoi spre Nord prin culmile cu cotele: 782,5 m şi 699 m. În continuare limita se continuă peste Dealul Manului prin cătunul cu acelaşi nume până în Râul Cerna în zona cotei 526 m, de aici se continuă spre sud pe malul drept al Râului Cerna până în zona dealului Runc, ocoleşte la obârşie Valea Pietrelor şi apoi spre vest trece prin cota 585 m, traversează Valea Plaiului de unde pe direcţia E-V trece prin culmea cu cota 522 m, la Nord de satul Mesteacăn şi se continuă până în vârful Văratecului, cota 1.031,3 m. În continuare limita nordică a Geoparcului se confundă cu limita administrativă dintre comunele Răchitova şi Lunca Cernii. Din Dealul Văratecului se coboară pe direcţia Sud pe un picior până în obârşia Văii Ciulii ca apoi pe direcţia E-V se secţionează afluenţii acesteia (pârâul Văleanului, pârâul Rusului), apoi limita trece la nord de vârful Hălmu, cota 903,8 m, străbate culmea Frăsinet, Coveie, vârful Titiana, vârful Ciciana, vârful cu cota 806 m, vârful Măgurii - Dealul Socilor, cota 1.182,8 m.
    Limita vestică porneşte din dealul Socilor, se continuă în vârful Măgurii, cota 1.182,4 m şi urmând un traiect NE-SV se axează pe cumpăna principală de ape, ce separă bazinul Cernei - prin afluentul acestuia valea Sterminosu, de bazinul Streiului, printr-un afluent la obârşie (valea Măscăşelului), al valea Fierului. Limita trece peste culmile cu cotele: 1.076 m, 1099,8 m din Dealul Grunul cel Mare, apoi 1.017,3 m, 1.032 m şi se ajunge în culmea Ciumila, cota 1.078,8 m. De aici limita are o traiectorie aproximativ N-S, după ce se trece printr-o înşeuare cu borna silvică IV/190 OS Haţeg şi prin dealul cu cota 964,8 m (960,3 m) se ajunge în extremitatea vestică a muchiei Carpenului, (borna silvică IV/162 OS Haţeg). Luând din nou o direcţie SSV-NNE, se trece peste culmea Fagul Înalt, cota 1041,4 m (borna silvică IV/158 OS Haţeg), cota 983,0 m (borna silvică IV/157 OS Haţeg), se urcă în dealul Prihodului cota 1.021,1 m (borna silvică IV/150 OS Haţeg), vârful Cireşului, cota 972,3 m. Limita urmează în continuare cumpăna principală de ape (ce separă bazinul hidrografic al Streiului de cel al Bistrei), coboară pe direcţia N-S prin culmile cu următoarele cote: 904,0 m - 902,8 m - 860,8 m, apoi se urcă la obârşia valea Fierului prin cotele: 962,7 m. (borna silvică IV/83 OS Haţeg) şi 983,2 m (borna silvică IV/80 OS Haţeg), după o inflexiune a crestei pe direcţia NE, se ajunge în dealul Floruşului, cota 1.011,9 m. De aici, pe o culme cu profil neregulat (cotele: 946,2 m - 1.005 m - 978 m), trecând peste dealul Mare, cota 969,2 m, se coboară în înşeuarea de la porţile de Fier ale Transilvanei, cota 699,5 m. După ce se traversează DN 68, limita se continuă spre sud cu urcare în dealul Poiana Dracului şi pe piciorul vestic al Colnicului se ajunge în vârful. Colnic, cota 1.099,3 m. Creasta îngustă orientată N-S separă valea Bistrei de valea Cracului; la circa 1 km sud de culmea cu cota 1.252,0 m limita coboară, cotind brusc spre est, în Valea Cracului, în dreptul confluentei cu cota 1.001,6 m. Începând de aici limita urmăreşte spre amonte cursul pârâului Cracului şi se ajunge prin izvoarele Groşanilor pe culmea Petreanului în vârful cu cota 1828,0 m. Limita vestică a Geoparcului se continuă pe cumpăna de ape ce separă bazinul hidrografic al Râului Mare de bazinul Bistrei (prin văile Peceneaga şi pârâul Bistra Mărului). Limita arc o direcţie NNE-SSV şi urmăreşte linia culmilor: cota 1.799 m, vârful Scărişoara, cota 1.888 m, vârful Cununii, cota 1.998 m, cota 2.086 m din Muntele Galbenii, cotele 2.163 m, 2.149 m şi se ajunge în vârful. Pietrei, cota 2.189 m. Din acest vârf limita coboară spre sud până pe malul stâng al acumulării de la Gura Apelor - ramura de pe Valea Râului Şes. Aici se face joncţiunea cu limita vestică a Parcului Naţional Retezat.

    PARCUL NATURAL MUNŢII MARAMUREŞULUI
   1. Limitele Parcului Natural Munţii Maramureşului
    Limita nordică este dată de Culmea Jupaniei, trece prin vârfurile Ciungii Bălăsânii (1800 m), Jupania (1850 m), urmărind limita O.S. Vişeu până la frontiera de stat cu Ucraina. În continuare limita nordică este dată de frontiera de stat, care trece prin vârfurile Ignăteasa, Comanu, Budescu Mare, Stogu, Holovaciu, Pop Ivan, Poloninca, Muncelu şi coboară pe pârâul Nariţa în localitatea Valea Vişeului. De aici limita parcului natural este râul Tisa până la borna silvică 284.
    Limita estică urcă pe pârâul Şesuri până în Pasul Măgura, coboară pe valea Bănării până la Sâlhoi (canton silvic), incluzând rezervaţia stâncăriile Sâlhoi şi micro-rezevaţia botanică de Cochlearia pyrenaeica var. borzaeana, urcă în vârful Sâlhoi (borna silvică 107), trece prin bornele silvice 102, 149 şi coboară la borna silvică 196, din Izvorul Ursului, urcă pe drumul forestier până la borna silvică 237. De aici urcă pe muchie în Culmea Sărata la borna silvică 236.
    Limita sudică este dată de Valea Vişeului, incluzând perimetrele localităţilor Valea Vişeului, Bistra, Petrova, Leordina, Vişeu de Jos, Vişeu de Sus, Moisei şi Borşa, până în Pasul Prislop 1416 m, de aici pe DN 18 până la Şesuri, B.S. 162 (UP VII Izvoarele Bistriţei)
    Limita vestică porneşte din B.S. 284 (UP I Bistra) aflata pe malul stâng al văi Tisa, la circa 2,3 km din centrul localităţii Lunca la Tisa, coboară spre Sud, trece prin vf. Tocarnea, include Defileul Vişeului dintre localităţile Bistra şi Valea Vişeului.
   2. Zonele de conservare specială ale Parcului Natural Munţii Maramureşului
    Zonele de conservare specială ale Parcului Natural Munţii Maramureşului includ parcelele forestiere 1, 15-24, 29-30, 33-44, 55-58, 70-73, 102, 105-106, 129, 131, 138-143 din UP I Bistra a Ocolul Silvic Ruscova, 14-25, 35-36 din UP II Crasna a Ocolului Silvic Ruscova, 26, 29, 30-34, 50-72, 56-60, 142-164, 169-179, 185-186, 193-213, 235-252 din UP III Repedea a Ocolului Silvic Ruscova, 34-38, 52-67 din UP II Socolău a Ocolului Silvic Poieni, 46-63 din UP I Paulic a Ocolului Silvic Poieni, 54-60, 65-80, 101-112, 128-139, 149-155, 158-160 din UP III Rica a Ocolului Silvic Poieni, 12-25, 27-29, 34-38 din UP IV Cvaşniţa a Ocolului Silvic Poieni, 11-14, 23-24, 26-31, 36-46, 54-72 din UP II Bardău a Ocolului Silvic Vişeu, 20-28, 41-43 din UP IV Comanu a Ocolului Silvic Vişeu, 54-55, 59-64, 73-75 din UP V Izvorul Boului a Ocolului Silvic Vişeu, 89E, 88C, 87B, 86, 85, 84B, 83E, 82F, 81B, 80B, 79B, 78C, 67N, 66C, 65B, 64B din UP II Ţâşla a OS Borşa, ua 14C, 14D, 13B, 11C, 10C din UP III Vinişora a OS Borşa, 75B, 76B, 76C, 76D, 77C, 77D, 78B, 78C, 78D, 78E, 78F, 79B a UP IV Cercănel din OS Borşa, 132M1, 132M2, 64B, 65B, 66B, 85D, 86F, 87D, 87E, 88B, 89B, 90C, 91H, 911 din UP VII Izvoarele Bistriţei a OS Borşa, 35A, 36B, 37B, 38B, 39B, 40B, 43C, 44C, 80B, 81C, 82, 83C, 84B, 84C, 85B, 85N, 85D, 86G, 87D, 95D, 96C, 97C, 98B, 144, 145A din UP VIII Ţibău a OS Borşa
    enclavele aflate în interiorul acestor grupuri de parcele, păşunile din zona Râpi - Pop Ivan Tomantec - Sehleanu, Vinderel - Surupata - Petriceaua, Muschet - Groapa Sârbească - Boşotin, Lutoasa - Bucovinca - Pecealu - Tăbaica, Băiţa - Bardău, Comanu, Preluca Jneapănu Hânchii şi Pietrosu Bardău.
    Parcelele şi subparcelele silvice sunt preluate din amenajamentele silvice întocmite în anii 1995 (Ocolul Silvic Ruscova), 1995 (Poienile de sub Munte), 1997 (Vişeu) şi 2000 (Borşa), fiind incluse şi pe hărţile silvice ce fac parte integrantă din amenajamente.

    GEOPARCUL PLATOLUL MEHEDINŢI
    Limitele Geoparcului Platoul Mehedinţi
    Limita nordică. De la intersecţia DJ 670 cu DN 67 D, limita parcului urmează limita dintre judeţele Mehedinţi şi Gorj, urmând culmea prin vârful Înalt (377,6 m), dealul Orzeşti (599 m), Vârful Muchii (661 m), Vârful Gorganu (1010,4 m), coboară apoi pe culme până la confluenţa pârâului Capra cu pârâul Văratec după care se continuă amonte pe pârâul Capra [VII-1.36.2.1] până în Vf. Poiana Mică (1179,2 m).
    Limita vestică. Din Vf. Poiana Mică (1172,2 m) limita se continuă spre sud-vest urmărind culmea principală a Munţilor Mehedinţi şi trecând prin Culmea Obârşia, Culmea şi Poiana Beletina, Vârful Pietrele Albe (1335,3 m), Culmea Pietrele Albe, Piatra Coşuştei, Culmile Cârligelor, Colţul Pietrii (1227,9 m), trecând pe la est de Masivul Domogled borna 290 din UP VI a Ocolului Silvic Băile Herculane, şi urmează apoi limita de judeţ dintre Mehedinţi şi Caraş - Severin trecând prin Vârful Creasta Cocoşului (917 m) până în vârful Meteriz (720,3 m). În continuare limita urmăreşte spre sud cumpăna de ape a bazinului Tarovăţ până în Poiana Ciumini şi coboară la confluenţa Valea Piatra Albă/Racovăţu. De la confluenţă, urcă pe Cracu Ciumini până în Vf. Boldovin (621,7 m), de unde coboară în talvegul râului Bahna [XIV-1.21] prin cota 430,3 m. Din râul Bahna limita urcă pe o culme secundară prin cota 253,0 m în Culmea Plaiul Lung (borna 287 UP III, OS Drobeta-Turnu Severin) şi ajunge la intersecţia drumului judeţean Drobeta-Tumu Severin - Baia de Aramă cu limita fondului forestier (borna silvică 33UP IV, OS Drobeta-Turnu Severin). Din intersecţia drumului judeţean Drobeta-Turnu Severin - Baia de Aramă cu limita fondului forestier (borna silvică 33UP IV, OS Drobeta-Turnu Severin) limita urmăreşte spre sud traseul şoselei până la intersecţia cu drumul comunal de pe Plaiu Motorăţului (borna silvică 52UP IV, OS Drobeta-Turnu Severin), urcă în Vf. Motărăţ (634,2 m), apoi coboară din nou în drumul comunal din Plaiul Motărăţului (Dealul Hăţesc) pe care îl urmează, până la cota 567 m. În continuare limita urmăreşte spre sud cumpăna de ape Slătinicu Mare/Valea Mare (afluent dreapta al Jidoştiţei) pe traseul LEA - 10 kv (prin bornele silvice 144, 142, 139, 59 (Dl. Şulmea), UP V, OS Drobeta-Turnu Severin). Limita continuă pe culmile dintre afluenţii Jidoştiţei, Luchiţa Mare şi Valea Grecului, prin Dl. Mişcanului şi Dl. Grecului (bornele silvice 95, 73, 91 şi 85, UP V, OS Dr. - Turnu Severin), coboară la confluenţa văii Grecului cu pârâul Jidoştiţa [XIV-1.22], apoi se continuă spre SV prin Dealu La Pietroi (271,0 m).
    Limita sudică. Din vârful Dealu La Pietroi (271,0 m) limita se continuă spre dealul Sorcovăţ, pe la nord de localitatea Brezniţa-Ocol, apoi prin vârful Pirul (260,2 m), coboară pe culme în satul Schinteieşti, traversează râul Topolniţa la sud de satul Izvorul Bârzii şi urcă pe culme până în vârf, după care coboară în Ogaşul Tarovăţului la confluenţa cu un ogaş pe partea dreaptă, urcând în continuare pe culme până în vârful a cărui cotă este 266,3 m de unde coboară pe un ogaş în drumul naţional DN 67 în localitatea Malovaţ. Limita se continuă pe DN 67 până la intersecţia cu DJ 670 în localitatea Floreşti.
    Limta estică. De la intersecţia DN 67 cu DJ 670 limita se continuă pe DJ 670 până la intersecţia cu DN 67D (Târgu Jiu - Baia de Aramă).

    PARCUL NATURAL PUTNA - VRANCEA
   1. Limitele Parcului Natural Putna-Vrancea
    Limita nordică se desfăşoară între Pasul Stânişoara (1250 m) şi Vf. Zboina Neagră (1349 m) trecând prin Culmea Oituzului, Vf. Clăbuc (1386 m), Culmea Zboina şi pe la sud de Vf. Zboina Verde (1381 m). Limita nordică, se suprapune limitei dintre O.S. Lepşa (U.P. II Lepşa - Zboina) şi O.S. Mănăstirea Caşin. Limita porneşte de la borna silvică 248 situată pe culmea Oituzului, urmărind un sector al drumului forestier D124, pe care îl părăseşte la borna 236, orientându-se în continuare către nord-est, pe culme, iar în continuare către sud-est până în Vf. Clăbuc, prin borna 228. Din acest punct limita se înscrie în lungul Culmii Zboina, prin bornele 227, 222, 221, 195, 192, 281, 173, 172, 171, 168, 167, 166, 120 119, 116, urmărind cumpăna de ape şi se continuă până în Vf. Zboina Neagră (1349 m), marcat de borna 118.
    Limita estică. De la borna silvică 118, din Vf. Zboina Neagră, limita se înscrie pe Culmea Coaşei, delimitând O.S. Lepşa de O.S. Soveja prin bornele silvice 115, 112, Vf. Arsura (1146 m) şi borna 99, bornele 90, 95, până la borna 93, din Vf. Ţiua (1167 m). Din acest punct limita urmăreşte Culmea Radu cel Mare, până la borna silvică 118 (U.P.I Mociaru), prin bornele 136, 130, 128, 127, 122, 120. În continuare limita urmăreşte hotarul dintre păşunea împădurită aparţinând comunei Tulnici şi U.P. I Mociaru pe o linie marcată de bornele 6, 7, 70, 20, 22, 28, 29, 35, 38, până la borna 33, situată pe Pârâul Cireşu. De la borna 33 (U.P. I Mociaru), limita Parcului Natural se suprapune limitei intravilanului comunei Tulnici, fiind marcată succesiv de bornele silvice 41, 153, până la borna 42 situată în albia Putnei. În continuare, limita se înscrie de la confluenţa Putna - Coza, în amonte pe Pârâul Coza până la borna 103, de unde, urmărind hotarul proprietăţilor locuitorilor din satul Coza, se orientează către sud est, intersectează drumul de pe valea Cozei, pe care îl urmează până la podul ce traversează pârâul. Din acest punct limita se înscrie din nou pe valea Cozei, până la borna 129bis aflată la confluenţa Pr. Coza - Pr. Ionalii. Ultimul sector al limitei estice îl reprezintă Culmea Dealului Pârliturii marcată de bornele silvice 223bis, 130bis, 127bis, 132bis, 95bis, 70bis, şi 69bis.
    Limita sudică. Primul sector al limitei sudice se desfăşoară între Vf. Zimcea (1369 m) marcat de borna silvică 69 bis - şi confluenţa pâraielor Zăbala şi Betegosul în dreptul bornei silvice 102 -, OS Năruja, urmărind cumpăna de ape ce atinge Vf. Cănelelor (1233 m), Vf. Piscul Cănelelor (1293 m.), Dealul Tichertu, Vf. Seciului (1509 m) în ordine, prin bornele silvice din cadrul UP I Coza: 146 bis, 240, 153, 151, 150 bis, 491, 169 bis, 182bis, 184bis, 188bis, 16, 18, 20, 22, 24, 26, 28, 89bis, 30 şi 107 situată în Vf. Bulboace (1548 m). Din acest punct limita sudică urmăreşte Culmea Dealului Negru până în dreptul bornei silvice 125, de unde se îndreaptă spre sud vest trecând prin bornele silvice 129 şi 131. Din dreptul bornei silvice 117-UP VI Zăbăluţa, OS Năruja limita se orientează spre sud est şi este marcată de bornele silvice 184, 145, 147, 149 şi 102 situată la confluenţa pârâului Zăbala cu pârâul Betegosul. Al doilea sector al limitei sudice urmăreşte în aval pârâul Zăbala fiind punctată de bornele silvice din cadrul UP V Goru, OS Năruja: 117, 192 şi borna 60 amplasată la confluenţa cu Pr. Goru. De la confluenţa pârâului Goru cu pârâul Zăbala, limita sudică urmăreşte cu fidelitate albia minoră a pârâului Goru, până la borna 98UP V Goru, OS Năruja, de unde se orientează pe o direcţie est-vest pe cumpăna de ape dintre Pârâul Rozelor şi Pârâul Goruleţul, intersectând bornele 97bis, 100, 97, 190, 130 şi borna 88 situată pe Culmea Lăcăuţi.
    Limita vestică se suprapune şirului altitudinilor maxime din flancul extern al Carpaţilor de Curbură. Limita porneşte de la borna silvică 248 (U.P. II Lepşa - Zboina) şi se continuă spre sud, delimitând ocoalele silvice Breţcu şi Lepşa intersectând bornele silvice 172, 171, 150, 147, 145, 143, 120, 173, 88, 86, 168, 83, 82 din cadrul UP III Lepşa-Macradău, OS Lepşa. Din Vf. Lepşii (1390 m), limita se suprapune peste hotarul dintre judeţul Vrancea şi judeţul Covasna şi trece succesiv prin bornele silvice care aparţin UP V Valea Mărului, OS Lepşa: 73, 68, 67, 65, 61, 135, 60, 58, 56, 130, 30, 24 şi 39 situată la hotarul dintre OS Covasna, UP V Valea Mărului şi UP VI Babovici. Din dreptul bornei silvice nr. 3 din cadrul UP VI Babovici, OS Lepşa, limita vestică se orientează pe o direcţie nord - sud, străbătând prin bornele silvice 223, 2, 7, 11, 35, 39, 75, 79, 80, 82, 85, 89, 185, 209, 211, 219 şi 220 Culmea Babovici, Culmea Buniului şi Culmea Butuci până în dreptul bornei 221 (UP VI Babovici, OS Lepşa). Urmând direcţia generală nord-sud, limita vestică intersectează borna 155 din UP IV Pârâul Ţiganului, OS Tulnici, Şaua Poarta Vânturilor (1728 m), bornele silvice 185, 132, 133 din UP VI Zăbăluţa, OS Năruja, 152, Vârful Lăcauţi (1777 m). Din Vf. Lăcăuţi limita parcului natural se înscrie pe Culmea Lăcăuţiului, prin bornele 150, 202, 148, 146, 144, 203, 140, 204, 139, 207, 137 şi 131 din cadrul UP V Goru, OS Năruja.
   2. Zonele de conservare specială ale Parcului Natural Putna-Vrancea
    Zonele de conservare specială din cadrul Parcului Natural Putna-Vrancea cuprind parcelele forestiere de la 62 la 69 (muntele Ciuta) din cadrul U.P.I Mociarul, Ocolul Silvic Lepşa; 98A, 99A, 100A şi 101B (Pădurea Lepşa-Zboina) din UP II Lepşa-Zboina, O.S. Lepşa; de la 33 la 65 (Pârâul Strâmba) din UP III Lepşa - Macradeu; 1-26, 98-110, 118-123, 135-137, 159-169, 176-182, 132-134, 138-140, 141-158, 170-175, 111-112 (Cheile Tişiţei) din cadrul U.P. II Tişiţa, O.S. Tulnici; de la 1 la 11 (Bazinul Băhneanu) din U.P. IV, O.S. Tulnici; de la 41 la 47 din UP IV şi de la 82 la 89 (Condratu) din UP II Tişiţa, OS Tulnici; de la 76 la 89, 96-98 (Muntele Goru) din UP V, OS Năruja; de la 100 la 117 din UP IV, OS Tulnici, 121-126 din UP VI, OS Lepşa, 102-119 din UP V, OS Năruja, 90-108 din UP VI, OS Năruja (Zona Lăcăuţi-Izvoarele Putnei); 201 şi 202 (Râpa Roşie) din UP I Coza; 180 B şi C, 181 B, 182 E şi N, 187 C (Cascada Putnei) din UP I, OS Tulnici şi 55A şi N din UP I, OS Lepşa; 132 şi 160 (Strâmtura Coza) din UP I, OS Tulnici; 130B şi C (Groapa cu Pini), din UP I, OS Tulnici.
    Descrierea limitelor şi delimitarea zonelor de conservare specială a fost realizata pe baza hărţilor şi amenajamentelor silvice din 1992 pentru Ocolul Silvic Tulnici, 1993 pentru Ocolul Silvic Lepşa şi 1993 pentru Ocolul Silvic Năruja, realizate de Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice - Staţiunea Braşov.

   SECŢIUNEA 2
  HĂRŢILE PARCURILOR NAŢIONALE ŞI NATURALE

    PARCUL NAŢIONAL BUILA - VÂNTURARIŢA
    PARCUL NATURAL LUNCA MUREŞULUI
    PARCUL NATURAL LUNCA JOASĂ A PRUTULUI INFERIOR
    PARCUL NATURAL COMANA
    GEOPARCUL DINOZAURILOR ŢARA HAŢEGULUI
    PARCUL NATURAL MUNŢII MARAMUREŞULUI
    GEOPARCUL PLATOUL MEHEDINŢI
    PARCUL NATURAL PUTNA - VRANCEA

   
PARCUL NAŢIONAL BUILA-VÂNTURARIŢA


   
PARCUL NATURAL LUNCA MUREŞULUI


   
HARTĂ


    PARCUL NATURAL LUNCA JOASĂ A PRUTULUI INFERIOR

   
PLANŞA I


   
PLANŞA A II-A


   
PARCUL NATURAL COMANA


   
GEOPARCUL DINOZAURILOR ŢARA HAŢEGULUI


   
PARCUL NATURAL MUNŢII MARAMUREŞULUI


   
PARCUL NATURAL "GEOPARCUL PLATOUL MEHEDINŢI"


   
PARCUL NATURAL PUTNA - VRANCEA


   SECŢIUNEA 3
  STRUCTURA PERSONALULUI ADMINISTRAŢIILOR PARCURILOR NAŢIONALE
ŞI PARCURILOR NATURALE

    Structurile de administraţie ale parcurilor naţionale şi naturale vor avea următoarea componenţă:
    ▪ Director al Parcului
    ▪ Şef Pază
    ▪ Economist
    ▪ Responsabil relaţii cu comunităţile, educaţie ecologică şi turism (specialist în comunicare, sociologie, psihologie, turism etc.)
    ▪ Biolog
    ▪ Specialist în Tehnologia Informaţiei (baze de date, tehnologie GIS etc.)
    ▪ Geolog (numai pentru Geoparcului Dinozaurilor Ţara Haţegului şi Geoparcul Platoul Mehedinţi)
    ▪ între 4 şi 10 agenţi de teren
    respectiv,
    ▪ Parcul Naţional Buila - Vânturariţa - 10 persoane din care 4 agenţi de teren
    ▪ Parcul Natural Lunca Mureşului - 12 persoane din care 6 agenţi de teren
    ▪ Parcul Natural Nemira - 12 persoane din care 6 agenţi de teren
    ▪ Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior - 11 persoane din care 5 agenţi de teren
    ▪ Parcul Natural Comana - 12 persoane din care 6 agenţi de teren
    ▪ Geoparcul Dinozaurilor Ţara Heţegului - 17 persoane din care 10 agenţi de teren
    ▪ Parcul Natural Munţii Maramureşului - 16 persoane din care 10 agenţi de teren
    ▪ Geoparcul Platoul Mehedinţi - 17 persoane din care 10 agenţi de teren
    ▪ Parcul Natural Putna-Vrancea - 14 persoane din care 8 agenţi de teren

   ANEXA Nr. 2

    DESCRIEREA LIMITELOR ŞI A SUPRAFEŢELOR REZERVAŢIILOR ŞTIINŢIFICE,
MONUMENTELOR NATURII, REZERVAŢIILOR NATURALE ŞI A ARIILOR
DE PROTECŢIE SPECIALĂ AVIFAUNISTICĂ

   SECŢIUNEA A
  REZERVAŢII ŞTIINŢIFICE

   I.1. Rezervaţia ştiinţifică Peştera Răsuflătoarei, 1,1 ha, localitatea Iabalcea, judeţul Caraş-Severin
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia ştiinţifică Peştera Răsuflătoarei cuprinde peştera precum şi o suprafaţă de teren de 1,1 hectare, situată la exterior, care face parte din unitatea amenajistică nr. 66 din UP IX Caraşova, Ocolul Silvic Reşiţa. Parcela amenajistică este preluată din amenajamentul silvic întocmit în anul 1993, fiind inclusă şi pe harta silvică ce face parte integrantă din amenajament.
   I.2. Rezervaţia ştiinţifică Peştera Liliecilor, 6 ha, localitatea Câmpulung Moldovenesc, judeţul Suceava
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia ştiinţifică Peştera Liliecilor cuprinde peştera (golul subteran) precum şi o suprafaţă de teren de circa 6 ha, situată la exterior, pe teritoriul ariei naturale protejate Rarău - Pietrele - Doamnei, reprezentată de parcelele % 86 D, % 86 C, % 86 N3, % 93 B, % 93 N2. Parcelele şi subparcelele silvice sunt preluate din amenajamentul silvic al UP1 Rarău OS Pojorâta întocmit în anul 1994 şi amenajamentul silvic al UP6 Chiril al OS Crucea întocmit în anul 2000, fiind incluse şi pe harta silvică ce face parte integrantă din amenajament.

   SECŢIUNEA B
  MONUMENTE ALE NATURII

   III.1. Monumentul naturii Peştera Smeilor de la Onceasa, 0,5 ha, comuna Budureasa, judeţul Bihor
    Descrierea suprafeţei
    Monumentul naturii Peştera Smeilor de la Onceasa cuprinde peştera (golul subteran) precum şi o suprafaţă de teren de 0,5 ha reprezentată de subparcela 143C% din U.P. IV Ponor, Ocolul Silvic Beliş. Subparcela amenajistică este preluată din amenajamentul silvic întocmit în anul 2003, fiind inclusă şi pe harta silvică ce face parte integrantă din amenajament. Monumentul naturii Peştera Smeilor este amplasat în interiorul Parcului Natural Apuseni.
   III.2. Monumentul naturii Pădurea Alexeni, 37 ha, comuna Alexeni, judeţul Ialomiţa
    Descrierea limitelor
    Limita nordică: este dată de drumul de exploatare agricol 37/4, de la canalul de desecare principal până la punctul cunoscut sub numele de "puţul lui Păun Chiriac";
    Limita sudică: este reprezentată de teren agricol proprietate privată (posesor actual - Iacob Dumitru - 2004);
    Limita estică: este reprezentată de drumul de exploatare agricol nr. 51, de la limita islazului comunal în sud-est, până la borna cadastrală - fermă oi;
    Limita vestică: este reprezentată de drumul de exploatare agricol 3/1, de la "puţul lui Păun Chiriac" până la limita islazului comunal.
    Descrierea suprafeţei
    Monumentul naturii Pădurea Alexeni, este reprezentat de 56 de stejari seculari, dintre care 25 cu vârste de peste 200 ani, situaţi pe tarlaua 15, parcelele 46 şi 47 de pe izlazul comunei Alexeni. Parcelele cadastrale sunt preluate din planurile cadastrale întocmite în anul 2000.
   III.3. Monumentul naturii Peştera Măgurici, 1 ha, localitatea Ileanda, judeţul Sălaj
    Descrierea suprafeţei
    Monumentul naturii Peştera Măgurici cuprinde peştera (golul subteran) şi o suprafaţă de 1 ha, situată la exterior, încadrată în categoria de folosinţă Alte terenuri neagricole (suprafaţă totală 2,64 ha). Parcelele cadastrale sunt preluate din Procesul Verbal de punere în posesie Nr. 688/25.02.2003

   SECŢIUNEA C
  REZERVAŢII NATURALE

   IV.1. Rezervaţia naturală Prundul Mare, 654,9 ha, localităţile Semlac, Pecica, Secusigiu, Munar, Sâmpetru German, Semlac, Arad, Bodrogul Vechi, judeţul Arad
    Descrierea limitelor
    Rezervaţia naturală Prundul Mare este formată din mai multe zone: Libus, Bodrog, Zădăreni, Ceala, Insula Pecica, Insula Sâmpetru - German, Insula Felnac, Grebla, Felnac, Poiana Mare, Bezdin, Balta Sârcu.
   A. Libus:
    Limita nordică: porneşte de la borna 41 (UP II Gheduş), continuă la limita pădurii până la borna 36, trecând prin bornele 40, 39, 38 şi 37, după care continuă pe limita dintre teren şi râul Mureş până la borna 1 bis; continuă pe limita parcelară dintre parcelele 5 şi 6 din cadrul UP II Gheduş, până la borna 2; de aici continuă pe limita dintre pădure şi râul Mureş până la borna 5 apoi pe limita parcelară între parcelele 6 şi 9 (UP II Gheduş) până la borna 6, apoi pe limita parcelară dintre 7 şi 9 până la intersecţia cu linia subparcelară dintre subparcelele 9A şi 9B; se continuă pe limita subparcelară dintre subparcelele 9A şi 9B până la intersecţia acestei limite cu limita parcelară între parcelele 9 şi 11, apoi pe limita parcelară dintre parcelele 9 şi 11 până la borna 12; de aici continuă, din nou, pe limita dintre teren şi râul Mureş până la limita subparcelară dintre 11A şi 11B, de unde se continuă peste râul Mureş până la borna 61 (UP I Bezdin); de la borna 61 se continuă pe limita parcelară dintre parcelele 31 şi 35 până la borna 59, trecând prin borna 60; de aici se continuă pe limita dintre pădure şi râul Mureş până la borna 58, de unde se continuă pe limita parcelară dintre parcelele 33 şi 34 până la borna 66, de unde se continuă pe limitele subparcelare dintre 34C şi respectiv 34E, 34A, 34B şi 34G până la intersecţia cu limita parcelară dintre parcelele 34 şi 38; de aici continuă pe limita subparcelară între 38A şi respectiv 38C şi 38D, apoi pe limita subparcelară între 38I şi respectiv 38H, 38B şi 38E, iar apoi pe limita subparcelară dintre 38E şi 38D până la limita parcelară dintre parcelele 38 şi 39; de aici se continuă pe această limită parcelară până la intersecţia cu limita subparcelară dintre N39 şi 39C, apoi pe limita dintre N39 şi subparcelele 39C, 39D, 39G, 39I, 39J şi 39K; se continuă, apoi, pe limita parcelară dintre parcelele 38 şi 39, şi urmăreşte această limită până la borna 73; de aici se continuă cu limita dintre pădure şi cea a zonei Gropane, de la marginea digului până la borna 29 (UP III Raţa Vaida), trecând prin bornele 78, 99 şi 107 din UP I Bezdin şi bornele 7, 6, 18 din UP III Raţa Vaida.
    Limita estică: porneşte de la borna 29, se continuă pe drumul care traversează digul, până la baza digului şi se continuă pe la baza digului până în dreptul bornei 71 (UP I Bezdin).
    Limita sudică: Limita continuă din dreptul bornei 71 pe la baza digului până la intersecţia cu pădurea Pd28 (număr cadastral), de unde se continuă cu limita dintre cele două terenuri (Pd32 şi Pd28), apoi pe limita dintre Pd32 şi parcela 36 (UP I Bezdin) până la borna 70; apoi se continuă pe limita dintre pădure şi terenul agricol (A25) până la râul Mureş, la borna 63, trecând prin borna 62; din borna 63 limita se continuă transversal pe cursul râului Mureş până pe malul opus, de unde continuă pe limita dintre pădure şi râul Mureş până la borna 44 (UP II Gheduş).
    Limita vestică: porneşte de la borna 44, la limita între pădure şi terenul agricol, şi se continuă până la borna 41, trecând prin bornele 43 şi 42.
   B. Bodrog:
    Limita nordică: porneşte de la borna 15 (UP V Ceala), urmăreşte limita parcelară între parcelele 8 şi 12 până la intersecţia cu linia subparcelară dintre subparcelele A12 şi 12F, se continuă pe limita subparcelară dintre subparcelele 12F şi respectiv A12, 12B, 12C şi 12A până la intersecţia acestei limite cu râul Mureş.
    Limita estică: urmăreşte limita dintre pădure şi râul Mureş până la borna 23.
    Limita sudică: porneşte din borna 23 şi urmăreşte limita între pădure şi râul Mureş.
    Limita vestică: urmăreşte limita între pădure şi râul Mureş până la borna 15.
   C. Zădăreni:
    Limita nordică: porneşte de la borna 24 (UP V Ceala), continuă pe limita subparcelară dintre subparcelele 15H şi respectiv 15A, 15J, 15B, 15E, 15G şi 15D până la intersecţia acesteia cu limita parcelară între parcelele 15 şi 17.
    Limita estică: porneşte de la intersecţia limitei subparcelare dintre 15F şi 15D cu limita parcelară dintre 15 şi 17, continuă pe această ultimă limită până la borna 27.
    Limita sudică: porneşte din borna 27 şi urmăreşte limita dintre pădure şi râul Mureş.
    Limita vestică: porneşte de la malul Mureşului şi continuă pe limita parcelară dintre parcelele 12 şi 15, până la borna 24.
   D. Ceala:
    Limita nordică: porneşte de la borna 39 (UP V Ceala), continuă pe limita subparcelară dintre subparcelele 19G şi 19A, între 19C şi respectiv 19A şi 19H, apoi între 19D şi 19H până la intersecţia cu limita parcelară între parcelele 19 şi 22; se continuă, apoi, pe limita subparcelară între 22K şi respectiv 22A şi 22D până la intersecţia acesteia cu râul Mureş.
    Limita estică: porneşte de la intersecţia limitei subparcelare dintre 22K şi 22D cu râul Mureş şi continuă pe limita dintre pădure şi râul Mureş până la borna 42.
    Limita sudică: porneşte din borna 42 şi urmăreşte limita dintre pădure şi râul Mureş până la intersecţia cu limita subparcelară dintre 19D şi 19G.
    Limita vestică: porneşte de la intersecţia Mureşului cu limita subparcelară dintre 19D şi 19G şi urmăreşte limita dintre pădure şi râul Mureş până la borna 39.
   E. Insula Pecica:
    Limita nordică: porneşte de la borna 35 (UP II Gheduş) şi urmăreşte limita dintre pădure şi râul Mureş.
    Limita estică: continuă pe limita dintre pădure şi râul Mureş.
    Limita sudică: continuă pe limita dintre pădure şi râul Mureş.
    Limita vestică: urmăreşte limita dintre pădure şi râul Mureş până la borna 35.
   F. Insula Sâmpetru-German:
    Limita nordică: porneşte de la borna 23 (UP III Raţa Vaida) şi urmăreşte limita dintre pădure şi râul Mureş.
    Limita estică: continuă pe limita dintre pădure şi râul Mureş.
    Limita sudică: continuă pe limita dintre pădure şi râul Mureş.
    Limita vestică: urmăreşte limita dintre pădure şi râul Mureş până la borna 23.
   G. Insula Felnac:
    Limita nordică: urmăreşte limita dintre pădure şi râul Mureş până la borna 56 (UP III Raţa Vaida).
    Limita estică: porneşte de la borna 56 şi urmăreşte limita dintre pădure şi râul Mureş.
    Limita sudică: limita dintre pădure şi râul Mureş.
    Limita vestică: urmăreşte limita dintre pădure şi râul Mureş.
   H. Grebla:
    Limita nordică: porneşte de la intersecţia limitei subparcelare dintre subparcelele 28A şi 28E (UP III Raţa Vaida) şi se continuă pe limita dintre pădure şi râul Mureş.
    Limita estică: porneşte de la intersecţia râului Mureş cu limita subparcelară dintre 28H şi 28G, se continuă pe această limită până la intersecţia ei cu limita subparcelară între 28H şi 28E.
    Limita sudică: porneşte de la intersecţia limita subparcelară dintre 28H şi 28G cu limita subparcelară dintre 28H şi 28E şi se continuă pe această ultimă limită.
    Limita vestică: continuă pe limita subparcelară dintre 28H şi 28E până la intersecţia cu limita subparcelară dintre subparcelele 28A şi 28E.
   I. Felnac:
    Limita nordică: porneşte de la intersecţia limitei subparcelare dintre subparcelele 28I şi 28G (UP III Raţa Vaida) cu râul Mureş şi se continuă pe limita dintre pădure şi râul Mureş până la intersecţia Mureşului cu limita subparcelară dintre 30B şi 30D, trecând prin borna 49.
    Limita estică: porneşte de la intersecţia Mureşului cu limita subparcelară dintre 30B şi 30D, continuă pe această limită până la intersecţia acesteia cu limita subparcelară dintre 30B şi 30A.
    Limita sudică: porneşte de la intersecţia limitei subparcelare dintre parcelele 30B şi 30D cu limita subparcelară dintre 30B şi 30F, se continuă pe aceasta din urmă şi apoi pe cea subparcelară dintre subparcelele 30B şi, respectiv 30F şi V30 până la intersecţia cu limita parcelară între parcelele 28 şi 30; de aici continuă pe limita subparcelară dintre 28H şi, respectiv, 28F şi 28E până la intersecţia cu limita subparcelară dintre 28I şi 28G.
    Limita vestică: porneşte de la intersecţia limitei dintre subparcelele 28I şi 28E cu limita subparcelară dintre 28I şi 28G, se continuă pe aceasta din urmă până la intersecţia cu râul Mureş.
   J. Poiana Mare:
    Limita nordică: porneşte de la borna 23 (UP III Raţa Vaida), se continuă pe limita dintre pădure şi Mureş până la intersecţia râului Mureş cu limita subparcelară dintre 22L şi 22N.
    Limita estică: porneşte de la intersecţia râului Mureş cu limita subparcelară dintre 22L şi 22N şi se continuă pe limita dintre pădure şi râul Mureş până la borna 59 (UP III Raţa Vaida).
    Limita sudică: porneşte de la borna 59 se continuă pe limita parcelară dintre parcelele 23 şi 26 până la intersecţia acesteia cu limita subparcelară dintre subparcelele 23N şi 23C; de aici se continuă pe această limită apoi pe limitele subparcelare dintre N223 şi 23C, dintre N2 şi 23K, dintre 23N şi 23K, dintre N123 şi 23K până la intersecţia cu limita parcelară dintre parcelele 23 şi 17, de unde continuă pe această limită până la intersecţia cu limita subparcelară dintre N17 şi 17E; de aici se continuă pe această ultimă limită, apoi pe cea dintre subparcelele N17 şi 17D şi dintre subparcelele 17C şi 17D până la intersecţia cu râul Mureş.
    Limita vestică: porneşte de la intersecţia limitei subparcelare dintre 17D şi 17C cu râul Mureş, se continuă pe limita dintre pădure şi râul Mureş până la borna 23.
   K. Bezdin:
    Limita nordică: porneşte de la intersecţia terenurilor neproductive Nm208 şi Ns209 cu fâneaţa Fn205, se continuă pe limita dintre această fâneaţă (Fn205) şi terenul neproductiv Ns209 până la intersecţia cu drumul De51.
    Limita estică: se continuă pe limita dintre drumul De51 şi, respectiv fâneaţa Fn205 şi terenul neproductiv Ns209, apoi pe limita dintre drumul comunal DC 100B (De204) şi terenul neproductiv Ns209 până la intersecţia acestei limite cu terenul arabil A211 şi cu canalul HCN215.
    Limita sudică: porneşte de la intersecţia terenului neproductiv Ns209 cu canalul HCN215 şi terenul arabil A211, se continuă pe limita dintre terenul neproductiv Ns209 şi canalul HCN215, apoi pe limita între terenul neproductiv Ns209 şi drumul De214 până la intersecţia cu baza digului.
    Limita vestică: porneşte de la intersecţia digului cu terenul neproductiv Ns209 şi se continuă pe această limită până la intersecţia terenurilor neproductive Nm208 şi Ns209 cu fâneaţa Fn205.
   L. Balta Sârcu:
    Limita nordică: porneşte de la intersecţia drumului comunal DC 100B (De204) cu limita subparcelară dintre N44 şi 44C, se continuă pe această limită până la intersecţia cu limita parcelară dintre parcelele 44 şi 45.
    Limita estică: se continuă pe limita dintre parcelele 44 şi 45, iar apoi pe limita subparcelară dintre N44 şi 44B până la limita dintre parcelele 44 şi 49.
    Limita sudică: se continuă pe limita parcelară dintre parcelele 44 şi 49 până la intersecţia ei cu limita subparcelară dintre N44 şi 44A.
    Limita vestică: porneşte de la intersecţia limitei parcelare dintre parcelele 44 şi 49 cu limita subparcelară dintre N44 şi 44A şi se continuă pe această din urmă limită până la intersecţia cu drumul comunal DC 100B (De204).
    Descrierea suprafeţelor
    Rezervaţia Naturală Prundul Mare cuprinde zonele: Libus, Bodrog, Zădăreni, Ceala, Insula Pecica, Insula Sâmpetru German, Insula Felnac, Grebla, Felnac, Poiana Mare, Bezdin, Balta Sârcu, care includ parcelele şi subparcelele 30-33, 34C, 34N, 36-38, 39N, 44N din UP I Bezdin a Ocolului Silvic Iuliu Moldovan (amenajat în anul 2002), 5A-5I, 9B, 21, 24A-24K din UP II Gheduş a OS Iuliu Moldovan, 11, 17C, 17N, 13L, 23L, 23N, 23N1, 23N2, 28H, 28I, 30B, 31 din UP III Raţa Vaida a OS Iuliu Moldovan, 12F, 15H, 19C, 19D, 19G, 22K din UP V Ceala a OS Iuliu Moldovan, în suprafaţă de 453,3 ha şi suprafeţele cu numerele cadastrale Pd32, Pd52, Pd58, Pd68, Nms208, Nm209, Pdt206, Pdt210 din raza administrativă a comunei Secusigiu, precum şi o suprafaţă din râul Mureş de pe raza administrativă a oraşului Pecica (parte din HB4596) şi a comunelor Secusigiu (parte din HB1) şi Semlac (parte din HB840). Parcelele şi subparcelele silvice sunt preluate din amenajamentul silvic întocmit în anul 2002, fiind incluse şi pe harta silvică ce face integrantă din amenajament, iar parcelele cadastrale au fost preluate din hărţile cadastrale ale localităţilor Secusigiu (anul 1985), Semlac (1985) şi Pecica (anul 1985), suprafaţa Mureşului, fiind măsurată prin folosirea unui GPS Magelan şi a unei hărţi satelitare a zonei.
   IV.2. Rezervaţia naturală Golul alpin Valea Rea - Zârna, 6.480 ha, localitatea Nucşoara, judeţul Argeş
    Descrierea limitelor
    Limita nordică: este reprezentată de culmea Munţilor Făgăraş trecând de la est la vest prin: vârful Ludişoru (2302 m), până în Curmătura Brătilei (2274 m), Vârful Faţa Unsă (2246 m), Curmătura Zârnei (1923 m), Vârful Zârna (2216 m), Vârful Fundu Bândei (2450 m), Vârful Iezerului (2429 m), Vârful Urlea (2472 m), Curmătura Mogoşului, Vârful Mogoş (2395 m), Vârful Cheia Bândei (2381 m), Fereastra Mare a Sâmbetei (2188 m), Vârful Gălăşescu Mic (2398 m), Vârful Gălăşescu Mare (2471 m), Vârful Răcorelelor (2455 m), Vârful Galbenele (2456 m), Vârful Portiţa Viştei (2310 m), Vârful Viştea Mare (2527 m);
    Limita estică: Din Curmătura Brătilei (2274 m), limita se îndreaptă spre sud trecând prin Vârful Călţunu (2206 m), Culmea Mezea, Piscul Stânei (2046 m), Piscul Mutătoarea Mare (1944 m), Culmea Oticu, Vârful Oticu (2044 m), până în Vârful Colţii Cremenei;
    Limita sudică: Din vârful Colţii Cremenei, limita se continuă spre vest prin Culmea Porcului trecând prin bornele silvice (UP VI Zârna) 201, 199, 198, 196, apoi Piscul Aninătoarei (bornele silvice 183, 182, 180, 173, 172, 171), Culmea Omătului (borna silvică 169), Izvorul cu Pietre (bornele silvice 166, 167), Culmea Caprelor (borna silvică 163), Valea Mutătoarea Mică (borna silvică 162), Piscul Mutătoarea Mică (bornele silvice 157, 159, 160), Mutătoarea Mare (bornele silvice 154, 156), Piscul Stânii (bornele silvice 151, 153), Piscul Voicii (bornele silvice 137, 138, 139, 140, 141, 142, 143, 144, 145, 147, 149), Valea Brătilei (bornele silvice 127, 129, 131, 133, 134, 135, 136), Culmea Zârnuliţa (bornele silvice 112, 113, 116, 117, 124), Valea Zârnuliţei (bornele silvice 97, 98, 101, 102, 104, 106, 107, 110, 111), Izvorul Ludişorului (bornele silvice 93, 94), Valea Zârnei (bornele silvice 59, 60, 61, 62, 65, 66, 68, 85, 86, 89, 90, 92), Valea Leaota (bornele silvice 42, 45, 46, 50, 51, 54, 55, 57), Piscul Hotarului (borna silvică 41), Culmea Plăvia (bornele silvice 27, 37), Valea Calului (bornele silvice 25, 26), prin Colţii Cremenei şi Culmea Mezea bordând râurile Leaota, Zârna şi Brătila urmând Culmea Căpăţâna-Muşetescu şi trecând prin bornele silvice ce aparţin UP V Valea Rea, Izvorul Casei (bornele silvice 288, 294, 300), Piscul Ursului (bornele silvice 207, 229, 231, 235, 238, 241, 245, 247, 250, 253, 254, 262, 263, 265, 267, 268, 277, 275, 279, 284, 286), Piscul Noroaielor (bornele silvice 201, 204), Izvorul Morarului (bornele silvice 192, 195, 196, 200), Piscul Zarul Mic (bornele silvice 185, 186, 188, 191), Piscul Lacului (borna silvică 181), Izvorul Ţăruşului (bornele silvice 172, 176, 178), Valea Bândea (bornele silvice 169, 170, 171), Izvorul Gălăşescu Mic (bornele silvice 160, 162, 164, 167), Valea Rea (borna silvică 159), Izvorul Racului (bornele silvice 152, 154, 156, 157), Valea Avalanşei (bornele silvice 146, 148, 150), Piscul Pietros (bornele silvice 130, 132, 134, 136, 138, 140, 142, 144), pe Culmea Nisipuri (bornele silvice 124, 126), Izvorul Pojarnei (bornele silvice 118, 120, 123), Piscul Mutătoarei (bornele silvice 114, 117), Piscul Scurt (borna silvică 112), Izvorul Lineaţ (bornele silvice 102, 105, 110) urcă prin borna silvică 100 spre vest pe Valea Mocanilor până în Vârful Valea Lungă;
    Limita vestică: porneşte din dreptul bornei silvice 100 situată la intersecţia U.P. V Valea Rea cu U.P. VI Zârna urcă în vârful Valea Lungă 2254 m, urmează apoi culmea Muntelui Furfuescu, urmând apoi spre nord culmea Scărişoarei prin vârfurile Muntele Scărişoara (2435 m), Scărişoara Mică (2472 m), Scărişoara Mare 2489 m, Galbena 2412 m, continuată apoi de custura Piscu Roşu 2465 m, Vârful Moldoveanu (2544 m), custura Viştea Mare - Moldoveanu (2455 m), până în vârful Vârful Viştea Mare (2527 m).
    Bornele silvice sunt preluate din amenajamentul Ocolului Silvic Domneşti întocmit în anul 1993, fiind incluse şi pe harta silvică.
    Descrierea suprafeţelor
    Rezervaţia naturală Golul alpin Valea Rea - Zârna cuprinde de la est la vest următoarele goluri alpine: Brătila, Zârna, Leaota, Dara, Bândea, Valea Rea-Gălăşescu, Pojarna.
   IV.3. Rezervaţia naturală Măgura-Nucşoara, 15,8 ha, localitatea Nucşoara, judeţul Argeş
    Descrierea limitelor
    Limita nordică: porneşte din dreptul intersecţiei drumului comunal 430 cu limita parcelei PPD 7 bis ocolind vârful Măgura (877 m) la o distanţă de 100 m nord de acesta, urmărind limita nordică a parcelei N7, continuându-se spre est până la intersecţia cu drumul comunal 431 în dreptul parcelei C109;
    Limita estică: porneşte din dreptul parcelei C109 şi urmează drumul comunal 431 care face legătura între centrul localităţii Nucşoara şi vârful Măgura pe o distanţă de 500 m până în punctul de intersecţie al acestuia cu DJ 731;
    Limita sudică: porneşte din punctul de intersecţie al drumului comunal 431 cu DJ 731 şi urmează spre vest marginea lacului Învârtita care se învecinează pe o lungime de 300 m cu DJ 731 ce leagă satul Nucşoara de satul Sboghitesti până în dreptul parcelei Cc10;
    Limita vestică: porneşte din dreptul parcelei Cc10 spre nord urmând malul vestic al lacului Învârtita până în punctul de confluenţă cu pârâul Valea Seacă, urmând apoi limita dintre parcela L11 şi parcela PPD 7 bis, până la intersecţia cu drumul comunal 430 pe care îl urmează spre nord până la intersecţia acestuia cu limita nordică a parcelei PPD 7 bis.
    Descrierea suprafeţelor
    Rezervaţia Naturală Măgura-Nucşoara cuprinde luciul de apă al Lacului Învârtita, zona de relief carstic (doline, lapiezuri şi alveole de dizolvare etc.) care fac parte din parcelele cadastrale Hb8, N7%, Cc9, A6, PPD 7 bis. Parcelele şi subparcelele cadastrale sunt preluate din Registrul Cadastral al parcelelor comunei Nucşoara din anul 1966.
   IV.4. Rezervaţia naturală Lacul lui Bârcă, 12,4 ha, localitatea Davideşti, judeţul Argeş
    Descrierea limitelor
    Limita nordică: este reprezentată de drumul de pământ existent între punctul "la adăpătoare" şi punctul situat la 150 m de coada lacului, drum care face legătura între satul Conţeşti, comuna Davideşti şi satul Valea Stânii, comuna Ţiteşti;
    Limita estică: porneşte din punctul situat la 150 m de coada lacului şi se continuă spre sud urmărind culmea lui Bârcă până la punctul cu cota 400,5 m situat pe culmea lui Bârcă;
    Limita sudică: porneşte din punctul situat la cota 400,5 m altitudine pe culmea lui Bârcă, continuă spre vest pe o lungime de circa 200 m până la punctul situat la cota 390,7 m altitudine, după care se orientează spre nord urmând culmea lui Bârcă circa 400 m, până într-un punct situat la 100 m aval de lac în Valea lui Bârcă;
    Limita vestică: porneşte din valea lui Bârcă din firul văii punct situat aval 100 m de lac şi urmează linia de cea mai mare pantă până la intersecţia cu drumul de pământ din dreptul punctului "la adăpătoare".
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Lacul lui Bârcă este reprezentată de suprafaţa luciului de apă (lacul propriu-zis), zona de stufăriş şi vegetaţie palustră precum şi o zonă de jur împrejurul lacului, situată între limitele arealului.
   IV.5. Rezervaţia Naturală Măgura - Târgu Ocna, 89,70 ha, localitatea Târgu Ocna, judeţul Bacău
    Descrierea limitelor
    Limita nordică: începe de la borna silvică 197, se continuă spre est prin borna silvică 193, unde intersectează latura sudică a şoselei asfaltate Comăneşti - Tg. Ocna. De aici ia direcţie sudică pe linia de separaţie dintre parcela cadastrală Pd3863 de anexa cu parcelele cadastrale 3874-3890 şi apoi se continuă pe limita parcelară ce separă Pd3893 de anexa cu parcelele cadastrale nr. 3874-3890. În continuare limita, direcţionată spre est, se suprapune limitei de nord a parcelei cadastrale Pd3893, limită care uneşte bornele silvice 194 şi 189.
    Limita estică: începe de la borna silvică 189 şi se continuă spre sud prin linia ce uneşte bornele silvice 190, 188 şi 185, distanţă care se separă parcela cadastrală Pd3893 de anexa cadastrală ce înglobează parcelele de la 4309 la 4346 şi parcelele cadastrale de la 3896 la 3939. Această limită separă apoi parcela cadastrală Pd3863 de anexa care cuprinde parcelele cadastrale de la 3896 la 3939 şi de la 3985 la 4017.
    Limita sudică: separă parcela amenajistică 50 (din afara rezervaţiei) de parcela amenajistică 51 (din rezervaţie), în lungul unei linii ce uneşte bornele silvice 185 şi 184.
    Limita vestică: separă parcela amenajistică 51 (din rezervaţie) de parcela amenajistică 53 (din afara rezervaţiei) printr-o linie ce pleacă de la borna silvică 184 până la borna silvică 186, de unde urmăreşte limita de vest a enclavelor E32 şi E38, până la borna silvică 191, de unde limita se direcţionează spre nord-vest până la borna silvică 197 separând unitatea amenajistică 52 (din rezervaţie) de unitatea amenajistică 53 (din afara rezervaţiei).
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia Naturală Măgura - Târgu Ocna cuprinde unităţile amenajistice 51 şi 52 din UP II Dofteana - O.S. Tg. Ocna şi parcelele cadastrale F1, A2, C3, P5 3865, F3866-3869, De3870 şi De3872 ale Consiliului Local Tg. Ocna.
   IV.6. Rezervaţia naturală Lac Bălătău, 4,83 ha, oraş Dărmăneşti, judeţul Bacău
    Descrierea limitelor
    Limita nordică: este reprezentată de barajul natural al Lacului Bălătău;
    Limita estică: este dată de linia care separă parcela silvică 90 de subparcelele şi parcelele silvice 18B, 19A şi 20, limită pe care sunt situate bornele silvice 45, 47 şi 49;
    Limita sudică: începe la borna silvică 49 şi este reprezentată de limita dintre parcela silvică 90 (din rezervaţie) şi subparcelele silvice 21A şi 80B (din afara rezervaţiei);
    Limita vestică: este reprezentată de limita dintre parcela silvică 90 (în rezervaţie) şi subparcela silvică 80A (din afara rezervaţiei).
    Rezervaţia naturală Lac Bălătău cuprinde parcela silvică 90 din UP I Izvorul Negru - OS Dărmăneşti. Parcelele şi subparcelele silvice sunt preluate din amenaj amentul silvic întocmit în anul 1996, fiind incluse şi pe harta silvică ce face parte integrantă din amenajament.
   IV.7. Rezervaţia naturală Buciaş, 471 ha, localitatea Mănăstirea Caşin, judeţul Bacău
    Descrierea limitelor
    Limita nordică: începe din Plaiul Hărnăcelul Mic, de la borna silvică 33, continuă traseul pe direcţie estică legând bornele silvice 35, 123, 121, 119, 124, 117 şi 116;
    Limita estică: începe de la borna silvică 116, trece prin Plaiul Sturzului (1040 m), până la borna silvică 128. De aici, prin Piciorul Sturzului, ajunge la borna silvică 132, de unde coboară apoi pe pârâul Buciaş până la borna silvică 4;
    Limita sudică: separă parcelele silvice 3 şi 4 (din rezervaţie) de parcela silvică 2 (din afara rezervaţiei), linie ce uneşte bornele silvice 4, 3 şi 8;
    Limita vestică: este reprezentată de linia ce uneşte bornele silvice 8, 9, 27, 26, 24, 29, 34 şi 33, linie care separă parcelele silvice 4, 15, 11 şi 21 (din rezervaţie) de parcelele silvice 5, 14, 17 şi 20 (din afara rezervaţiei).
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Buciaş cuprinde parcelele silvice 3, 4, 7, 15, 16, 21, 22, 71-75 din UP V Buciaş - OS Mănăstirea Caşin. Parcelele şi subparcelele silvice sunt preluate din amenajamentul silvic întocmit în anul 1997, fiind incluse şi pe harta silvică ce face parte integrantă din amenajament.
   IV.8. Rezervaţia Naturală Nemira, 3491,2 ha, localităţile Dărmăneşti, Slănic Moldova, Dofteana, judeţul Bacău
    Descrierea limitelor
    Limita nordică: începe de la borna silvică 35 de unde se continuă pe direcţia nord-est pe latura nordică a parcelei silvice 18, de la borna silvică 34 şi până la borna silvică 28, de unde limita se orientează spre nord-vest pe linia ce separă parcelele silvice 14C (din rezervaţie) de 15A (din afara rezervaţiei), în continuare urmăreşte linia de separare a subparcelelor B şi C din u.a. 14 şi apoi linia de separare a subparcelei 11C (din rezervaţie), de subparcelele 14B şi 11D şi A (din afara rezervaţiei). În continuare îşi menţine direcţia nordică pe linia ce separă subparcelele C (din rezervaţie) de B (din afara rezervaţiei) şi apoi urmează linia de separare a subparcelei 10C (rezervaţie) de parcela 5E (din afara rezervaţiei), până la borna silvică 18. Din acest punct limita se orientează spre est, de la borna silvică 155 la borna 156, unde separă u.a. 58 (rezervaţie) de u.a. 93 şi mai departe spre bornele 157, 153, 150, zonă în care separă u.a. 88 şi 86 (rezervaţie) de u.a. 89.
    Limita estică: porneşte din borna silvică 150 şi are un traseu sinuos de direcţie sud-estică, trecând prin bornele silvice 146, 141, 136, 137, 132, 129, 125, 124, 121, 122, 118, 114, 78, 74, 73 din UP II Izvorul Alb, OS Dărmăneşti. În continuare limita trece în lungul bornelor silvice 129, 126, 122, 120, 119, 116, 117, 113, 111, 110, această linie separând spre vest unităţile amenajistice din rezervaţie de cele din afara ei, de pe raza UP I Izvorul Negru, OS Dărmăneşti. În continuare, limita rezervaţiei se orientează spre sud, unind bornele silvice 77, 73, 69, 61, 59, 58, 50, 47 şi 46 borne amplasate în aria UP V Dofteniţa, OS. Tg. Ocna. În continuare limita rezervaţiei uneşte bornele silvice 255, 256, 243, 235, 236, 233, 229, 228, 224, 225, 221, 220, 218, 219, 216, 214, 211, 210 din UP IV Dofteana, OS Tg. Ocna şi bornele silvice 28, 27, 20, 22 şi 1 din UP II Slănicel, OS. Tg. Ocna. Din Culmea Giroşului, de la borna silvică 184 limita rezervaţiei îşi păstrează direcţia sudică, trecând spre bornele silvice 180, 182, 181, 175, 168, 167, 162, 160, 158, 156, 132, limită ce separă rezervaţia la vest de terenurile din afara rezervaţiei de pe raza UP I Slănic.
    Limita sudică: începe de la borna silvică 132 şi uneşte bornele silvice 154, 146, 135, 136, 137, de unde urmăreşte creasta Piciorul Chişoroş, până în culmea principală montană, la borna silvică 136.
    Limita vestică: este reprezentată, de la sud spre nord, de limita judeţului spre judeţul Harghita. Se porneşte din borna silvică 136, apoi se trece prin 141 bis, 165, 166, 123, 169, 121, 170, 172, 120, 175, 140, 139, 178, 76, 73 şi 24 (Vf. Şandru Mare), de pe aria UP I Slănic, OS. Tg. Ocna, continuată spre nord prin borna silvică 212 (UP II Slănicel - OS. Tg. Ocna) şi prin bornele silvice de pe creasta principală a Munţilor Nemira. Limita este continuată de la borna silvică 212 prin bornele silvice 213, 215, 217, 222, 223, 231, 232, 234, 245, 249, de pe raza UP IV Dofteana şi apoi prin borna 57 bis, pe culmea principală până în Vârful Nemira Mare. De aici limita traversează terenurile de păşune ale Consiliului local Dărmăneşti, la borna silvică 184, de unde limita ia direcţia vestică prin bornele silvice 185, 189, 191 (Vârful Chilişca). Din acest vârf limita se îndreaptă spre nord, pe linia de separare a u.a. 108 din rezervaţie de u.a. 31 (în afara rezervaţiei) până la borna silvică 58, de unde urmează cursul pârâului Chilişca trecând prin bornele silvice 59, 51, 61, 63, 38, 35, unde se întâlneşte cu punctul vestic al liniei nordice.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia Naturală Nemira cuprinde parcelele amenajistice 57, 58, 61 (subparcelele C şi D), 62 (subparcelele B, C, D) şi 65 (subparcelele A şi D) din U.P. I Izvorul Negru, O.S. Dărmăneşti, parcelele amenajistice 42, 43, 63, 67 68, 71, 72, 75, 76, 79, 86, 87, 88 din U.P. II Izvorul Alb, O.S. Dărmăneşti, parcelele silvice 10 (subparcela C), 11 (subparcela C), 14 (subparcela C), 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 99, 100, 101, 102, 103, 104, 105, 106, 107 şi 108 din UP III Bârzăuţa, OS. Dărmăneşti. Spre sud sunt cuprinse în rezervaţie parcelele silvice 27, 28, 29, 30, 31, 32, 40, 42 din UP V Dofteniţa - OS. Tg. Ocna, parcelele silvice 97, 98, 99, 100, 101, 104, 105, 109, 110, 111, 118, 119, 120, 121, 122, 123 şi 124 din UP IV Dofteana - OS. Tg. Ocna, parcelele silvice 13, 14, 15, 16, din UP II Slănicel - OS. Tg. Ocna şi parcelele silvice 69, 70, 71, 72, 73, 74, 75, 76, 77, 78, 79, 80, 81, 82, 84, 85, 86, 87, 88, 89, 90 şi 91 din UP I Slănic - OS. Tg. Ocna.
   IV.9. Rezervaţia naturală Complexul Carstic din Valea Ponorului, 168 ha, localitatea Budureasa, judeţul Bihor
    Descrierea limitelor
    Limita sudică: din dreptul bornei silvice 315 limita porneşte în sus pe versant până în vârful Piatra Alunului (borna silvică 243), apoi se continuă pe versant în jos spre Valea Alunului Mic până la borna silvică 234, incluzând intrările în peşterile Izbucul Alunului şi Peştera cu Oase;
    Limita vestică: de la borna silvică 234 limita se continuă în amonte pe Valea Alunului Mic până la borna silvică 237;
    Limita estică: de la borna silvică 253 limita merge în amonte până la borna silvică 307 apoi spre sud până la borna silvică 309, incluzând intrarea în Peştera Ponorul Mare. De la borna silvică 309 limita coboară până la Pârâul Ponor, până în dreptul bornei silvice 315;
    Limita nordică: de la borna silvică 237 limita urmează afluentul temporar de pe versantul stâng tehnic al Văii Alunul Mic, până în culmea dintre u.a. 131E şi u.a. 140B din UP IV Ponor a Ocolului Silvic Beliş, apoi se continuă în aval pe afluentul Pârâului Râu (din u.a. 140B din UP IV Ponor a Ocolului Silvic Beliş) şi în aval de Pârâul Râu până la confluenţa cu Valea Ponor la borna silvică 253.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia Naturală Complexul Carstic din Valea Ponorului cuprinde peşterile Peştera Ponorul Mare, Peştera Piatra Altarului, Peştera Rece, Peştera Diaclază, Peştera Poarta Alunului, Izbucul Alunului Mic şi Peştera cu Oase (golurile subterane) precum şi o suprafaţă de teren de aproximativ 167,5 ha situată la exterior, reprezentată de parcelele nr. 131A, 131B%, 131C, 131D, 131E, 132A%, 132B, 137A%, 137B%, 138A, 138B, 139V, 140A, 140B%, 140C, 168A% din U.P. IV Ponor, Ocolul Silvic Beliş. Parcelele şi subparcelele amenajistice sunt preluate din amenajamentul silvic întocmit în anul 2003, fiind incluse şi pe harta silvică ce face parte integrantă din amenajament. Rezervaţia naturală Complexul Carstic din Valea Ponorului este amplasată în interiorul Parcului Natural Apuseni.
   IV.10. Rezervaţia naturală Sistemul carstic Peştera Cerbului - Avenul cu Vacă, 45 ha, localitatea Budureasa, judeţul Bihor
    Descrierea limitelor
    Limita sudică: porneşte de la borna silvică 210 în amonte pe pârâul afluent al Văii Alunul Mare pe o distanţă de circa 800 m, apoi se continuă pe versant spre culme până la borna silvică 206. Limita urmează în continuare culmea până la borna silvică 208 şi mai departe la borna silvică 205 (vârful Scrânciob);
    Limita estică: de la borna silvică 205 limita merge pe culme până la borna silvică 204 la limita pădurii cu Poiana Onceasa, apoi pe limita pădurii până la borna silvică 202:
    Limita nordică: porneşte de la borna silvică 202 şi se continuă până la borna silvică 201;
    Limita vestică: de la borna silvică 201 limita urmează aval Valea Alunului Mare până la borna silvică 210.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia Naturală Sistemul carstic Peştera Cerbului - Avenul cu Vacă cuprinde peşterile Cerbului, Avenul cu Vacă (goluri subterane) precum şi o suprafaţă de teren de aproximativ 44,5 ha situată la exterior, reprezentată de parcelele şi subparcelele silvice nr. 110A, 110B%, 110C, 109%, 108A, 108B, 107A, 107D, 107E din U.P. IV Ponor, Ocolul Silvic Beliş. Parcelele şi subparcelele amenajistice sunt preluate din amenajamentul silvic întocmit în anul 2003, fiind incluse şi pe harta silvică ce face parte integrantă din amenajament. Rezervaţia naturală Sistemul carstic Peştera Cerbului - Avenul cu Vacă este amplasată în interiorul Parcului Natural Apuseni.
   IV.11. Rezervaţia naturală cu profil geologic-paleontologic Holbav, 4,1 ha, localitatea Holbav, judeţul Braşov
    Descrierea limitelor
    Limita nordică: porneşte de la un podeţ din tub de beton şi se întinde spre est de-a lungul unei poteci care desparte profilul geologic de păşunea localităţii Holbav, până la drumul local nemodernizat care deservea cariera de argilă refractară;
    Limita estică: se întinde de-a lungul drumului de acces, ocolind clădirea - punct de lucru pentru vechea carieră şi care aparţine acestei rezervaţii. Acest drum delimitează aria protejată de păşunea comunală;
    Limita sudică sud-vestică şi vestică: porneşte de la drumul de acces către punctul de podul din tub de beton închizând limitele rezervaţiei.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Holbav cuprinde o suprafaţă de teren situată pe amplasamentul carierei de argilă refractară situată în partea estică a localităţii Holbav şi reprezentată de teren neproductiv şi păşune.
   IV.12. Rezervaţia naturală Peştera Comana, 42 ha, localitatea Comana, judeţul Braşov
    Descrierea limitelor
    Limita estică: porneşte din drumul forestier se urcă în dreapta (V) pe un drum de căruţă până aproape de limita pădurii. În dreapta se merge direct spre vârful Grimee (694 m) prin pădure, pe marginea rezervaţiei. Revenind la drumul de căruţă parcurgem spre S limita estică pe marginea unei păduri tinere.
    Limita sudică: se continuă din drumul de căruţă la prima intersecţie spre dreapta, urmărind un alt drum prin pădure pe curba de nivel.
    Limita vestică: urmează drumul de căruţă după care coteşte uşor spre dreapta pe culmea Muntelui Peşterii printr-o succesiune de poieni. După trecerea vârfului, în şa, limita coteşte la stânga pe drumul de căruţă ce duce prin valea Stanciului în valea Comana.
    Limita nordică: porneşte din drumul de căruţă şi îl părăseşte spre dreapta (N), pentru a urmări culmea ce ajunge la izbucul din valea Peşterii. Din acest punct se urcă direct spre vârful Grimee, întregind limita rezervaţiei.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Peştera Comana cuprinde peştera (golul subteran) precum şi o suprafaţă de teren de circa 42 ha situată la exterior, reprezentată de parcelele silvice % 93, % 96, % 97 din U.P. V Comana, Ocolul Silvic Măieruş, precum şi de o zonă de păşune împădurită. Parcelele amenajistice sunt preluate din amenajamentul silvic întocmit în anul 1991, fiind incluse şi pe harta silvică ce face parte integrantă din amenajament.
    * Se pot realiza exploatări forestiere cu condiţia menţinerii permanente a acoperirii suprafeţei cu vegetaţie forestieră.
    IV.13. Rezervaţia naturală Peştera cu Apă din Valea Polevii, 3,2 ha, localitatea Şicheviţa, judeţul Caraş-Severin
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Peştera cu Apă din Valea Polevii cuprinde peştera precum şi o suprafaţă de teren de 3,2 hectare, situată la exterior, care face din unitatea amenajistică nr. 36 A, din U.P. VI - Feţele Dunării, Ocolul Silvic Moldova Nouă. Parcela amenajistică este preluată din amenajamentul silvic întocmit în anul 1996, fiind inclusă şi pe harta silvică ce face parte integrantă din amenajament.
    IV.14. Rezervaţia naturală Dăncioanea, 337 ha, localitatea Băuţari, judeţul Caraş-Severin
    Descrierea limitelor
    Limita nordică: porneşte de la borna 400 şi coboară până în Pârâul Modoşul Mic, după care urcă pe pârâul Modoşul Mic până în poiană. De aici, limita închide poiana în rezervaţie, trece pe la borna 220 şi în continuare urmează culmea prin bornele 405, 406, 409, 412, 238 şi 237;
    Limita estică: porneşte de la borna 237 şi coboară pe o culme prin bornele 244, 240 şi borna 243 ce se află la confluenţa pârâului Bistra cu pârâul Dăncioanea, după care urcă pe Culmea Dăncioanele trecând pe la bornele 228 şi 229 şi în continuare pe Culmea Modoşului la bornele 226 şi 224;
    Limita sudică: porneşte de la borna 224, coboară pe o culme până la borna 223 şi de aici, urcă pe un pârâu la bornele 213 şi 221;
    Limita vestică: porneşte de la borna 221 şi urcă pe o culme până la borna 216 situată pe culmea Scărişoara după care, limita merge pe această culme până la borna 400.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Dăncioanea cuprinde parcelele şi subparcelele 126 - 130, 173 V, 174 V, 175 ABV, 136 - 141 din UP VIII Bucova, Ocolul Silvic Rusca Montană. Parcelele şi subparcelele silvice sunt preluate din amenajamentul silvic întocmit în anul 1990, fiind incluse şi pe harta silvică ce face parte integrantă din amenajament.
    IV.15. Rezervaţia naturală Peştera Exploratorii 85, 15 ha, localitatea Iabalcea, judeţul Caraş-Severin
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Peştera Exploratorii 85 cuprinde peştera precum şi suprafaţa de teren de 15,0 hectare, situată la exterior, care face parte din unitatea amenajistică nr. 1A din UP X Comarnic, Ocolul silvic Reşiţa. Parcela amenajistică este preluată din amenajamentul silvic întocmit în anul 1993, fiind inclusă şi pe harta silvică ce face parte integrantă din amenajament.
    IV.16. Rezervaţia naturală Pădurea Pleşu, 1.980 ha, localitatea Rusca Montană, judeţul Caraş-Severin
    Descrierea limitelor
    Limita nordică: porneşte de la borna 146, situată pe culmea Nădragului şi continuă pe limita dintre pădure şi păşunea Padeş, la bornele 133, 132, 129 şi 128. De aici, limita urmăreşte culmea ce separă cele două unităţi de producţie (UP. II Pleşu Negri şi UP IV - Stânga Ruschiţa) trecând prin bornele 126, 125 continuă pe Culmea Boului la bornele 114, 110, 96 până la borna 87 situată pe Vârful Boului;
    Limita estică: porneşte de la borna 87, continuă pe Culmea Cireşului până la borna 74 după care se continuă pe o culme secundară la bornele 75, 82, 81 şi 73;
    Limita sudică: porneşte de la borna 73 şi urcă pe Valea Pleşu până la borna 100. De aici, continuă pe Dealul Negrii prin bornele 188, 181, 175, 173 şi 171;
    Limita vestică: porneşte de la borna 171 şi continuă pe Culmea Nădragului la bornele 166, 162, 147 şi 146.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Pădurea Pleşu cuprinde parcelele 47 - 106 în suprafaţă de 1980,70 ha din UP II Pleşu Negrii, Ocolul Silvic Rusca Montană. Parcelele silvice sunt preluate din amenajamentul silvic întocmit în anul 1990 fiind incluse şi pe harta silvică ce face parte integrantă din amenajament.
    IV.17. Rezervaţia naturală Rusca Montană, 604 ha, localitatea Rusca Montană, judeţul Caraş-Severin
    Descrierea limitelor
    Rezervaţia naturală Rusca Montană cuprinde două trupuri (I şi II).
    Trupul I, situat în partea de vest a localităţii Rusca Montană este delimitat de: Limita nordică: porneşte de la borna 21 UP: I Pleşu - Cloazar şi merge pe limita dintre pădure şi păşune trecând pe la bornele 17, 16 şi 56;
    Limita estică: porneşte de la borna 56 şi continuă pe limita dintre păşune şi pădure trecând pe la borna 14, 12, 55 şi 10;
    Limita sudică: porneşte de la borna 10 pe limita dintre păşune şi pădure prin bornele 11, 10, 13, 18 şi 60;
    Limita vestică: porneşte de la bornele 60, separă în continuare păşunea de pădure prin bornele 19 şi 20 după care coboară pe o culme până la borna 21.
    Trupul II, situat în partea de nord - nord-vest a localităţii Rusca Montană este delimitat de:
    Limita nordică: Porneşte de la borna 345 UP V Rusca Montană situată pe Valea Ruschiţa şi continuă la bornele 202, 214, 198 şi 197 după care urcă pe dealul Băniei trecând prin bornele 203, 205 şi 189. De aici, merge pe culme prin bornele 187, 185 şi borna 176. Situată lângă Vârful Bradului şi în continuare la bornele 174, 172 şi 340.
    Limita estică: Porneşte de la borna 340 şi coboară pe o culme la bornele 159, 138 şi borna 341. Situată la marginea păşunii Spir. De aici limita separă păşunea de pădure trecând prin bornele 142, 342, 165, 156 şi 155.
    Limita sudică: Porneşte de la borna 155 şi coboară pe culmea Ţapului până la borna 154, după care urmăreşte limita dintre terenurile agricole ale localităţii Rusca Montană şi pădure trecând prin bornele 157 şi 166.
    Limita vestică: Porneşte de la borna 166 în continuare pe limita dintre terenurile agricole şi pădure trecând prin bornele 169, 184, 192, 194, 195, 199 şi 345.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Rusca Montană este formată din două trupuri şi cuprinde parcelele 5-9 din UP I Pleşu - Cloazăr şi parcelele 83-105 din UP V Rusca Montană, ale Ocolului Silvic Rusca Montană. Parcelele silvice sunt preluate din amenajamentul silvic întocmit în anul 1990, fiind incluse şi pe harta silvică ce face parte integrantă din amenajament.
    IV.18. Rezervaţia naturală Dealul Cărăula, 123 ha, localitatea Sasca Montană, judeţul Caraş-Severin
    Descrierea limitelor
    Limita nordică: urmează o culme secundară de pe Dealul Potocului pe păşune până la intersecţia cu pârâul Chichireg;
    Limita estică: Urmează cursul pârâului Chichireg până la confluenţa acestuia cu pârâul Bei;
    Limita sudică: Urmează cursul pârâului Bei până la confluenţa cu râul Nera şi în continuare pe râu până la ieşirea din Cheile Nerei;
    Limita vestică: Urmează o culme secundară pe Faţa Cărăulii (pe păşune) până pe Dealul Potocului.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Dealul Cărăula cuprinde unităţile amenajistice 2A, 2B şi 2C în suprafaţă de 26,20 ha din UP I, Valea Bei, Ocolul Silvic Sasca Montană, enclavele E1 şi E2 din interiorul acestor unităţi amenajistice în suprafaţă de 2,6 ha, trupurile de pădure proprietate privată P2 şi P139 în suprafaţă de 5,9 ha şi păşuni în suprafaţă de 89,30 ha. Unităţile amenajistice sunt preluate din amenajamentul silvic întocmit în anul 1997. Rezervaţia naturală Dealul Cărăula se va alipi la Parcul Naţional Cheile Nerei Beuşniţa.
    IV.19. Rezervaţia naturală Ostrovul Şoimul, 20,1 ha, judeţul Călăraşi
    Descrierea suprafeţei
    Aria de protecţie specială avifaunistică Ostrovul Şoimul cuprinde insula Ostrov Şoimul şi luciul de apă limitrof insulei format din apele Dunării, până la o adâncime de maxim 4 m variind în funcţie de precipitaţii pe o distanţă de 2 m de jur împrejurul insulei (în anii secetoşi adâncimea este de aproximativ 20 cm), face parte din parcela 30, Unitatea de Producţie III, Dervent. Parcelele sunt preluate din amenajările forestiere ale Ocolului silvic Călăraşi, Tronsonul Dervent şi Tronsonul Şoimul, din anul 2003.
    IV.20. Rezervaţia naturală Ostrovul Haralambie, 45 ha, judeţul Călăraşi
    Descrierea suprafeţei
    Aria de protecţie specială avifaunistică Ostrovul Haralambie cuprinde insula Ostrov Haralambie şi luciul de apă limitrof insulei format din apele Dunării, până la o adâncime de maxim 4 - 5 m variind funcţie de precipitaţii pe o distanţă de 2 m de jur împrejurul insulei, face parte din parcelele forestiere: 5 - 6 a Unităţii de Producţie I Dunărica, preluate din planurile amenajărilor forestiere ale ocolului Silvic Călăraşi, din anul 2003.
    IV.21. Rezervaţia naturală Ostrovul Ciocăneşti, 207 ha, în dreptul localităţii Ciocăneşti, judeţul Călăraşi
    Descrierea suprafeţei
    Aria de protecţie specială avifaunistică Ostrovul Ciocăneşti cuprinde insula Ostrov Ciocăneşti şi luciul de apă limitrof insulei format din apele Dunării, până la o adâncime de 4 - 5 m variind funcţie de precipitaţii pe o distanţă de 2 m de jur împrejurul insulei, face parte din parcelele forestiere: 48 - 49; 50 - 58 din unitatea de Producţie I Dunărica, preluate din planurile amenajărilor forestiere ale Ocolului Silvic Călăraşi, în anul 2003.
    IV.22. Rezervaţia naturală complexă de la Sic, 505 ha, localitatea Sic, judeţul Cluj
    Descrierea limitelor
    Rezervaţia naturală complexă de la Sic cuprinde trei zone: I, II şi III.
    Zona I:
    Limita nord-vestică: porneşte din punctul în care drumul de hotar ce pleacă din satul Sic traversează Valea Sicului perpendicular pe versantul numit Dâmbul Ocolişului, urmându-l spre sud şi apoi spre est, pe măsură ce ocoleşte baza pantei Dâmbului Ocolişului pe latura stângă a Văii Sicului (relativ la direcţia de scurgere) până la intersecţia acestui drum cu drumul care urmăreşte cursul Văii Bistriţei şi cu drumul care urcă versantul pe interfluviu spre NV, situată la aproximativ 288 m altitudine. Limita urmăreşte apoi cursul Văii Bistriţa spre NV, apoi cotind spre V pe firul văii, la o distanţă de 50 m de aceasta (la dreapta), urcând până la cota de 300 m, unde coteşte spre E înapoi pe firul văii, la 50 m stânga de aceasta şi coborând apoi spre SV până la intersecţia cu drumul de hotar de la baza Dealului Sărat. Limita urmează apoi drumul de la baza versantului nordic al Dealului Sărat spre NE pe o distanţă de aproximativ 750 m, până la punctul de intersecţie al drumului cu o vale torenţială marcată printr-o alunecare de teren. Din acest punct, limita îşi schimbă direcţia, de la NE la NV, pornind perpendicular pe această vale torenţială către culmea dealului pe o distanţă de aproximativ 380 m până pe culme (altit. 340 m), de unde îşi schimbă din nou direcţia, coborând relativ perpendicular (spre NE) către Valea Sărată (alt afluent al Văii Sicului) până în punctul de intersecţie cu drumul de hotar care înconjoară stufărişurile şi coteşte spre NV pe malul drept al Văii Sărate (relativ la direcţia de scurgere). Parcurge apoi aproximativ 880 m pe drumul paralel cu Valea Sărată coborând oblic panta până aproape de albia de scurgere, pe care o traversează perpendicular în dreptul altitudinii de 294 m până la intersecţia cu drumul paralel cu malul stâng al Văii Sărate (relativ la direcţia de scurgere), pe care-l urmează spre NV pe o direcţie de aproximativ 460 m, până la intersecţia cu o vale torenţială ce coboară de pe versantul Dealului Poptelec. Limita urcă apoi pe această vale către N, până în dreptul lizierei inferioare a Pădurii Poptelec (altitudine 320 m), spre care se îndreaptă apoi perpendicular pe curbele de nivel, atingând-o în dreptul altitudinii de 350 m. Limita urmăreşte apoi liziera Pădurii Poptelec care rămâne în afara rezervaţiei, coborând apoi de-a lungul lizierei nord-vestice a plantaţiei de pini până în apropierea drumului, continuând de-a lungul aceleiaşi liziere pe direcţia NV-SE, trecând de curbă şi urcând înapoi spre culmea versantului, apoi coboară şi urcă înapoi tot pe lizieră pe versantul următor până la drumul de culme care uneşte Dl. Cetăţii cu satul Sântioana cu care se întâlneşte la cota 470 m. Traversează apoi culmea de-a lungul drumului de la V la E până la Pădurea Mică (plantaţie de pini), pe liziera căreia coboară pe direcţia N-S până se întâlneşte la cota 300 m cu albia văii ce coboară către Balta Nouă. Coboară apoi de-a lungul văii până la locul de intersecţie cu drumul care ocoleşte Balta Nouă la partea NV a acesteia;
    Limita sud-estică: din punctul de intersecţie a văii cu drumul având cota 289,1 m, limita parcurge drumul care ocoleşte Balta Nouă (iaz piscicol) excluzând-o, pe o distanţă de aproximativ 1100 m până la digul de la partea inferioară a Bălţii Noi, de unde se continuă pe limita exterioară a stufărişului, pe care-l exclude, până la podeţul care traversează stufărişul către Valea Păstăraia. În dreptul podeţului, limita traversează Valea Sicului şi urmează liziera Pădurii Borzaş, se continuă pe şaua dintre Dealul Borzaş (503,87 m) şi Dealul Păstăraia (până la cota 483,4 m), coborând apoi spre SV şi apoi spre NV pe liziera Pădurii Păstăraia până în extremitatea vestică a acesteia. Coboară apoi perpendicular pe curbele de nivel până la drumul de hotar al Văii Ludeţ, urmând acest drum pe o distanţă de aproximativ 220 m până când acesta traversează Valea Ludeţ, după care continuă tot pe drumul de hotar paralel cu stuful, pe direcţia NE-SV, până la liziera Pădurii Dorna Mare, pe care o ocoleşte pe la partea nordică, pe o distanţă de aproximativ 300 m până ajunge din nou la drumul de hotar pe care-l urmează pe direcţia NE-SV traversând perpendicular pârâul Dorna Mică, continuând spre SV până la curbura către Valea Taba, ocolind locul numit La Fântânile Sărate. Urmează schimbarea direcţiei de la SE la NV, străbătând perpendicular Valea Tăuşenilor până la confluenţa cu valea temporară ce coboară dinspre locul numit Tăul Rotund, după care limita rezervaţiei urcă din nou pe direcţia SV-NE spre satul Sic, pe drumul care înconjoară dealul numit Ţicaciai, întâlnindu-se cu punctul de plecare pe drumul perpendicular pe Dâmbul Ocolişului.
    Zona II:
    Limita estică: porneşte de la un punct situat la aproximativ 110 m la sud de malul sudic al Lacului Sărat de pe culmea Dealului Sărat şi se continuă spre S în linie dreaptă pe o distanţă de aproximativ 220 m;
    Limita sudică: din punctul situat la aproximativ 30 m la vest de drumul de culme de pe Dealul Sărat, limita merge în linie dreaptă pe direcţia E-V pe aproximativ 120 m;
    Limita vestică: porneşte perpendicular pe direcţia S-N pe o distanţă de aproximativ 210 m orientată aproximativ în lungul curbei de nivel până într-un punct situat la altitudinea de 325 m şi la aproximativ 160 m sud-vest de malul sudic al Lacului Sărat;
    Limita nordică: porneşte perpendicular pe limita vestică pe o distanţă de aproximativ 160 m, urcând în linie dreaptă panta dealului, până în punctul situat la 110 m la sud de Lacul Sărat.
    Zona III:
    Limita nordică: porneşte din punctul situat pe culmea versantului Dealului Ucigaşului la 461,4 m altitudine pe liziera sudică a Pădurii Dorna Mică şi la 450 m de drumul care traversează baza Văii Taba şi traversează culmea dealului pe drumul de culme până la extremitatea nordică a lizierei Pădurii Taba;
    Limita estică: porneşte de la punctul de intersecţie a drumului de culme cu liziera Pădurii Taba şi coboară spre vale pe lizieră, până la intersecţia cu drumul care traversează baza văii situată la altitudinea de 360 m;
    Limita sudică: urmează drumul de la baza Văii Taba, aproximativ în linie dreaptă până la un punct situat la baza versantului la o distanţă de 700 m de liziera Pădurii Taba;
    Limita vestică: urcă perpendicular pe curbele de nivel de la punctul de la baza versantului către culmea Dealului Ucigaşului la 461,4 m altitudine.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală complexă de la Sic cuprinde trei suprafeţe distincte, reprezentate de masivul de stuf de pe Valea Sicului cu orientare SV-NE şi habitatele de sărătură marginale, precum şi păşunile şi fânaţele cu expoziţie sudică - sud-vestică a Văii Sărate şi Văii Bistriţei, precum şi întreaga Vale Păstăraia şi fânaţul umed al Văii Coasta (zona I), zona de fânaţ de pe versantul sudic al Dealului Sărat (zona II) şi zona de reconstrucţie ecologică (reîmpădurire) aflată în regiunea Maleskert la sud de satul Sic şi la est de satul Coasta, în partea terminală a Văii Taba (zona III), care fac parte din parcelele cadastrale 590-610, 618-713, 865-866, 868-870, 1716/1, 1718/1, 1719/1, 1720/1, 1723/1, 1725/1, 1728/1-1733/1, 1735, 1740-1743, 1745, 1747-1760, 1762, 1765/1, 1781/1, 2590, 2604-2650, 2670-2674, 2676-2683, 2689, 2690, 2737, 2737/1, 2801/1, 2801/2, 2802, 2807, 2811-2820, 2829/1, 2831-2838, 2840-2845, 2847-2937, 2973, 2975, 2975/1, 3065, 3087, 3131, 3132, 3134, 3141, 3143, 3189-3228, 3403-3417, 10%2839/1, 55%867, %2829, 20%2846. Parcelele şi subparcelele cadastrale sunt preluate din planurile cadastrale ale comunei Sic, judeţul Cluj, întocmite în anul 1973.
    IV.23. Rezervaţia naturală "Dealul cu fluturi", 20 ha, localitatea Viişoara, judeţul Cluj
    Descrierea limitelor
    Limita nordică: corespunde cu limita naturală a crestei dealului, dincolo de care se întind terenuri agricole, cultivate, între bornele cadastrale din lungul crestei VIII/62 (limita de NV) şi VIII/79 (la limita de NE);
    Limita estică: porneşte din dreptul bornei cadastrale VIII/79 şi se continuă spre sud, corespunzător limitei dintre terenurile aparţinând comunei Viişoara şi cele ale comunei Luna până în drumul neasfaltat al viei;
    Limita sudică: porneşte din punctul care intersectează limita nordică (borna VIII/62) şi urmează drumul de acces spre terasele viticole la circa 25 m deasupra acestuia, până în punctul în care se intersectează imaginar cu limita NE (borna VIII/79);
    Limita vestică: porneşte la circa 100 m est de plantaţia de pin negru, respectând linia imaginară care cade perpendicular de la borna cadastrală VIII/62 pe drumul de acces în vie, respectiv circa 30 m deasupra acestuia (spre nord).
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală "Dealul cu fluturi" cuprinde parcelele cadastrale 1385 - 1395 din tarlaua 35, alcătuite din teren neproductiv, pante acoperite cu vegetaţie stepică, zone degradate prin alunecări de teren, tufărişuri, precum şi pin negru şi frasin plantat pentru fixarea terenului. Parcelele cadastrale sunt preluate din Registrul cadastral al parcelelor, comunei Viişoara, 1979.
    IV.24. Rezervaţia naturală Celea Mare - Valea lui Ene, 54,1 ha, localitatea Hârşova, judeţul Constanţa
    Descrierea limitelor
    Limita rezervaţiei este reprezentată de linia de contact între unităţile amenajistice cuprinse în rezervaţie şi următoarele terenuri sau repere, descrise mai jos, toate aparţinând Ocolului Silvic Hârşova, UP IV Tichileşti şi/sau oraşului Hârşova, în conformitate cu hărţile sc. 1:20000 anexate amenajamentul Ocolului Silvic Hârşova şi hărţilor topografice, sc. 1:25000, L-35-129-A-a.
    Limita nordică: se desfăşoară pe versanţii nordici ai dealului Celea Mare (86,5 m), se învecinează în totalitate cu terenurile agricole aparţinând oraşului Hârşova şi începe de la borna 78, se îndreaptă spre nord-est, apoi spre sud-est până la borna 88, continuând spre nord-est până la borna 87, apoi spre sud-est până la borna 86. De aici, limita este orientată spre sud-vest până la borna 85, apoi spre sud-est până la borna 84, de unde se dirijează spre nord-est până la borna 83;
    Limita nord-estică: se prelungeşte spre sud-est spre borna 82, învecinându-se cu terenurile agricole aparţinând oraşului Hârşova;
    Limita estică: continuă spre sud-vest, până la borna 81, apoi spre sud-est până la contactul cu terenurile agricole aparţinând oraşului Hârşova şi fondul forestier (u.a. 23E) oprindu-se la limita sudică a acestei parcele silvice;
    Limita sud-estică: continuă spre sud-vest, pe versanţii sudici ai dealului Celea Mare, pe limita fondului forestier, învecinându-se cu păşunile aparţinând oraşului Hârşova;
    Limita sudică: (ce coincide cu limita fondului forestier) se îndreaptă spre nord-vest, fiind limitrofă păşunilor şi stâncăriilor aparţinând oraşului Hârşova şi fluviului Dunărea;
    Limita sud-vestică: se îndreaptă spre nord-vest, de-a lungul malului fluviului Dunărea;
    Limita vestică: orientată predominant spre nord, străbate pe la poale versanţii vestici ai dealului Celea Mare şi mărgineşte păşunile şi alte terenuri aparţinând oraşului Hârşova;
    Limita nord-vestică: se îndreaptă spre nord-est, limitrof fondului forestier (u.a. 22C, 22N1).
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Celea Mare - Valea lui Ene cuprinde parcelele şi subparcelele 23N1, 23A, 23B, 23C, 23D din U.P. IV Tichileşti - Ocolul Silvic Hârşova. Parcelele şi subparcelele silvice sunt preluate din Amenajamentul Silvic al Ocolului Silvic Hârşova, UP IV Tichileşti, Silvaproiect Bucureşti, anul 1999.
    IV.25. Rezervaţia naturală Pădurea Cetate, 61,8 ha, comuna Oltina, judeţul Constanţa
    Descrierea limitelor
    Limita rezervaţiei este reprezentată de linia de contact între unităţile amenajistice cuprinse în rezervaţie şi următoarele terenuri sau repere, descrise mai jos, toate aparţinând Ocolului Silvic Băneasa, UP VI Oltina şi/sau comunei Oltina, în conformitate cu hărţile 1:20000 anexate amenajamentul Ocolului Silvic Băneasa.
    Limitele nordice şi nord-estice: cu orientare nord-estică, sunt constituite din limita fondului forestier situată de-a lungul malului fluviului Dunărea şi încep la borna 2, ocolesc spre sud u.a. 2, ajungând la borna 4, apoi continuă de-a lungul Dunării intersectând bornele 6 şi 8 şi se termină pe malul Dunării, la capătul nord-estic al u.a. 5 B;
    Limitele estice şi sud-estice: au orientare generală sud-vestică (cu excepţia zonei u.a. 5D unde limita face un ocol spre vest) sfârşindu-se la borna 9. Pe acest traseu se învecinează cu fondul forestier al UP VI Oltina (u.a. 8 şi u.a. 5D, E, F) şi cu terenurile agricole aparţinând comunei Oltina;
    Limita sudică: continuă spre nord-vest, până la borna 8, apoi spre sud-vest, până la borna 7, învecinându-se cu u.a. 4. În continuare limita ocoleşte spre vest u.a. 3B, de unde se îndreaptă spre sud-vest, limitrof u.a. 3A, până la borna 5, pe acest traseu învecinându-se cu terenurile agricole ale comunei Oltina. Limita intră în fondul forestier, având un traseu sinuos, spre nord-vest (învecinându-se cu u.a. 2A, B, E), apoi spre vest (învecinându-se cu u.a. 2E, H) şi din nou spre sud-est (învecinându-se cu u.a. 2E, D, B, C) până ajunge la culmea cuprinsă între bornele 4 şi 3, la nord-vest de ultima bornă menţionată. De aici, limita se îndreaptă spre sud-vest, intersectând două obârşii de văi, oprindu-se la cea mai vestică dintre acestea (învecinându-se cu u.a. 1C);
    Limita sud-vestică: ocoleşte spre nord-vest, apoi spre sud-est partea vestică a parcelei 1C şi intersectează linia parcelară dintre bornele 1 şi 2;
    Limita vestică: se îndreaptă spre nord-vest, pe linia parcelară dintre u.a. 1B şi u.a. 10;
    Limita nord-vestică: ocoleşte pe la est u.a. 1A şi se termină la borna 2.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Pădurea Cetate cuprinde parcelele şi subparcelele 1B, 3C, 3E, 3F, 3N, 5B, 5N, 2G, 2J, 2K, 2L, 3D, 5A, 5C din U.P. VI Oltina - O.S. Băneasa. Parcelele şi subparcelele silvice sunt preluate din Amenajamentul Silvic al Ocolului Silvic Băneasa, U.P. VI Oltina, ICAS Bucureşti, anul 1996.
    IV.26. Rezervaţia naturală Pădurea Bratca, 66,7 ha, comuna Oltina, judeţul Constanţa
    Descrierea limitelor
    Limita rezervaţiei este reprezentată de linia de contact între unităţile amenajistice cuprinse în rezervaţie şi următoarele terenuri sau repere, descrise mai jos, toate aparţinând O.S. Băneasa, U.P. VI Oltina şi/sau comunei Oltina, conform hărţilor sc. 1:10000 anexate amenajamentului Ocolului Silvic Băneasa.
    Limita nordică şi nord-vestică: coincide cu limita fondului forestier al UP VI Oltina - OS Băneasa, învecinată malului fluviului Dunărea, începând de la punctul cel mai estic al u.a. 5C, trecând pe la borna 123, până la borna 126;
    Limita nord-estică şi estică: continuă spre sud-est până la borna 125, învecinându-se cu u.a. 59A, B şi cu terenurile agricole ale comunei Oltina;
    Limita sudică şi sud-estică: orientată spre sud-vest, trece prin borna 128 şi se sfârşeşte în punctul sudic de contact între u.a. 56A şi u.a. 61B, învecinându-se cu terenurile agricole ale comunei Oltina;
    Limita vestică şi sud-vestică: direcţională spre nord-vest, urmează linia parcelară dintre u.a. 56 şi 61B, terminându-se pe malul Dunării.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Pădurea Bratca cuprinde parcelele şi subparcelele 56A, 56C, 57B, 58A, 58B, 56B, 57A, 58C, 58D din U.P. VI Oltina - Ocolul Silvic Băneasa. Parcelele şi subparcelele silvice sunt preluate din Amenajamentul Silvic al Ocolului Silvic Băneasa, U.P. VI Oltina, ICAS Bucureşti, anul 1996.
    IV.27. Rezervaţia naturală Lacul Oltina, 2.290 ha, comuna Oltina, judeţul Constanţa
    Descrierea limitelor
    Limitele rezervaţiei reprezintă linia de contact dintre terenurile incluse în rezervaţie şi următoarele terenuri sau repere, toate aparţinând comunei Oltina, descrise mai jos, conform hărţilor sc. 1:25000 anexate registrului cadastral al comunei Oltina şi hărţilor topografice, sc. 1:25000, L-35-140-C-a, L-35-140-C-b, L-35-140-C-c, L-35-140-C-d.
    Limita nordică: începe pe malul lacului, la contactul dintre păşunea Ps (2,45 ha) şi terenul neproductiv NR (3,00 ha), de unde continuă spre est, pe la marginea sudică a acestuia din urmă, apoi la sud de păşunile Ps (4,20 ha) şi Pe (2,60 ha), după care, aproximativ din dreptul parcelei Cc (1,28 ha), se îndreaptă spre nord şi nord-est până la braţul Dunării, situat la sud de Ostrovul Epuraşu (denumire conform hărţii judeţului Constanţa, 1:100.000, 1971);
    Limita nord-estică: se îndreaptă predominant spre sud-vest, limitrof pădurii Pd (13,10 ha) şi terenurilor neproductive Np (29,29 ha) până la intersecţia cu punctul extrem sudic al păşunii Ps342 (93,28 ha);
    Limita estică şi sud-estică: se desfăşoară pe malul lacului, spre sud-est, limitrof terenurilor neproductive Np (29,29 ha), apoi spre sud şi sud-vest, pe marginea păşunii Ps (60,93 ha) (situată la vest de intravilanul comunei Oltina şi de pădurea Ciufăţ) şi a terenului arabil de la vest de localitatea Strunga;
    Limita sudică: continuă de la extremitatea vestică a terenului arabil A (9,5 ha), pe un traseu sinuos cu orientare generală sud-estică, conturând păşunea Ps (60,93 ha), terenul Cc (1,50 ha), păşunea Ps (11,78 ha) de la poalele dealului Iarmacului, apoi se îndreaptă spre vest, de-a lungul terenului neproductiv NR (6,00 ha), până la intersecţia cu limita teritorială a comunei Lipniţa;
    Limita sud-vestică: este constituită din limita teritorială a comunei Lipniţa şi continuă pe malul lacului, spre nord-vest, nord-est, apoi predominant spre nord-vest, până la capătul nordic al limitei teritoriale a comunei, de pe malul lacului;
    Limita vestică şi nord-vestică: se continuă spre nord, pe malul lacului, limitrof păşunii Ps (15,40 ha) şi terenului arabil A (14,00 ha), situate la est şi sud-est de localitatea Satu Nou. Mai departe, spre nord, limita părăseşte malul lacului şi conturează, spre vest, păşunea Ps342 (93,28 ha), învecinată lacului, fiind limitrofă terenului neproductiv Np (3,5 ha) de la baza dealului Săliştea, păşunii Ps (23,20 ha) de pe valea Săliştea şi unei alte zone de terenuri neproductive de la baza dealului Văratec, precum şi păşunii Ps (2,45 ha), toate situate la nord de localitatea Satu Nou.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Lacul Oltina cuprinde luciul de apă (lacul propriu-zis), zona de stufăriş şi vegetaţie mezofilă şi palustră de jur împrejurul lacului şi unele păşuni limitrofe malurilor de vest şi nord ale lacului, cuprinzând parcelele şi subparcelele: Ps 342 (93,38 ha) şi HL (2197,22 ha) - Lacul Oltina. Parcelele şi subparcelele cadastrale sunt preluate din Registrul cadastral al parcelelor comunei Oltina, din anul 1985.
    IV.28. Rezervaţia naturală Lacul Bugeac, 1.434 ha, comuna Ostrov, judeţul Constanţa
    Descrierea limitelor
    Limitele rezervaţiei reprezintă linia de contact dintre terenurile incluse în rezervaţie şi următoarele terenuri sau repere, toate aparţinând comunei Ostrov, descrise mai jos, conform hărţilor scara 1:25000 anexate registrului cadastral al comunei Ostrov şi hărţilor topografice, sc. 1:25000, L-35-139-D-d.
    Limita nordică: începe de la promontoriul stâncos din nord-vestul lacului (NRV 2149 - 1,0 ha), apoi se îndreaptă, pe malul lacului, spre nord-est, ajunge la punctul pescăresc Bugeac, continuă paralel cu intravilanul localităţii Bugeac, apoi se îndreaptă spre sud-est, ocoleşte spre nord-est promontoriul numit Piscul Bugeacului până când intersectează digul de compartimentare de la limita nord-estică a rezervaţiei;
    Limita nord-estică: este constituită din digul de compartimentare ce se îndreaptă spre sud-est până pe malul opus al lacului;
    Limita estică şi sud-estică: urmează malul sinuos al lacului, spre sud-vest, limitrof unei suprafeţe de păşune, apoi se desfăşoară pe limita nordică şi nord-estică a intravilanului localităţii Gârliţa;
    Limita sudică şi sud-vestică: porneşte de la intravilanul localităţii Gârliţa, spre vest şi nord, ocolind terenul agricol (A) aflat pe malul lacului. După aceasta, limita părăseşte malul lacului şi urmăreşte, în direcţia sud-vest, conturul sinuos al terenurilor neproductive Nr2252 (21,87 ha), Nr2417 (5,40 ha) şi NR2419/1 (0,60 ha) incluse în rezervaţie, învecinându-se cu o suprafaţă de păşune. Limita ajunge ulterior pe malul lacului, într-o zonă cu depozite de nisip, de unde se îndreaptă spre sud-vest, pe malul lacului, până la Valea Ciamur, învecinându-se cu o zonă de păşune, apoi cu terenurile fostului IAS Bugeac, cu terenuri arabile, alte terenuri (Cc) şi păşuni;
    Limita vestică: se îndreaptă spre nord, pe malul lacului, învecinându-se cu o zonă de terenuri neproductive (NST), o pădure şi păşuni situate la poalele estice ale dealului "La Veterani" (75,80 m);
    Limita nord-vestică: începe în valea ce vine dinspre satul Almalău, continuă tot pe malul lacului, spre est, ocoleşte terenurile Cc şi se îndreaptă spre nord, învecinându-se cu o păşune (P) şi alte terenuri (Cc) după care se îndreaptă spre nord-est până întâlneşte limita nordică, limitrof unei păşuni (Ps).
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Lacul Bugeac cuprinde luciul de apă (lacul propriu-zis), zona de stufăriş şi vegetaţie mezofilă şi palustră de jur împrejurul lacului şi unele terenuri neproductive, limitrofe malurilor de sud-est şi nord-vest ale lacului, cuprinzând parcelele şi subparcelele: Lac (lacul Bugeac - 1304,84 ha), Nr2419/1, Nr2417, Nr2252, Nr2149. Parcelele şi subparcelele cadastrale sunt preluate din Registrul cadastral al parcelelor comunei Ostrov, din anul 1986.
    IV.29. Rezervaţia naturală Lacul Dunăreni, 703 ha, comunele Aliman şi Ion Corvin, judeţul Constanţa
    Descrierea limitelor
    Limitele rezervaţiei reprezintă linia de contact dintre terenurile incluse în rezervaţie şi următoarele terenuri sau repere, descrise mai jos, conform hărţilor sc. 1:25000 anexate registrelor cadastrale ale comunelor Aliman şi Ion Corvin şi hărţilor topografice, sc. 1:25000, L-35-140-D-a.
    Limita nordică: începe de la punctul nordic extrem al parcelei P120 (= A120) - 30,06 ha, cu drumul De121, se îndreaptă spre sud-est, sud-vest, apoi urmează spre est, după care urmează spre est canalul CD25 (10,23 ha), apoi continuă spre sud-est până la intersecţia cu canalul CCN44 (0,16 ha), învecinându-se cu canalul CCN26, toate acestea aparţinând com. Aliman;
    Limita nord estică: continuă spre sud-est, de-a lungul digului, trece pe la ferma piscicolă, ajunge până la intersecţia digului CD25 cu canalul CCN33 (0,20 ha), învecinându-se cu canalul CCN26, toate acestea aparţinând com. Aliman;
    Limita estică şi sud-estică: se îndreaptă iniţial spre sud-vest, apoi spre sud-est, din nou spre sud-vest, fiind învecinată cu canalul CCN26 şi cu terenurile NGL30 (2,10 ha) şi NGL27 (8,75 ha), ajungând până la limita teritoriului com. Ion Corvin, toate acestea aparţinând com. Aliman;
    Limita sudică: continuă de-a lungul digului CD25 spre vest, învecinându-se cu canalul CCN26 şi terenurile agricole A449 (19,60 ha) şi A498 (16,75 ha);
    Limita sud-vestică şi vestică: părăseşte malul lacului şi digul CD25, înaintează spre sud-vest limitrof parcelei A498, apoi spre nord-vest după care continuă sinuos pe o direcţie predominant nordică, conturând partea vestică a terenurilor neproductive Nr134 (26,66 ha), până la drumul De128 (1,96 ha) (învecinându-se cu terenurile agricole sau alte terenuri), toate acestea aparţinând comunei Ion Corvin;
    Limita nord-vestică: este constituită din drumul De128, în direcţia nord-est şi de drumul De121 (1,74 ha), învecinându-se cu terenurile agricole sau alte terenuri), toate acestea aparţinând comunei Ion Corvin.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Lacul Dunăreni cuprinde luciul de apă (lacul propriu-zis), zona de stufăriş şi vegetaţie mezofilă şi palustră de jur împrejurul lacului şi unele păşuni şi terenuri neproductive limitrofe malului vestic al lacului, cuprinzând parcelele şi subparcelele: Nr134, Ps120 (= A120), De121 şi De128 (aparţinând comunei Ion Corvin) şi HB21, HB24, HB491, CD23, CD25 (aparţinând com. Aliman). Parcelele şi subparcelele cadastrale sunt preluate din Registrul cadastral al parcelelor comunei Aliman, anul 1983 şi Registrul cadastral al parcelelor comunei Ion Corvin, anul 1975.
    IV.30. Rezervaţia naturală Lacul Vederoasa, 517 ha, comuna Aliman, judeţul Constanţa
    Descrierea limitelor
    Limitele rezervaţiei reprezintă linia de contact dintre terenurile incluse în rezervaţie şi următoarele terenuri sau repere, toate aparţinând comunei Aliman, descrise în continuare conform hărţii cadastrale sc. 1:25000 - anexată registrului sus menţionat şi/sau hărţilor topografice sc. 1:25000, L-35-140-B-c şi L-35-140-D-b.
    Limita nordică şi nord-estică: încep de la promontoriul situat la poalele vestice ale dealului Musait (82,0 m), unde limita lacului se intersectează cu partea vestică a parcelei Ps2114 (51,17 ha). De aici limita se îndreaptă spre nord şi nord-est, până la latura estică a parcelei menţionate, după care continuă spre sud-est, până la privalul Vederoasa;
    Limita estică şi sud-estică: traversează privalul Vederoasa, apoi devin limitrofe păşunii Ps2120, până la limita sudică a acesteia, continuă pe marginea zonelor inundabile ale lacului până la drumul judeţean DJ2125, apoi se prelungesc, mai mult sau mai puţin paralel cu acesta, spre sud-vest şi vest, până aproape de cotul acestei căi de transport. După aceasta limita se direcţionează spre sud-est, aproape paralel cu drumul DJ2125, de care se îndepărtează în dreptul celei de-a doua curbe, până în apropiere de zona nordică a intravilanului localităţii Vlahi. În continuare limita se îndepărtează de şosea spre sud-vest, apoi spre sud-est, redevenind aproape paralelă cu acesta din dreptul extremităţii sudice a intravilanului localităţii Vlahii, până la ultima curbă la 90▫ a şoselei înainte de a ajunge în comuna Aliman;
    Limita sudică: se îndreaptă spre nord-vest (limitrof terenului agricol A2119 - 4,0 ha) apoi spre est, până la capătul vestic al canalului CN2118 (0,67 ha), din vecinătatea extremităţii nordice a intravilanului comunei Aliman;
    Limita sud-vestică şi vestică: porneşte spre nord-vest, pe malul lacului, ocoleşte pe la est terenul arabil A2116 (2,08h), apoi se prelungeşte de-a lungul drumului, după care face un ocol spre sud, apoi spre nord, conturând spre vest terenul neproductiv NR78 (3,55 ha) şi învecinându-se cu păşunea Ps1579 (23,66 ha). După aceasta, limita intersectează drumul De2106 (0,47 ha), de-a lungul căruia se prelungeşte spre est pe lângă drumul De2108 (1,56 ha) după care conturează, pe latura vestică, terenul neproductiv NR1566 (5,54 ha) - inclus în rezervaţie, la început spre est, apoi spre nord-vest, până la extremitatea estică a văii Catiţei, învecinându-se cu păşunea Ps1565.
    Limita nord-vestică: din Valea Catiţei limita se îndreaptă spre nord pe o scurtă distanţă de-a lungul drumului De 2108 (1,56 ha) apoi conturează latura vestică a terenului neproductiv NR 1526 (2,85 ha) - inclus în rezervaţie (învecinându-se cu păşunea P 1537 - 29,37 ha), după care se îndreaptă spre est, de-a lungul laturii nordice a terenului neproductiv NR 1525 (5,80 ha) (învecinându-se cu păşunea Ps 1525/1 -2,60 ha) până când întâlneşte limita nordică.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Lacul Vederoasa cuprinde luciul de apă (lacul propriu-zis), zona de stufăriş şi vegetaţie mezofilă şi palustră de jur împrejurul lacului şi unele păşuni şi terenuri neproductive limitrofe acestuia, cuprinzând parcelele şi subparcelele: Ps 2115, Nr 1525, Nr 1526, Nr 1566, Nr 1578, Ps 1525/1, De 2108, De 2106, Ps 2109, Ps 2107, HB 2121. Parcelele şi subparcelele cadastrale sunt preluate din Registrul cadastral al parcelelor, comunei Aliman, din anul 1983.
    IV.31. Rezervaţia naturală Dealul Ciocaş - Dealul Viţelului, 977 ha, localităţile Ariuşd, judeţul Covasna şi Podu Oltului, judeţul Braşov
    Descrierea limitelor
    Limita nordică începe de la podeţul de pe drumul Araci-Ariuşd din apropierea gropii de deşeuri menajere şi merge 1 km de la V la E pe drum de pământ, traversează pârâul cu curs intermitent de lângă dealul Beldie şi urmează malul drept al pârâului spre amonte. Limita rezervaţiei trece pe lângă dealul Beldie (pe care îl include) urmând cursul pârâului spre platou pe 1,5 km unde sunt prezente fenomene de eroziune. Apoi pe 500 m limita merge pe drumul de pământ cu orientare spre Dobolii de Jos până în dreptul trupului de pădure al O.S. Sugaş, UP II ua 63 D, borna amenajistică 151.
    Limita estică. De la borna amenajistică 151 limita urcă spre vârful Foglau (638 m) pe direcţia N-S până la borna amenajistică 152, după care urmează liziera pădurii până la borna amenajistică 148. Apoi limita se îndreaptă spre sud-est, traversează drumul de pământ ce coboară în Dobolii de Jos şi urmează liziera pădurii dealului Barabas ocolind pădurea spre sud spre valea Sălciilor şi apoi se orientează spre vest la poalele versantului Barabas, urmărind liziera pădurii spre dealul Straja.
    Limita sudică: În dreptul vârfului Straja în albia râului Olt funcţionează o balastieră şi de aici până la staţia de apă industrială din dreptul dealului Viţelului limita rezervaţiei este râul Olt şi constituie limita sudică a rezervaţiei.
    Limita vestică: De la staţia de apă industrială limita rezervaţiei urmează cursul râului Olt, lasă în stânga primul braţ mort al Oltului, îl include pe cel de-al doilea şi urmează cursul Oltului pe 1,4 km după care limita drumului ce ajunge în Ariuşd, ocoleşte şi lasă în partea stângă intravilanul localităţii Ariuşd, urmează de la ieşirea din Ariuşd drumul pietruit spre Araci pe lângă dealul Ciocaş. La capătul dealului Beldie, în imediata apropiere a alunecării de teren se găseşte ua 114 cu bornele 346 şi 244. De aici mai sunt 500 m şi se ajunge la punctul de pornire.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Dealul Ciocaş - Dealul Viţelului cuprinde parcela silvică 114 din UP I - Vîlcele, Ocolul Silvic Şugaş, Direcţia Silvică Sf. Gheorghe, dealurile Beldie, Ciocaş şi Viţelului precum şi păşunile comunei Araci, satul Ariuşd. Parcela silvică este preluată din amenajamentul silvic întocmit în anul 1995, fiind inclusă şi pe harta silvică ce face parte integrantă din amenajament.
    IV.32. Rezervaţia de narcise Valea Neajlovului, 15 ha, localităţile Vişina şi Petreşti, judeţul Dâmboviţa
    Descrierea limitelor
    Limita sudică: porneşte de la confluenţa a două braţe ale râului Neajlov, urmează în amonte malul stâng al râului Neajlov, până la hotarul dintre comunele Vişina şi Petreşti, traversează acest hotar şi se menţine pe malul stâng al râului Neajlov până întâlneşte limita vestică;
    Limita vestică: urmează în amonte malul stâng al râului Neajlov, până la cca. 230 m faţă de limita sudică, unde râul Neajlov părăseşte limita rezervaţiei;
    Limita nord-vestică: de la malul stâng al râului Neajlov, limita traversează păşunea (parcela Ps 563) până la malul drept al pârâului Mierea, unde întâlneşte limita nordică;
    Limita nordică: urmează în aval malul drept al pârâului Mierea până la hotarul comunelor Vişina şi Petreşti;
    Limita nord-estică: urmează malul drept al pârâului Mierea de la hotarul Vişina - Petreşti până la limita dintre păşune şi teren arabil (parcelele Ps 339 şi A 338);
    Limita sud-estică: urmează limita dintre păşune şi terenul arabil (Ps 339 şi A 338) de la malul drept al pârâului Mierea până la confluenţa celor două braţe ale Neajlovului.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia de narcise din Valea Neajlovului cuprinde parcelele: Ps 339 (comuna Vişina) şi % Ps 563 (comuna Petreşti). Parcelele sunt preluate din hărţile cadastrale 1:10000 cadastrale întocmite în anul 1987.
    IV.33. Rezervaţia naturală Pădurea Zăval, 351,3 ha, localităţile Gighera şi Ostroveni, judeţul Dolj
    Descrierea limitelor
    Limita nordică: porneşte de la borna silvică 38 şi se continuă spre est trecând prin bornele silvice 37, 35, 32, 30, 28, 27 şi 26 până la borna silvică 25;
    Limita estică şi sud-estică: din dreptul bornei silvice 25, limita estică se îndreaptă spre sud-vest, urmând bornele silvice 20, 7 şi 2 până la borna silvică 1;
    Limita vestică şi sud-vestică: de la borna silvică 1, limita se îndreaptă spre nord-vest trecând prin bornele silvice 3, 5, 9, 11, 12, 13, 15, 16, 17, 18, 19, 31, 33, 34 şi 36 până în dreptul bornei silvice 38.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Pădurea Zăval cuprinde parcelele 1-17 din U.P. III Lunca Jiului ale Ocolului Silvic Sadova. Parcelele şi subparcelele silvice sunt preluate din amenajamentul silvic întocmit de ICAS în anul 1994, fiind incluse şi pe harta silvică ce face parte integrantă din amenajament.
    IV.34. Rezervaţia naturală Pădurea Canton Hăţiş, 6,4 ha, localitatea Stelnica, judeţul Ialomiţa
    Descrierea limitelor
    Zona aflată în fond forestier aparţinând Ocolului Silvic Feteşti este limitată la nord, nord-est şi sud de fluviul Dunărea, iar la vest de digul de apărare vestic al Bălţii Borcea.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Canton Hăţiş face parte din parcela 1 din UP11, incinta Borcea. Parcelele şi subparcelele silvice sunt preluate din amenajamentul silvic întocmit în anul 1997, fiind incluse şi pe harta silvică ce face parte integrantă din amenajament.
    IV.35. Rezervaţia naturală cu profil paleontologică Şcheia, 1 ha, localitatea Şcheia, judeţul Iaşi
    Descrierea limitelor
    Limita nordică: porneşte de la baza cornişei (abruptului) şi urmăreşte baza abruptului fostei carierei de calcar pe o lăţime de aproximativ 50 de m, pe o lungime de 200 m dinspre E spre V-SV, care desparte rezervaţia de parcela topografică P 417/1, până la nişa din abruptul fostei cariere;
    Limita estică: este reprezentată de un punct din care pleacă sub un unghi ascuţit abruptul, localizat unde începe abruptul fostei cariere şi se întâlnesc limitele parcelei topografice P 417/1 cu parcela topografică P 535/1 (păşuni);
    Limita sudică: porneşte din punctul de intersecţie a parcelelor P 417/1 şi P 535/1, urmând linia de contact dintre rezervaţie şi parcela topografică P 535/1 200 de m spre V, până la nişa din abrupt;
    Limita vestică: porneşte din punctul reprezentat în teren printr-un cub masiv de calcar oolitic trecând printr-o nişă în abrupt până în partea superioară a fostei cariere închizând limitele rezervaţiei.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Şcheia cuprinde o suprafaţă de teren situată în partea superioară a versantului nordic din Dealul Fundul Muncelului, pe amplasamentul fostei cariere de calcar oolitic şi fosilifer şi este reprezentată de teren neproductiv, care face parte din parcela topografică NR 535 inclusă/din Tarlaua 28, la nord de localitatea Şcheia. Parcela topografică este preluată din harta cadastrală scara 1:10000 din 1991 şi reactualizată în 2000.
    IV.36. Rezervaţia naturală cu profil geologic şi paleontologic Pârâul Pietrei - Bazga Răducăneni, 0,5 ha, localitatea Răducăneni, judeţul Iaşi
    Descrierea limitelor
    Limita nordică: porneşte de la marginea păşunii împădurite (care apare în harta cadastrală sub denumirea de P 99) şi se continuă spre est până în albia ravenată a Pârâului Pietrei care desparte parcela topografică NR 98 din tarlaua 3 în două;
    Limita estică: începe de la salcia de aproximativ 70 de ani din albia pârâului şi urmăreşte firul albiei ravenate a Pârâului Pietrei pe o lungime de 100 de m până în punctul reprezentat în teren prin apariţia calcarului masiv oolitic;
    Limita sudică: se întinde din punctul reprezentat în teren prin apariţia calcarului masiv oolitic până în marginea păşunii împădurite pe o lăţime de aproximativ 50 de m începând din firul văii spre vest urmând linia de contact dintre rezervaţie şi parcela topografică P 99 din tarlaua T3;
    Limita vestică: porneşte din firul văii urmărind limita dintre păşunea împădurită (P 99) din tarlaua T3, şi terenul neproductiv, închizând limitele rezervaţiei în punctul din albia pârâului unde există o salcie de aproximativ 70 de ani.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Pârâul Pietrei - Bazga Răducăneni cuprinde o suprafaţă de 0,5 ha teren situată pe stânga Pârâului Pietrei pe versantul nordic al Dealului Gorgu (altitudine maximă 269 m), pe o zonă din amplasamentul a fostei cariere de calcar şi nisipuri şi este reprezentată de teren neproductiv, parcela topografică NR 98 inclusă/din Tarlaua 3, la sud-vest de localitatea Răducăneni. Parcela topografică este preluată din harta cadastrală scara 1:10000 din 1991. Rezervaţia naturală geologică şi paleontologică "Pârâul Pietrei - Bazga Răducăneni", 0,5 ha, la sud vest de localitatea Răducăneni, la cca. 900 de m de limita intravilanului localităţii pe drumul DE 164, jud. Iaşi.
    IV.37. Rezervaţia naturală Peştera Izverna, 2 ha, localitatea Izverna, judeţul Mehedinţi
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Peştera Izverna cuprinde peştera (golul subteran) precum şi o suprafaţă de teren de 2 ha, situată la exterior, pe teritoriul ariei naturale protejate Tufărişurile mediteraneene de la Izverna, care face parte din UP V Coşuştea a Ocolului Silvic Tarniţa.
    IV.38. Rezervaţia naturală Scaunul Domnului, 50 ha, comuna Deda, judeţul Mureş
    Descrierea limitelor
    Limita nordică: Începe de la borna silvică 174 şi urmăreşte spre NE, limitele din aval a subparcelelor 84B, 85B, UP II Bistra, până la cota 1394 m; în continuare limita coteşte spre nord-est până la borna silvică 171;
    Limita estică: de la borna silvică 171 limita urmăreşte spre sud linia de creastă secundară până la cea de a doua cotă de 1394,0 m şi coboară până la borna silvică 40. Din acest punct limita traversează spre sud partea superioară a u.a. 21, 20, 19 la o distanţă de 100 m de baza formaţiunilor stâncoase ale Scaunului, ajungând până la borna silvică 36;
    Limita sudică: de la borna silvică 36, limita rezervaţiei urmăreşte limita fondului forestier spre vest, pe la baza stâncilor, până la borna silvică 207 şi traversează pe la nord partea superioară a parcelei 109, până la borna silvică 209, U.P. II Bistra;
    Limita vestică de la borna silvică 209 limita continuă spre NV pe limita din aval a subparcelei 108D, iar în continuare spre nord pe limitele din aval a subparcelelor 102B, 96B, 85D, 84B până la borna silvică 174.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Scaunul Domnului cuprinde parcelele şi subparcelele % 19-21 din UP III. Gălăoaia, ocolul silvic Răstoliţa, şi % 84, 85, 96, 102, 108, 109 din UP II Bistra, Ocolul Silvic particular Dedeanca, precum şi enclavele din interiorul acestor grupuri de parcele. Parcelele şi subparcelele silvice sunt preluate din amenajamentul silvic întocmit în anul 2000, fiind incluse şi pe harta silvică ce face parte integrantă din amenajament.
    IV.39. Rezervaţia naturală Seaca, 815 ha, localitatea Ibăneşti-Sovata (munţii Gurghiu), judeţul Mureş
    Descrierea limitelor
    Limita nordică porneşte de pe culmea calderei vulcanice, din apropierea vf. Seaca Mică (1732 m), de la borna 118 din U.P. VII Secuieu în direcţia nord-est, urmărind limita inferioară a subparcelelor 69B, 68E, până pe culmea Carelor.
    Limita estică este reprezentată de partea superioară a limitei ariei protejate ce urmăreşte culmea principală şi care reprezintă marginea calderei spre est, pornind din vf. Tătarca (1655 m, borna 32), trecând prin bornele 53, 54, 56, 57, 65 (vf. Găineasa), borna 66 (vf. Frăsileasa). Partea inferioară a limitei estice urmăreşte marginea calderei vulcanice, fiind reprezentată prin marginea inferioară a arboretelor bătrâne din u.a. 19B, 25D, C, 30D, 31C, D, 32C, 33B, C, D, 33C, 36E, 37B, C, D, 38B.
    Limita sudică din vf. Frăsileasa limita urmăreşte în continuare culmea principală, prin bornele 68, 69, 72, 73, 75, 76 din U.P. VII Secuieu până la borna 116 din U.P. VII Sebeş, O.S. Sovata. Din acest punct limita se îndreaptă spre sud, pe o culme secundară, până la borna 117, coboară spre vest până la pârâul Sebeş (borna 118) şi pe firul apei până la borna 111, în final limita urcă până la vf. Piatra Mare (1650 m).
    Limita vestică porneşte din vf. Piatra Mare (1650 m), coboară pe culmea Ţiglei până la borna 183, U.P. VI Sebeş şi pe limita inferioară a arboretelor bătrâne din u.a 73C, 69, 65, 64, (bornele 176, 263 bis, 167, 163, 162 U.P. VI Sebeş) pe culmea Seaca (borna 162) vf. Seaca Mică (1732 m).
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Seaca cuprinde parcelele şi subparcelele 19B, 25D, C, 30D, 31 C, D, 32C, 33B-D, 36E, 37B-D, 38B, 40C-V, 41D, E, 43B-F, 43C, 44D-F, 48D,49C-I, 50D-F, 51D-E, 52C-F, 53C, 54C, 56D, 57C, 58B, 61C, 64B-D, 65I, 68E, 69B din U.P. VII Secuieu, Ocolul silvic Gurghiu, 64-65, 69, 73, din U.P. VI Valea Soveţii, 45-47, din U.P. VII Sebeş, ocolul silvic Sovata, precum şi enclavele din interiorul acestor grupuri de parcele.
    IV.40. Rezervaţia naturală Lacul Cuejdel, 114 ha, localitatea Cuejdiu, comuna Gârcina, judeţul Neamţ
    Descrierea limitelor
    Limita nordică: este dată de linia de ţărm a Lacului Cuejdel şi începe de la gura de vărsare a pârâului Glodu, trece prin borna parcelară 60 şi se continuă până în dreptul gurii de vărsare a pârâului Cuejdel; este reprezentată de limitele de sud-est ale subparcelei 28A şi de sud ale subparcelei 29A, demarcate de borna parcelară 60;
    Limita estică: porneşte de la gura de vărsare a pârâului Cuiejdel şi are direcţia generală nord vest-sud est. Trece prin bornele parcelare 84 şi 86 şi se continuă spre sud până la barajul natural care închide în aval cuveta lacustră. Acest sector corespunde cu limitele de vest ale parcelelor silvice: 38 - până la borna 84; 40 - între bornele parcelare 84 şi 86 şi subparcelei 41A - între borna parcelară 86 şi barajul lacului, nemarcat cu bornă). Din dreptul bornei 86, limita estică include şi corpul alunecării de teren şi coincide cu limita de nord a parcelei 41 (subparcelele 41A şi 41B), cuprinsă între bornele parcelare 86 şi 85. În continuare limita corespunde cu limitele de est ale subparcelelor silvice 41 B şi 42 B marcate de bornele parcelare: 85, 87, 122 şi 89;
    Limita sudică: traversează corpul alunecării de teren între borna parcelară 89 şi pârâul Cuejdel (borna 91) trecând prin borna parcelară 90;
    Limita vestică: între bornele parcelare 91 şi 46 este reprezentată de albia pârâului Cuejdel şi, pe o mică porţiune, de corpul barajului care închide luciul de apă; trece prin bornele parcelare 45 şi 88. De la borna 46 către nord vest, trecând prin borna 48, şi până la gura pârâului Glodu limita coincide cu linia ţărmului lacului până la gura de vărsare a pârâului unde se conectează la limita de nord a rezervaţiei (se identifică cu limitele de est ale subparcelei 22 B şi parcelei 23, separate de borna 48).
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Lacul Cuejdel cuprinde luciul de apă al Lacului Cuejdel şi suprafaţa alunecării de teren care formează barajul natural al lacului, situate aval de lac; include parcelele şi subparcelele forestiere: 113T (Lacul Cuejdel) şi 41A, 41B, 42A şi 42B (zona alunecării de teren) din cadrul UP II Mijlocii situată în raza Ocolului Silvic Gârcina. Parcelele şi subparcelele silvice sunt preluate din amenajamentul silvic întocmit în anul 1994, fiind incluse şi pe harta silvică ce face parte integrantă din amenajament.
    IV.41. Rezervaţia naturală Codrul Secular Runc, 58 ha, localitatea Bahna, judeţul Neamţ
    Descrierea limitelor
    Limita nordică: este reprezentată de linia care leagă bornele silvice 137 şi 132, linie ce separă rezervaţia de parcelele silvice 42 şi 43 (din afara rezervaţiei);
    Limita estică: se suprapune liniei care uneşte bornele silvice 132 şi 180 şi care separă parcela silvică 53 (din rezervaţie) de parcelele silvice 51 şi 52 (din afara rezervaţiei);
    Limita sudică: începe de la borna silvică 180 până la borna silvică 135, având următoarele vecinătăţi: între bornele silvice 180 şi 645 sunt terenuri agricole proprietate a unor locuitori din localitatea Izvoare, între bornele silvice 645 şi 635 sunt terenuri forestiere proprietate a unor locuitori din localităţile Izvoare şi Cârligi iar între bornele silvice 635 şi 135 este islazul comunei Bahna - judeţul Neamţ;
    Limita vestică: începe de la borna silvică 135 şi se continuă pe limita parcelară care desparte rezervaţia de parcelele silvice 55 şi 56 (din afara rezervaţiei), până la borna silvică 137.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Codrul Secular Runc cuprinde parcelele silvice 53 şi 54 din UP VI Racova - OS Fântânele, Direcţia Silvică Bacău. Parcelele şi subparcelele silvice sunt preluate din amenajamentul silvic întocmit în anul 1998, fiind incluse şi pe harta silvică ce face parte integrantă din amenajament.
    IV.42. Rezervaţia naturală Secu, 776,7 ha, localitatea Secu, judeţul Neamţ
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Secu cuprinde unităţile amenajistice 1-31 din UP I Izvorul Alb a Ocolului Silvic Ceahlău. Unităţile amenajistice au fost preluate din amenajamentul silvic al OS Ceahlău din anul 1990.
    IV.43. Rezervaţia naturală Valea Olteţului, 900 ha, localităţile Balş, Bîrza, Voineasa, Pîrşcoveni, Osica de Sus, Dobrun, Fălcoiu, judeţul Olt
    Descrierea limitelor
    Limita nordică: porneşte de la podul CFR peste râul Olteţ situat pe teritoriul localităţii Balş şi se continuă spre est urmărind limitele sudice ale parcelelor cadastrale Pd 42, A 39, Pd 18 (localitatea Balş), N 37, A 38, Pd Zăvoiul Bîrzei, A 46, Pd 48, Pd 50, Pd 45, A 52, Pd 54, N 81 Pd 81, N 81, Pd 82 (comuna Barza), P 21, N 21, A 21, intravilan Pîrşcoveni, A 40, Pd 50, N 50, Pd 49, Pd 52 (comuna Pîşcoveni), A 44, N 47, Pd 47, P 48, A 54 (comuna Osica de Sus) şi se continuă cu limita stabilită la baza interioară a digului de protecţie până la vărsare în râul Olt (lacul de acumulare Drăgăneşti), învecinată cu limita sudică a parcelelor cadastrale Pd 34, A 34, Pd 29, A 29;
    Limita estică: porneşte de la punctul de contact dintre digul de apărare de pe partea stângă al râului Olteţ cu digul lacului de acumularea Drăgăneşti, traversează râul Olteţ în zona de vărsare a acestuia în râul Olt, până în zona de contact dintre digul de apărare de pe partea dreaptă al râului Olteţ cu digul lacului de acumularea Drăgăneşti;
    Limita sudică: porneşte de la zona de contact dintre digul de apărare de pe partea dreaptă al râului Olteţ cu digul lacului de acumularea Drăgăneşti şi se continuă spre vest, urmărind baza interioară a digului de protecţie până la vărsare, care este reprezentată de limitele nordice ale parcelelor cadastrale N 126, A 45, A 44, Pd 43. În continuare limita urmăreşte limitele nordice ale parcelelor cadastrale Pd 49, intravilanul localităţii Bobu, limitele nordice ale parcelelor cadastrale N 47, Pd 45 (comuna Osica de Sus), A 51, P 21, N 21 (comuna Pîrşcoveni), Pd 1, A 2, Pd 5, A 7 Pd 13, Pd 14, Pd 83 (pădurea Ulmet) (comuna Dobrun), limita intravilanului satului Chilii şi limitele nordice ale parcelelor cadastrale N 77, N 50, N 59, Pd 57, P 56, Pd 36, Pd 37, Pd 38, Pd 39, A 44, Pd 21, Pd 20, Pd 17, Pd 16 (comuna Voineasa) şi Pd 42, N 45, Pd 45 (oraşul Balş) până la podul CFR peste râul Olteţ;
    Limita vestică: este reprezentată de podul CFR peste râul Olteţ situat pe teritoriul localităţii Balş.
    Parcelele cadastrale sunt preluate din hărţile cadastrale ediţia 1970 scara 1:25000
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Valea Olteţului cuprinde albia râului Olteţ între digiirile de apărare pe o distanţă de circa 38 km.
    IV.44. Rezervaţia naturală Pădurea Reşca, 50 ha, localitatea Dobrosloveni, judeţul Olt
    Descrierea limitelor
    Limita nordică: porneşte din dreptul bornei silvice 87 şi urmează DC 86 (Reşcuţa - Chili) pe o distanţă de 500 m până în dreptul bornei amenajistice 88;
    Limita estică: din dreptul bornei silvice 88, limita se continuă spre sud pe o distanţă de circa 1000 m, până la borna silvică 102, trecând prin borna silvică 99;
    Limita sudică: porneşte de la borna silvică 102 şi urmează linia parcelară până la borna silvică 107, pe o distanţă de 500 m;
    Limita vestică: de la borna silvică 107, limita urmează drumul forestier D 101, pe o distanţă de 1000 m, trecând prin borna silvică 98, până la borna silvică 87.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Pădurea Reşca, cuprinde unităţile amenajistică UA 51 şi U A 58 care se află în trupul de pădure Reşca, din UP (unitatea de producţie) X Reşca, a Ocolului Silvic Caracal. Parcelele au fost preluate din harta amenajistică, a Ocolului Silvic Caracal, realizată în anul 2000.
    * Se permite realizarea unui management forestier activ.

   IV.45. Rezervaţia naturală Pădurea Lapiş, 430,4 ha, localitatea Nuşfalău, judeţul Sălaj
    Descrierea limitelor
    Limita nordică: începe de la borna silvică 112 şi continuă pe linia parcelara 90 până la borna silvică 114, de unde continuă pe limita de parcelă dintre u.a 57 şi u.a. 56 până la Pârâul Zăuanului şi continua pe Pârâul Zăuanului până la borna silvică 116;
    Limita estică: porneşte de la borna 116, continuă pe limita de pădure (cu păşunea Nuşfalău) trecând prin bornele silvice 109, 90, 89 şi 72. De la borna silvică 72, limita urmează pe linia parcelară L 85 până la borna silvică 71;
    Limita sudică: începe de la borna silvică 71 şi continuă pe linia de parcelă L93 până la borna 64, iar de aici pe linia parcelara L 84 până la borna 68, continua pe limita de subparcela între U.a. 26A şi 26B şi limita de subparcela între U.a. 31A şi 31B până la Linia parcelara L 86. Limita continuă pe linia parcelară L86 urmând la bornele silvice 76, 79 şi 80, apoi pe linia parcelară L98 până la borna 84. Limita sudică continuă pe drumul auto forestier, trecând prin bornele silvice 97, 83 şi 98, până la linia parcelară dintre U.a. 48D şi 48 A şi continuă pe limita pădurii până la borna silvică 101;
    Limita vestică: începe de la borna silvică 101 şi continuă pe limita pădurii, trecând prin bornele silvice 102, 103, 104, 105, 110, 111, 112.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Pădurea Lapiş cuprinde parcelele şi subparcelele forestiere 26B, 27, 31 B, 31T, 32, 33, 35-39, 41-46,47,48A, 48B, 48C, 48E,48A1,48V1,48V2, 49-56,57B, 57C, 58 A, 58B; şi liniile parcelare L84-89, L93-94, L97, L98 din UP VIII Lapiş a Ocolului Silvic Şimlcu Silvanici. Parcelele şi subparcelele sunt preluate din Amenajamentul silvic al O.S. Şimleu Silvaniei, UP VIII Lapiş ICAS Oradea 1991, fiind incluse şi pe harta silvică care face parte integrantă din amenajament.
   IV.46. Rezervaţia naturală mixtă Lacul Tătarilor, 6 ha, localităţile: Comuna Arpaşu de Jos, Sat Arpaşu de Sus, Judeţul Sibiu
    Descrierea limitelor
    Limita nord, nord-est începe în punctul în care De 3752 (drumul de exploatare Arpaşu de Sus - Cabana Arpaş) se intersectează cu De 3816 (drum de exploatare agricol), se merge apoi pe De 3716 până când în partea dreaptă a drumului începe parcela de arabil A 3829.
    Limita sudică porneşte din punctul în care De 3716 ajunge în dreptul parcelei A 3829 (în partea dreaptă) apoi se merge pe limita dintre folosinţele Fn 3820 (fâneaţă) şi A 3829 (arabil) până la intersecţia cu drumul de exploatare De 3752.
    Limita vestică porneşte din punctul în care limita dintre folosinţele Fn 3820 (fâneaţă) şi A 3829 (arabil) se intersectează cu drumul de exploatare De 3752 (Arpaşu de Sus - Cabana Arpaş), se merge apoi pe De 3752 (drum de exploatare agricol) până la intersecţia cu De 3816 (drum de exploatare agricol).
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală cuprinde următoarele parcele: A 3817 (arabil), Tf 3818 (tufăriş), Tf 3819 (tufăriş), Fn 3820 (fâneaţă), aflate parte în proprietatea primăriei, parte la proprietari particulari.
   IV.47. Rezervaţia naturală Ostrovul Gâscă, 58 ha localitatea Năsturelu, judeţul Teleorman
    Descrierea limitelor
    Limita nordică: porneşte de la borna silvică 141, delimitată de canalul navigabil al Dunării ce desparte Ostrovul Gâscă de liziera de protecţie din partea de sud a teritoriului cadastral al comunei Năsturelu şi se continuă prin borna silvică 142 până la borna silvică 144;
    Limita estică: porneşte din dreptul bornei silvice 144 delimitată de canalul navigabil al Dunării până la borna silvică 146;
    Limita sudică: porneşte de la borna silvică 146, se continuă până la borna silvică 145, delimitată de canalul navigabil al Dunării dinspre graniţa cu Bulgaria.
    Limita vestică: porneşte din dreptul bornei silvice 145, se continuă prin borna silvică 143 până la borna silvică 141, fiind delimitată de canalul navigabil al Dunării dinspre graniţa cu Bulgaria.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Ostrovul Gâscă cuprinde insula Ostrov Gâscă, reprezentată de parcelele şi subparcelele forestiere 65, 66, 67A şi 67N din U.P. I Năsturelu a Ocolului Silvic Alexandria. Parcelele şi subparcelele silvice sunt preluate din amenajamentul silvic întocmit în anul 1997, fiind incluse şi pe harta silvică ce face parte integrantă din amenajament. Parcelele şi subparcelele cadastrale sunt preluate din planurile cadastrale întocmite în anul 1988.
   IV.48. Rezervaţia naturală Pădurea Troianu, 71 ha, localitatea Troianu, judeţul Teleorman
    Descrierea limitelor
    Limita nordică: porneşte de la borna silvică 28, se continuă pe drumul de exploatare De209 prin borna silvică 27 până la borna silvică 33 situată la intersecţia drumului de exploatare De 209 cu drumul judeţean DJ 658 B;
    Limita estică: porneşte de la borna silvică 33, se continuă prin bornele 32 şi 31, delimitată de DJ 658 B, după care coboară prin borna 30 până la borna 29 delimitată de limita fondului forestier din vecinătatea construcţiilor asociaţiei agricole;
    Limita sudică: porneşte de la borna silvică 29, se continuă până la borna silvică 22 fiind delimitată de limita fondului forestier din vecinătatea extravilanului comunei Troianu;
    Limita vestică: porneşte de la borna 22, se continuă prin borna 23 până la borna silvică 24 delimitată de limita fondului forestier, după care urcă prin borna silvică 25 până la borna silvică 28 delimitată de drumul de exploatare De 208 din vecinătatea intravilanului satului Vatra.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Pădurea Troianu cuprinde parcelele şi subparcelele forestiere 13A-G, 14A-F, 14V, 15AF, 15V, 16A-E, 16A|, 16A2 şi 16Z din U.P.I Lunca Vezii a Ocolului Silvic Roşiorii de Vede. Parcelele şi subparcelele silvice sunt preluate din amenajamentul silvic întocmit în anul 1995, fiind incluse şi pe harta silvică ce face parte integrantă din amenajament. Parcelele şi subparcelele cadastrale sunt preluate din planurile cadastrale întocmite în anul 1988.
   IV.49. Rezervaţia naturală Pădurea Babadag - Codru, 524,60 ha, localitatea Babadag, judeţul Tulcea
    Descrierea limitelor
    Limitele rezervaţiei sunt reprezentate prin linia de contact între parcelele incluse în rezervaţie şi următoarele terenuri sau repere, descrise mai jos, conform hărţilor anexate amenajamentelor ICAS - Staţiunea Tulcea, sc. 1:10000, precum şi hărţilor topografice sc. 1:25000, L-35-118-A-d şi L-35-118-C-d.
    Limita nordică, începe de la calea ferată Medgidia - Tulcea, urmează spre nord şoseaua Tulcea-Constanţa până la borna 57, de unde intră, spre est, în fondul forestier al UP I Gara Codru ajungând la bornele 58 şi 59 în Culmea Şeremetului. De aici spre est, rezervaţia se învecinează cu fondul forestier al Ocolului Silvic Babadag, limita fiind reprezentată de Culmea Şeremetului, cu excepţia zonei unităţii amenajistice (u.a.) 9B şi 10B unde limita trece pe conturul sudic al acestora. Limita nordică este marcată prin bornele 59, 87, 89, 86, 91, 105, ultima dintre acestea fiind în apropiere de vârful dealului Dadovar.
    Limita estică se continuă spre sud pe teritoriul UP I Gara Codru, învecinându-se cu fondul forestier al O.S. Babadag, pe traseul bornelor 108, 109, 110, (pe dealurile Chiuciuc Bair şi Hiucliuc Bair), continuă aproximativ până la borna 48, după care trece prin interiorul terenurilor I.C.A.S., parcurgând bornele 46 şi 49, pe dealul Lupilor, până la borna 43 de unde urcă spre nord până intersectează calea ferată. De aici, limita se continuă pe terenurile aparţinând O.S. Babadag, U.P.VI Codru, în continuare limita coboară spre sud, fiind relativ apropiată de calea ferată şi parcurge bornele 26, 28, apoi se îndreaptă spre sud-vest până la borna 24, de unde continuă pe un traseu sinuos spre sud, nord, est, nord şi din nou est, până intersectează un drum de pământ în colţul nord-estic extrem al parcelei 13 B, continuă apoi de-a lungul acestuia spre sud-est, până ajunge la intersecţia dintre drumul respectiv şi linia parcelară ce porneşte din borna 32. Limita continuă de-a lungul acestei linii parcelare spre sud-vest, până când ajunge în punctul extrem sudic al parcelei 14 D, după care se îndreaptă pe un traseu meandrat spre nord-vest, de-a lungul liniei ce separă u.a. 14 A de u.a. 14 D. De la intersecţia acesteia cu linia parcelară dintre 13 D şi 14 A, aceasta se îndreaptă spre sud-vest până la borna 29. De aici continuă spre sud, trece prin borna 21, se îndreaptă spre sud-est, nord-est, apoi sud-est, intersectând linia parcelară dintre u.a.15 A şi 14 A, după care se îndreaptă spre est şi nord-est, ocolind apoi spre sud neproductivul 16 N1 (inclus în rezervaţie). Linia parcelară se îndreaptă în continuare pe un traseu meandrat aproximativ spre sud-est, pe limita dintre u.a. 17 C, respectiv 17 D şi E, apoi spre sud-vest, până ajunge în borna 37. De aici trece spre sud, ajungând la borna 36.
    Limita sudică se învecinează cu fondul forestier al Ocolului Silvic Babadag, începe la borna 36, în apropierea vârfului Acairac Bair (142,0 m), se îndreaptă spre vest, apoi ocoleşte spre nord, sud şi vest u.a. 16 B şi 16 C. În continuare limita se învecinează cu terenurile agricole şi păşunile aparţinând comunei Ceamurlia de Jos, fiind marcată prin bornele 35, 22 şi 19. Toate suprafeţele menţionate în cadrul limitei sudice aparţin O.S. Babadag, U.P.VI Codru.
    Limita vestică, cu direcţie generală nord - sud, este marcată de şoseaua Tulcea - Constanţa, între bornele 19, 20, 15, 23, 13, situate pe versanţii vestici ai dealului Caracuş, după care se îndepărtează la mică distanţă de această cale de transport, pe care o întâlneşte din nou începând cu borna 27, până la intersecţia cu calea ferată. Toate suprafeţele din rezervaţie menţionate la limita vestică aparţin O.S. Babadag, U.P.VI Codru.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Babadag - Codru, cuprinde parcelele şi subparcelele silvice 10A, 10 B, 10 D, 10 N, 14 C, 9 A, 9 N, 9 F, 9 J, 9 L, 15 N1, 15 N2, 15 F, 15 H, 16 A, 16 G, 16 H, 11, 12 F, 12 A, 10C, 13 B, 14 D, 9 B, 9 C, 9 D, 9 E, 9 G, 9 H, 91, 9 K, 9 M, 15 E, 15 G, 16 D, 16 E, 16 F, 16G, 17 D, 17 E din UP VI Codru Ocolul Silvic Babadag şi parcelele şi subparcelele silvice 1 A, 2 A, 4, 6 A, 6 B, 7 A, 8 A, 9 A, 10 A, 11 ale UP I Gara Codru, conform: Amenajamentului silvic al O.S. Babadag, U.P.VI Codru, ICAS Bucureşti, 1995 şi Amenajamentului silvic ICAS - Staţiunea Tulcea, U.P. I Gara Codru, ICAS Bucureşti, 1995.
   IV.50. Rezervaţia naturală Lacul Traian, 326 ha, localitatea Cerna, judeţul Tulcea
    Descrierea limitelor
    Limitele rezervaţiei sunt reprezentate prin linia de contact între parcelele incluse în rezervaţie şi următoarele terenuri sau repere, descrise mai jos, ce aparţin în totalitate comunei Cerna, conform hărţilor sc. 1:10000 anexate registrului cadastral ale comunei Cerna, precum şi hărţii topografice sc. 1:25000, L-35-105-C-d.
    Limita nordică: porneşte de la extremitatea nordică a digului Cd649, se îndreaptă spre est, (limitrof parcelelor Cc669 şi A668), continuă spre sud-est (fiind învecinată cu terenurile arabile A666 şi A662) până în dreptul digului Cd1301, după care conturează malul lacului spre nord-est, apoi est, până intersectează valea Cerna (pe acest traseu învecinându-se cu păşunea P1299, parcela Cc1298, păşunea P1294);
    Limita estică: se îndreaptă spre sud, limitrof intravilanului localităţii Traian, până la intersecţia cu valea laila, învecinându-se apoi cu văile Hr1304/1, Hr1306 şi terenul Nm1307 precum şi cu intravilanul localităţii Traian, după care se îndreaptă spre sud-vest, limitrof terenurilor agricole A1326 şi viilor localităţii Traian (Vn1317, Vn1321);
    Limita sudică: este orientată iniţial spre sud-vest, pe la marginea terenurilor agricole A1327, apoi continuă spre nord-vest pe limita teritorial-administrativă a comunei Peceneaga, după care se prelungeşte de-a lungul drumului De 650 (traversând extremitatea nordică a văii Toloşmanului) până când intersectează digul Cd649, ce marchează limita vestică a lacului Traian;
    Limita vestică: este dată de digul Cd649 orientat spre nord-vest.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Lacul Traian este reprezentată de luciul de apă (lacul propriu-zis), zona de stufăriş şi vegetaţie palustră de jur împrejurul lacului, unele păşuni şi terenuri neproductive, cuprinzând parcelele şi subparcelele: Nm 1302, P662/1, P666/1, P669/1, Hp656, Hp1300, Hp660, Hc660/1, P660/2, Hp652, P651, Hp1311/1, P1311, Nm1309. Parcelele şi subparcelele cadastrale sunt preluate din planurile cadastrale ale comunei Cerna, judeţul Tulcea întocmite în anul 1990.
   IV.51. Rezervaţia naturală Muchiile Cernei-Iaila, 1.891 ha, comunele Cerna şi Dorobanţii, judeţul Tulcea
    Descrierea limitelor
    Limitele rezervaţiei sunt reprezentate prin linia de contact între parcelele incluse în rezervaţie şi următoarele terenuri sau repere, descrise mai jos, ce aparţin în totalitate comunelor Cerna şi/sau Dorobanţii, conform hărţilor 1:10.000, anexate registrelor cadastrale ale comunei Dorobanţii şi hărţilor topografice, sc. 1:25000, L-35-105-D-C, L-35-105-D-d, L-35-117-B-a, L-35-117-B-b.
    Limita nordică: se încadrează în totalitate în teritoriul comunei Cerna. Aceasta începe de la drumul De1444 (din vecinătatea intersecţiei acestuia cu canalul de irigaţii Hc1343) şi se îndreaptă sinuos spre nord-est (limitrof terenurilor arabile A1415, P1417, A1411), orientându-se apoi spre est, pe un contur meandrat, pe la poalele nordice ale dealului Muchiile Cernei (limitrof terenului arabil A1411), ocoleşte în direcţia sud terenul arabil A1402 iar după ce întâlneşte drumul De 1401 se îndreaptă de-a lungul acestuia spre sud-est şi est, apoi din nou spre nord şi est până ce intersectează drumul De 13 99 (învecinându-se pe acest traseu cu terenul agricol A1400). De aici, drumul face două meandre spre sud (ocolind terenul agricol A1398), apoi continuă spre sud-est (paralel cu valea laila) până la drumul De 1181, de-a lungul căruia avansează spre nordest (învecinându-se pe acest traseu cu terenurile arabile A1193, A1192, A1190, A1182). Ulterior limita ocoleşte spre est, apoi spre nord-est terenul arabil A1144, pe la poalele nordice ale dealului Muchea Lungă, până când întâlneşte intravilanul localităţii General Praporgescu. În continuare, limita rezervaţiei parcurge spre nord-est marginea intravilanului acestei localităţi, apoi continuă spre sud-est, de-a lungul drumurilor De1122, De1123;
    Limita estică: ce aparţine în totalitate comunei Cerna, trece spre sud, limitrof terenului agricol A1132, paralel cu capătul sudic al văii laila, continuând de-a lungul drumului De 1123, până la intersecţia sa cu drumul De1174;
    Limita sudică: se îndreaptă, pe teritoriul comunei Cenia, predominant spre vest de-a lungul drumurilor De1174, De1159, până întâlneşte limita teritorială a comunei Dorobanţii. De aici, limita continuă spre nordvest, pe teritoriul comunei Dorobanţii (limitrof terenului arabil A110, păşunii P103) şi se îndreaptă spre sudvest, de-a lungul drumurilor De108, De106. Ulterior limita se îndreaptă spre sud-vest, apoi spre sud, de-a lungul drumurilor De84 şi De112 (învecinându-se cu terenul agricol A93). După ce conturează spre sud-est terenul arabil A81, limita ocoleşte în direcţia nord-vest şi sud-vest terenul agricol A75, apoi continuă spre sud-vest, de-a lungul canalului de irigaţii Hc73, pe care îl părăseşte ulterior, prelungindu-se pe un traseu sinuos, predominant spre nord (învecinându-se cu terenurile arabile A123, A70). Limita face apoi un mare ocol spre sud-est şi apoi nord-est, până când ajunge aproape paralelă cu limita administrativ-teritorială a comunei Cerna, ce se apropie de vârful Muchiile Cernei (306,4 m). Limita face o nouă buclă în jurul Muchiei Bodanu, iniţial orientându-se spre sud-vest (limitrof terenului arabil A68), până la intersecţia cu un canal de irigaţii şi cu drumul De59, după care continuă spre nord-vest, în lungul drumului De60, apoi se prelungeşte pe un traseu sinuos, predominant spre nord-vest, până când întâlneşte limita teritorială a comunei Cerna (învecinându-se pe acest traseu cu terenul arabil A64, A66/1, A66/2, A66). De aici, limita continuă de-a lungul limitei teritoriale a comunei Cema, spre vest, apoi spre sud-vest, până la intersecţia cu drumul De61, situat la extremitatea sudică a terenului arabil A1422;
    Limita vestică: continuă exclusiv pe teritoriul comunei Cerna, face un ocol spre sud-vest, apoi spre nord-est, înconjoară în direcţia vest şi sud-vest terenul arabil A1423, intersectează drumul De 1427, pe care îl părăseşte pentru a ocoli spre nord-vest şi sud-est terenul arabil A1426, după care revine la acest drum pe care îl urmează spre nord-vest (cu un ocol în dreptul terenului arabil A1419), până ce întâlneşte limita nordică.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Muchiile Cernei-Iaila cuprinde parcelele şi subparcelele Pp1146, Pdl 147, P1155, P1157, PD1148, PD1149, PD1150, PD1151, PD1152, PD1153, PD1154, P1404, Nb1403, Nb1405, Nb1406, NM409, Nr1407, P1408, Nb1414, P1421, Nb1420, P1420/1, P1425, P1424, Nb1430, P1431/1, enclavele NG 1138, A 1139, A 1141, A 1142, A 1143, A 1422 aparţinând comunei Cerna şi parcelele şi subparcelele P67, P69, Pt69/1, P72, Pt76, Pt77, Pt80, Pp87, P89, Pt92, PU05, P86, PD185, Pp90, P100, P101, P99, P98, P97, Pp96, Pp91, Nr63, Nr62 aparţinând comunei Dorobanţu. Parcelele şi subparcelele cadastrale sunt preluate din Registrul cadastral al parcelelor, comunei Cerna, 1990 şi Registrul cadastral al parcelelor comunei Dorobanţu, 1990.
   IV.52. Rezervaţia naturală Beidaud, 1.121 ha, comuna Beidaud, judeţul Tulcea
    Descrierea limitelor
    Limitele rezervaţiei sunt reprezentate prin linia de contact între parcelele incluse în rezervaţie şi următoarele terenuri sau repere, toate aparţinând comunei Beidaud, descrise mai jos, conform hărţilor 1:10.000, anexate registrului cadastral al comunei Beidaud şi hărţilor topografice, sc. 1:25000, L-35-118-C-c.
    Limita nordică: începe din apropierea extremităţii sudice a intravilanului localităţii Neatârnarea, pe care îl urmează în direcţia nord-est până la marginea sa estică, după care se îndreaptă spre vest, pe versanţii nordici ai dealului Giurgea, limitrof fondului forestier al Ocolului Silvic Casimcea. Pe culmea acestui deal, limita se îndreaptă spre est, de-a lungul drumului De56, apoi continuă spre nord-est, pe marginea fondului forestier, până la intersecţia acestuia cu limita teritorială a comunei Stejarii, situată pe valea pârâului Hamangia (pârâul Giurmeş, conform hărţii topografice). De aici, limita urmează în direcţia sud-est limita teritorială a comunei Stejaru până în zona terenului arabil A53, respectiv în punctul în care pârâul Giurmeş (Hr52) intersectează această limită teritorială;
    Limita estică: urmează cursul meandrat al pârâului Giurmeş (Hr52) în direcţia sud şi intersectează confluenţa sa cu valea Carabalâc. Ulterior, continuă spre sud, pe la poalele dealului Carabalâc, până la confluenţa sa cu valea de la sud de acesta. De aici, limita descrie o curbă largă, predominant spre est, până la confluenţa sa cu un pârâu ce vine dinspre nord (Hr70). Ulterior, limita urmează în aval, spre sud, valea pârâului Giurmeş, ocoleşte spre vest şi sud-vest terenul arabil A88, apoi, urmează limita intravilanului comunei Beidaud, până când îl părăseşte în direcţie vestică, în apropiere de firul văii Valea Adâncă;
    Limita sudică: este orientată spre vest (limitrof terenului arabil A90), ocoleşte apoi spre nord şi vest fondul forestier al O.S. Casimcea şi terenurile arabile A109, A109/1, A151, continuând aproximativ pe culmea dealului Dulghea (271,7 m), de-a lungul drumului De149 şi a terenului arabil A173 până în apropiere de drumul comunal Sarighiol-Neatârnarea;
    Limita vestică: se îndreaptă spre sud-est, apoi spre nord, de-a lungul drumurilor De 176, De44, ocoleşte spre nord-est terenul arabil A111/1, până la intersecţia cu drumul D44 şi păşunea P181. Ulterior ocoleşte spre est, nord şi vest terenurile arabile A173, A113/1, continuă spre vest în lungul drumului De38, conturează terenul arabil A39, apoi se îndreaptă spre vest în lungul drumului comunal Sarighiol - Neatârnarea, conturând spre nord-est, nord şi est terenul arabil A42, unde întâlneşte intravilanul localităţii Neatârnarea.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Beidaud cuprinde parcelele şi subparcelele Hr70, P89, Nb111, Pt119, P120, P122, Pp123, P126, Pp55, P45, P127, P128, P40, PDt112/1, Nr110/1, P100, P175, P150, Hr124, PDt125, A101/1. Parcelele şi subparcelele cadastrale sunt preluate din Registrul cadastral al parcelelor comunei Beidaud, din anul 1990.
   IV.53. Rezervaţia naturală Valea Mahomencea, 1.029 ha, comuna Casimcea, judeţul Tulcea
    Descrierea limitelor
    Limitele rezervaţiei sunt reprezentate prin linia de contact între parcelele incluse în rezervaţie şi următoarele terenuri sau repere, toate aparţinând comunei Casimcea, descrise mai jos, conform hărţilor 1:10.000 anexate registrului cadastral al comunei Casimcea şi hărţilor topografice, sc. 1:25000, L-35-117-D-a, L-35-117-D-c.
    Limita nordică: începe de la firul văii Haidarului (numită şi Valea Topologului), din apropierea limitei sudice a intravilanului localităţii Haidar şi se îndreaptă spre est, de-a lungul drumului De324. Limita continuă spre sud până când intersectează valea de la poalele nordice ale dealului Haidarului (176,3 m) Nr 325, pe care o urmează ulterior spre nord-est până când întâlneşte terenul arabil A326, pe care îl ocoleşte în direcţia sud-vest, apoi nord-est. De aici, limita se îndreaptă spre sud-vest, pe la poalele sud-estice ale dealului Haidarului, până cînd interesectează drumul De 332. Ulterior, limita continuă pe un traseu sinuos spre nord-est, apoi spre sud-est, până în apropiere de obârşia ravenei de la est de localitatea abandonată Mahomencea. În continuare, limita se orientează predominant spre nord-est, până în apropierea şoselei Rahman-Corugea, unde întâlneşte canalul de irigaţii Hc406, de-a lungul căruia se îndreaptă spre sud-vest, ocolind terenurile arabile A382 şi A384, pentru a reveni de-a lungul canalului respectiv. Limita se prelungeşte spre sud-est, apoi spre sud-vest, până în apropierea firului văii Mahomencea (învecmându-se cu terenurile arabile A405, P403, A404), ocoleşte spre nord-est şi sud-est obârşiile unor ravene (limitrof terenurilor agricole A401, A397, terenului Cc392). în continuare limita face un ocol spre sud-vest şi sud-est în jurul terenului Cc391 şi se îndreaptă spre nord, de-a lungul drumului De394, până la intersecţia acestuia cu firul văii Mahomencea (Hr380).
    Limita estică: se îndreaptă spre sud-vest, pe firul văii Mahomencea, limitrof terenului Hr380, păşunii P390 şi intravilanului localităţii Corugea;
    Limita sudică: cu orientare generală vestică, este dată de drumul De 1153, ocoleşte spre sud-vest şi nord păşunile P1151 şi P1154 (incluse în rezervaţie), revine la drumul respectiv şi continuă limitrof terenului arabil A1158, se prelungeşte în lungul drumului De1152, ocoleşte pe la nord terenul arabil A1160, după care se îndreaptă spre sud-vest, conturând terenurile arabile A361şi A362, până la obârşia văii de la poalele estice ale dealului movila Mahomencea (164,5 m);
    Limita vestică: orientată iniţial spre nord-vest, străbate pe un traseu sinuos versanţii estici şi nordici ai dealului movila Mahomencea, apoi se înscrie pe o direcţie aproape paralelă cu pârâul Mahomencea, pe la marginea terenurilor agricole A340, A343, ajunge spre nord la confluenţa pârâului Mahomencea cu râul Topolog (valea Haidarului), de unde se îndreaptă spre sud-est, relativ paralel cu pârâul Mahomencea, limitrof terenului arabil A334 şi terenului Cc335. Limita continuă sinuos spre nord şi vest, pe la marginea terenurilor agricole A331, L329, păşunii P330, terenului arabil A327, după care se prelungeşte spre nord dea lungul drumului De 225, relativ paralel cu pârâul Topolog.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Valea Mahomencea cuprinde parcelele şi subparcelele P324/1, Nr325, P330, P358, P347, Nr354, Nr350, P348, P351, Hr406/1, P334/1, P338/1, P338, P359, Nr377, Nr378, P376, P1157, P380, Nr381, P382, P387, P389, PI 154, PI 151, Nr375, Nr337 şi A386, A385, A357, PDt 356, A355, A353, A 343, A 352. Parcelele şi subparcelele cadastrale sunt preluate din Registrul cadastral al parcelelor comunei Casimcea, anul 1990.
   IV.54. Rezervaţia naturală Dealul Ghiunghiurmez, 1.421 ha, comuna Dorobanţii, judeţul Tulcea
    Descrierea, limitelor
    Limitele rezervaţiei sunt reprezentate prin linia de contact între parcelele incluse în rezervaţie şi următoarele terenuri sau puncte de reper, toate aparţinând comunei Dorobanţii, descrise mai jos, conform hărţilor 1:10.000, anexate registrului cadastral al comunei Dorobanţii şi hărţilor topografice, sc. 1:25000, L-35-117A-b şi L-35-117-B-a.
    Limita nordică: începe de la intersecţia acesteia cu limita teritorială a comunei Peceneaga, situată în punctul sud-estic extrem al terenului arabil A347 şi se prelungeşte spre est, apoi spre sud-est (limitrof terenul arabil A347) până la drumul De346, pe care îl urmează spre nord-est şi ocoleşte livada L456 spre sud-vest, apoi spre sud-est. De aici, se orientează spre sud-est şi est de-a lungul viilor Vh341, Vh339, Vh337, Vh335, Vh333, după care continuă pe drumul De345 şi de-a lungul părţii sudice a livezii L309, până când întâlneşte intravilanul comunei Dorobanţii. Pe acesta îl urmăreşte în continuare, apoi face un ocol spre sud-vest, sudest şi nord-est în jurul terenului arabil A467, revine pe limita intravilanului, după care ocoleşte spre nord-est terenul arabil A470, viile Vn472, Vn473, Vn475, Vn 477, Vn479 şi revine pe marginea intravilanului, pe care îl urmează spre nord-est;
    Limita estică: începe de la marginea intravilanului comunei Dorobanţii şi se îndreaptă spre sud pe versanţii nord-estici ai dealului La Pandela (321,9 m), de-a lungul drumurilor De454, DeSOl (Dorobanţu-Fântâna Oilor), apoi spre sud-vest, pe traseul drumurilor De454 şi De 6 m 454, până la intersecţia acestuia din urmă cu drumul De 6 m Dc453 (Fântâna Oilor-Meşteru);
    Limita sudică: porneşte spre vest, pe drumul De 6 m Dc453, ocoleşte în direcţia nord terenurile arabile A448, A446, apoi revine spre vest, pe marginea terenurilor arabile A446, A445, livezii L444 şi intravilanului localităţii Fântâna Oilor. De aici, se orientează spre nord-vest, limitrof drumului De438, terenului neproductiv Nr435, drumului De433, păşunilor P425 după care face un ocol spre sud-vest şi apoi sud-est, învecinându-se cu păşunile P423, P421 şi viile Vh419, până ce intersectează drumul De375;
    Limita vestică: are o orientare generală nord-vestică în lungul drumului De375, pe care îl părăseşte pentru a traversa o ravenă (Nr371) şi păşunea P372 (fiind învecinată, pe un traseu sinuos cu terenurile arabile A358, A355, A360). Limita continuă apoi spre nord-vest pe drumul De376, apoi pe o direcţie generală nordică, limitrof terenului arabil A381, întâlneşte limita teritorială a comunei Peceneaga, pe care o urmează spre nord-vest. Limita ocoleşte ulterior spre est şi nord-vest terenul arabil A349, întâlneşte din nou limita teritorială a comunei Peceneaga de-a lungul căreia se prelungeşte apoi până intersectează limita nordică.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Dealul Gbiunghiurmez cuprinde parcelele şi subparcelele P348, P455, N465, N464, N462, N463, Stână460, N461, N459, N458, N457, P504, Nr466, Pd348/1, P348/2, Nr441, Pd424/1, Pd424/2, P424, Nr442, Nr447, Ce 468, P352, A351, P452, A450, Nr435, A350. Parcelele şi subparcelele cadastrale sunt preluate din Registrul cadastral al parcelelor comunei Dorobanţii, din anul 1990.
   IV.55. Rezervaţia naturală Chervant- Priopcea, 568 ha, comuna Cerna, judeţul Tulcea
    Descrierea limitelor
    Limitele rezervaţiei sunt reprezentate prin linia de contact între parcelele incluse în rezervaţie şi următoarele terenuri sau repere, toate aparţinând comunei Cerna, descrise mai jos, conform hărţilor 1:10.000, anexate registrului cadastral al comunei Cerna şi hărţilor topografice, sc. 1:25000, L-35-105-C-b şi L-35-105-D-a.
    Limita nordică: începe din apropierea intersecţiei cu şoseaua DN26 (Cerna-Măcin) pe care o traversează apoi spre nord-est şi urmează limita administrativ - teritorială a comunei Turcoaia, urcând spre nord-est versanţii vestici ai dealului Priopcea (409,9 m), coborând apoi spre nord pe versanţii opuşi ai acestui deal. Ulterior părăseşte limita teritorială a comunei Turcoaia şi continuă spre SE, pe la poalele dealului Priopcea, limitrof terenului neproductiv Nb40, terenurilor arabile A43, A50, terenului neproductiv Nb49, viilor Vn83, Vn85, Vn87, Vn89, Vn91, Vn93, Vn94 şi neproductivului Nb70, până ce intersectează drumul De95;
    Limita estică: se îndreaptă pe un traseu sinuos predominant spre sud-est, pe versanţii nord-estici ai crestei Peiopcea (Priopcea), fiind învecinată cu păşunea Pili, viile Vn122, Vn124, Vn126, Vn128, Vn130, Vn132, Vn134, Vn136, Vn138, Vn158, păşunea P160, viile Vn161, Vn163, Vn165, Vn169, Vn170, Vn203, Vn241, păşunea P237, terenul arabil A240, păşunea P239, drumul De502. Părăsind acest drum spre sud-vest limita se învecinează cu păşunea P511, terenurile neproductive Nb512, Nb 513 şi terenul arabil A518;
    Limita sudică: orientată predominant spre nord-vest, are un traseu sinuos, fiind conturată de terenurile arabile A517/1, A518, A518/1, drumul naţional DN26 Măcin-Constanţa, terenul arabil A34, păşunea P32, terenul neproductiv Nr33. În continuare, limita se îndreaptă spre sud-est, pe la marginea terenului arabil A29, de-a lungul şoselei DN26, pe care o părăseşte spre sud-est, ocolind versanţii nord-estici ai dealului Muchea Lungă, până la intersecţia a două drumuri. Ulterior, limita face două meandre apoi intersectează ravenă Nr529, continuă spre nord şi nord-est până ce intersectează drumul De27;
    Limita vestică: are un traseu sinuos şi se îndreaptă predominant spre nord-vest, fiind mărginită de terenul arabil A18, pe care îl urmează până la intersecţia cu limita teritorială a comunei Turcoaia.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Chervant - Priopcea cuprinde parcelele şi subparcelele P39, P28, Nr30, P30/1, Nb31, Pd38, Nb528, Nb19, P21/1, Nb21, Nb22, Nb23, Nb24, Nr25. Parcelele şi subparcelele cadastrale simt preluate din Registrul cadastral al parcelelor comunei Cerna, din anul 1990.
   IV.56. Rezervaţia naturală Călugăru-Tancina, 130 ha, comuna Jurilovca, judeţul Tulcea
    Descrierea limitelor
    Limitele rezervaţiei sunt reprezentate prin linia de contact între parcelele incluse în rezervaţie şi următoarele terenuri sau repere, toate aparţinând comunei Jurilovca, descrise mai jos, conform hărţilor 1:10.000 anexate registrului cadastral al comunei Jurilovca şi hărţile topografice sc. 1:25000, L-35-118-B-d şi L-35-118-D-b.
    Limitele nordice şi estice: sunt reprezentate de Lacul Razim şi încep la intersecţia între drumul De74, păşunea P64 şi malul lacului Razim;
    Limita sudică: este dată de drumul De127 ce se îndreaptă de la malul lacului spre vest, până la intersecţia cu drumul De124, învecinându-se cu via Vn154, păşunea P136, via Vn132, terenul arabil A126;
    Limita vestică: prezintă un traseu sinuos cu orientare generală nord-vestică şi porneşte de-a lungul dramului De 92, pe care îl părăseşte devenind învecinată cu terenul arabil A90, până la intersecţia cu drumul De75. Limita urmează acest drum spre nord-vest, apoi îl părăseşte în direcţia nord, continuând pe un traseu meandrat, pe marginea nordică a terenului arabilA69, până când întâlneşte limita nordică a rezervaţiei, la malul lacului Razim.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Călugăru-Iancina cuprinde parcelele P71, P87, P130 şi A88. Parcelele şi subparcelele cadastrale sunt preluate din Registrul cadastral al parcelelor comunei Jurilovca, 1988.
   IV.57. Rezervaţia naturală Muntele Consul, 328 ha, comunele Izvoarele şi Horia, judeţul Tulcea
    Descrierea limitelor
    Limitele rezervaţiei sunt reprezentate prin linia de contact între parcelele incluse în rezervaţie şi următoarele terenuri sau repere, descrise mai jos, conform hărţilor 1:10.000 anexate registrelor cadastrale ale comunelor Horia şi Izvoarele şi hărţilor topografice sc. 1:25000, L-35-106-C-c şi L-35-105-D-d. Limita nordică: (comuna Izvoarele) porneşte de ia intersecţia punctului nord-vestic extrem al parcelei Pp1938 cu pârâul Taiţa. Limita are iniţial o orientare estică, de-a lungul cursului râului Taiţa (Hc1791), pe care îl părăseşte apoi, conturând pe la sud terenul arabil A1937. În continuare, limita se îndreaptă spre sudest, pe la poalele nord-estice ale dealului Consul (333,4 m), fiind mărginită de păşunea P1936, drumul De1932, păşunea P1930, până la intersecţia cu drumul De1920;
    Limita estică: (comuna Izvoarele) străbate versanţii estici ai dealului Consul, ocolind spre sud-vest, apoi spre sud păşunea P1929 şi terenul arabil A1923. De la punctul sudic extrem al terenului arabil A1923, limita traversează spre sud parcela Pp 1938 (inclusă parţial în rezervaţie) până intersectează terenul arabil A1925, apoi continuă pe marginea acestuia spre vest şi ulterior spre sud, traversează din nou parcela Pp1938, până când intersectează terenul arabil A1916. Ulterior, limita se orientează spre vest, sud, apoi pe un traseu sinuos spre sud-est (învecinându-se cu terenurile arabile A1916, A1918 şi păşunea P1917, terenul neproductiv Nr1919, terenul arabil A1920), după care traversează din nou, spre est, parcela Pp1938 (inclusă parţial în rezervaţie) până când intersectează drumul De 1921. De aici, limita se prelungeşte pe un traseu sinuos, orientat predominant spre sud, până când intersectează colţul nord - estic al păşunii P1313/1;
    Limita sudică: (comuna Izvoarele) se îndreaptă spre nord-vest, limitrof păşunii P1313/1, terenurile arabile A1913, A1915, apoi spre nord de-a lungul drumului De1940 (învecinat cu păşunea Pp1941), până când intersectează limita teritorială a comunei Horia şi drumul De292;
    Limita vestică: (comuna Horia) este dată de drumurile De292 (ce se îndreaptă spre nord-vest) şi De289 (pe direcţie nordică).
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Muntele Consul cuprinde o parte din parcela Pp 1938 (254,5 ha din totalul de 263,48 ha) din comuna Izvoarele şi P290 din comuna Horia. Parcelele şi subparcelele cadastrale sunt preluate din Registrul cadastral al parcelelor comunei Horia, anul 1986 şi comunei Izvoarele, anul 1988.
   IV.58. Rezervaţia naturală Dealul Sarica, 100,10 ha, comunele Frecăţei şi Niculiţel Judeţul Tulcea
    Descrierea limitelor
    Limitele rezervaţiei sunt reprezentate prin linia de contact între parcelele incluse în rezervaţie şi următoarele terenuri sau repere, toate aparţinând Ocolului Silvic Niculiţel, U.P.VI Niculiţel şi comunelor Niculiţel şi Frecăţei, descrise în continuare conform amenajameţitului silvic al Ocolului Silvic Niculiţel.
    Limita nordică, cu orientare estică, începe de la borna 69 şi străbate poalele nordice ale dealului Sarica (294,1 m), învecinându-se cu terenurile agricole, păşunile şi viile comunei Niculiţel, limita fiind marcată în continuare de bornele 76, 68 şi 66.
    Limita estică se îndreaptă spre sud-est şi este mărginită de terenurile agricole şi viile comunei Frecăţei, limita fiind marcată de bornele 63, 64, 60.
    Limita sudică porneşte de la borna 60 spre nord-vest, prin fondul forestier (limitrof u.a. 17h), apoi ocoleşte spre nord şi vest u.a. 17 A (situată în afara rezervaţiei), continuă limitrof terenurilor arabile ale comunei Frecăţei şi fondului forestier (u.a. 17 E), ajunge la borna 62, trecând prin apropierea vârfului Sarica (294, 1 m), apoi intră în fondul forestier, învecinându-se cu u.a. 21 B, după care se îndreaptă spre sud-est, până la pârâul Cârmâzu, de unde coteşte spre vest până la borna 70 (pe acest traseu învecinându-se cu u.a. 22 A şi 22 C).
    Limita vestică este dată de terenurile agricole ale comunei Niculiţel, fiind marcată de bornele 70 şi 69.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Dealul Sarica cuprinde 17N1, 17N2, 17N3, 18N1, 18N2, 19N1, 19N2, 20N, 21N1, 21N2, 17B, 17C, 17D, 18A, 19A, 19B, 19C, 20A, 20B, 21A, din UP VI Sarica a Ocolului Silvic Niculiţel, conform Amenajamentului Silvic al Ocolului Silvic Niculiţel, U.P.VI Sarica, ICAS Bucureşti, anul 2002.
   IV.59. Rezervaţia naturală Dealurile Beştepe, 415 ha, comuna Mahmudia, judeţul Tulcea
    Descrierea limitelor
    Limitele rezervaţiei sunt reprezentate prin linia de contact între parcelele incluse în rezervaţie şi următoarele terenuri sau repere, toate aparţinând comunei Mahmudia, conform hărţilor 1:10.000 anexate registrului cadastral al parcelelor comunei Mahmudia şi hărţilor topografice, sc. 1:25000, L35-107-C-a şi L-35-107-C-C.
    Limita nordică: se desfăşoară pe la poalele dealurilor Beştepe, începe de la drumul De687/1, se îndreaptă pe un traseu sinuos spre sud-est (limitrof terenurilor arabile A685, A670) apoi continuă spre est în lungul drumului De667, ocoleşte spre sud păşunea Pp664, apoi continuă meandrat spre est, învecinându-se cu terenul arabil A528, păşunile P581/2, P527, terenurile arabile A532, A537, A560, păşunea P561/1, terenul arabil A562, de unde se îndreaptă predominant spre nord-est, de-a lungul drumului De563, până întâlneşte intravilanul comunei Mahmudia;
    Limita estică: urmăreşte conturul sinuos al terenului arabil A568 şi al intravilanului comunei Mahmudia;
    Limita sudică: porneşte de la intravilanul comunei Mahmudia, are o orientare generală vestică, şi traversează pe la poale versanţii sudici ai dealurilor Beştepe. Limita este învecinată cu terenul Cat574, urmează curbele drumului De 573, ocoleşte pe la nord păşunea P577, se prelungeşte pe drumul De573, conturează pe la nord păşunea Pdp578, şi ravena Nr585, până intersectează drumul De586 ce separă rezervaţia de viile comunei Mahmudia. Limita continuă apoi spre vest, până când intersectează drumul De693 (pe acest traseu învecinându-se cu terenurile arabile A659 şi păşunea P694);
    Limita vestică este reprezentată de drumul De687/1, ce se prelungeşte pe direcţie nordică, apoi nord-estică, până întâlneşte limita nordică a rezervaţiei.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Dealurile Beştepe cuprinde următoarele parcele şi subparcele cadastrale: P684, Nr689, P668, Ni-661, P660, Nr662, Pd663, P666, Pp665, Pp668, Pp581/1, P530, Pd581, P582, PDp583, PDp584, PDp578, P579, P572, Nb570, Nr569, PDt564, PDt565, Nr566, P582 şi A686. Parcelele şi subparcelele cadastrale sunt preluate din Registrul cadastral al parcelelor comunei Mahmudia, anul 1986.
   IV.60. Rezervaţia naturală Enisala, 57 ha, comuna Sarichioi, judeţul Tulcea
    Descrierea limitelor
    Limitele rezervaţiei sunt reprezentate prin linia de contact între parcelele incluse în rezervaţie şi următoarele terenuri sau repere, toate aparţinând comunei Sarichioi, conform hărţilor 1:10.000 anexate registrului cadastral al parcelelor comunei Sarichioi, precum şi hărţilor topografice, sc. 1:25.000, L-35-118-B-c.
    Limita nordică: începe de la intersecţia drumului De1192 cu malul lacului Razim şi străbate pe la poalele nordice dealul cetăţii Heracleea, respectiv dealul Sinis Petcu. Din punctul de origine, limita continuă pe malul lacului spre sud-est, fiind învecinată cu zonele mlăştinoase Hp1203, ocoleşte pe la sud terenul arabil A1204 şi revine pe malul lacului, spre sud-est, până când intersectează canalul ce o desparte de terenurile mlăştinoase Hp1Hs1203;
    Limita estică: urmează malul lacului spre sud-est (învecinându-se cu terenurile mlăştinoase Hp1Hs1203), până la intersecţia cu un dig, apoi continuă spre sud-vest, pe marginea mlaştinilor Hp1Hs1271;
    Limita sudică: cu un traseu sinuos pe versanţii sudici ai dealului Sinis Petcu şi cei ai dealului cetăţii Heracleea, este orientată predominant spre nord-vest, fiind reprezentată de păşunea P1273, via V1213, terenul arabil A1211, păşunea P1212, via V1297, păşunea P1298, via V1300, păşunea P1206, terenul arabil A1175, prelungindu-se spre nord-vest până la intersecţia cu drumul De1192;
    Limita vestică: este reprezentată de drumul De1192, ce se îndreaptă spre nord până la malul lacului Razim (învecinat cu terenul arabil A1188).

    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Enisala este amplasată pe dealul Cetăţii Heracleea (Enisala)-110,01 m şi pe dealul Sinis Petcu (92,14 m) şi cuprinde parcelele şi subparcelele Nb1201, PDt1202, P1208, P1210, PDt1205, P1215, Nb1214. Parcelele şi subparcelele cadastrale sunt preluate din Registrul cadastral al parcelelor comunei Sarichioi, anul 1987.

   IV.61. Rezervaţia naturală Carasan-Teke, 244 ha, comuna Izvoarele, judeţul Tulcea
    Descrierea limitelor
    Limita rezervaţiei este reprezentată de linia de contact între unităţile amenajistice cuprinse în rezervaţie şi următoarele terenuri sau repere, toate aparţinând Ocolului Silvic Niculiţel, UP IV Alba şi/sau comunei Izvoarele, descrise în continuare, conform hărţilor sc. 20.000, anexate amenajamentului silvic al Ocolului Silvic Niculiţel şi hărţilor topografice, sc. 1:25.000, L-35-106-C-a şi L-35-106-C-c.
    Limita nordică: situată pe culmea Celicului, se învecinează cu fondul forestier al O.S. Niculiţel, U.P. V Teliţa şi începe de la borna 132, se îndreaptă spre sud-est, trece pe la bornele 133, 207, apoi se orientează spre est până la borna 224;
    Limita nord-estică: se îndreaptă spre sud-est, spre borna 223 (învecinându-se cu u.a. 99), apoi se direcţionează spre vest, conturând terenurile neproductive din u.a. 97A (de pe muntele Techeaua), până la borna 220 (învecinându-se cu u.a. 97A şi C);
    Limita estică: ocoleşte spre nord-est terenul neproductiv din 96N, de pe muntele Techeaua, ocoleşte u.a. 96D, trece prin bornele 216, 208, 209 (învecinându-se cu u.a. 96A, 95, 94);
    Limita sud-estică: orientată spre sud-vest, este cuprinsă între bornele 209, 205 (situată pe Valea Nucului), se învecinează cu păşunile împădurite ale comunei Nalbant apoi intră în pădure, unde se învecinează cu u.a. 92C şi 90A, intersectând linia parcelară de la sud de borna 177;
    Limita sudică: se îndreaptă spre sud până la borna 177 (limitrof cu u.a. 90 şi 79), apoi spre vest (limitrof u.a. 77) spre borna 173, de unde revine spre sud şi respectiv vest, parcurgând bornele 174, 175, 168 (unde se învecinează cu u.a. 73), apoi se direcţionează spre nord până la borna 157, fiind limitrofă cu u.a. 70 şi cu terenurile agricole ale comunei Izvoarele;
    Limita sud-vestică: se desfăşoară spre nord-vest, intersectează Valea Gheosarlicul Mic, la borna 153, continuând până la borna 154, limitrof terenurilor agricole ale com. Izvoarele.
    Limita vestică: trece spre nord, pe marginea terenurilor agricole ale com. Izvoarele până la borna 148, apoi intră în pădure până la borna 135 (învecinându-se cu u.a. 65 şi 59);
    Limita nord-vestică: porneşte spre nord-est şi ajunge în culmea Celicului la borna 132 (învecinându-se cu u.a. 57).

    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Carasan-Teke cuprinde parcelele şi subparcelele: 58B, 58N, 59C, 59D, 65D, 65G, 66C, 66A, 66N1, 66N2, 67N, 67B, 68B, 68D, 68N1, 68N2, 69A, 69N, 70D, 70N, 74D, 74N1, 74N2, 75N1, 75N2, 76N1, 76N2, 90N2, 90N3, 92N1, 92N2, 92N3, 93A, 93D, 93E, 93N1, 93N2, 96D, 96N, 97N, 98N, 67A, 68A, 68C, 69B, 74E, 75A, 75B, 76A, 76B, 92A, 92B, 92D, 92E, 93C, 98A. Parcelele şi subparcelele silvice sunt preluate din Amenajamentul Silvic al Ocolului Silvic Niculiţel, UP IV Alba, ICAS Bucureşti, 2002.

   IV.62. Rezervaţia naturală Valea Ostrovului, 61,80 ha, comuna Dorobanţu, judeţul Tulcea
    Descrierea limitelor
    Limita rezervaţiei este reprezentată de linia de contact între unităţile amenajistice cuprinse în rezervaţie şi următoarele terenuri sau repere, toate aparţinând OS Cerna, UP I Cârjelari, conform hărţilor sc. 1:20.000 anexate amenajamentului silvic al O.S. Cerna.
    Limita nordică începe la borna 93 şi continuă, aproximativ spre est, până la borna 94 (învecinându-se cu u.a. 49B, N şi 53D)
    Limita nord-estică se îndreaptă spre sud-est până la borna 100 (învecinându-se cu u.a. 51).
    Limita estică direcţionată spre sud-est, ia sfârşit în dreptul bornei 109, fiind limitrofă u.a. 52.
    Limita sudică se înscrie pe o direcţie nord-vestică, până la borna 108, învecinându-se cu u.a. 55.
    Limitele vestice şi nord-vestice pornesc din borna 108 şi se îndreaptă spre nord, de-a lungul liniei parcelare dintre 54B şi A (ultima subparcelă fiind în afara rezervaţiei) apoi spre vest, până la borna 107, învecinându-se cu u.a. 57A. De aici se îndreaptă iniţial spre nord-vest, până la borna 112, apoi spre nord-est şi sud-est, până ajung la terenurile neproductive din u.a. 53C, învecinându-se cu u.a. 57A, 58A, 59B, 53H, V, E. În continuare urmează marginea neproductivului din u.a. 53C, continuă spre est, apoi spre nord-vest, învecinându-se cu u.a. 53A, după care se orientează spre nord, până la borna 93.

    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Valea Ostrovului cuprinde parcelele şi subparcelele 54B, 54N, 53J, 53N, 53C, din U.P. I Cârjelari - Ocolul Silvic Cerna, conform Amenajamentului Silvic al O.S. Cerna, U.P. I Cârjelari, ICAS Bucureşti, anul 2002.

   IV.63. Rezervaţia naturală Uspenia, 22 ha, comuna Slava Cercheză, judeţul Tulcea
    Descrierea limitelor
    Limitele rezervaţiei sunt reprezentate prin linia de contact între parcelele incluse în rezervaţie şi următoarele terenuri sau repere, toate aparţinând OS Ciucurova, UP I şi/sau comunei Slava Cercheză, descrise mai jos, conform hărţii silvice, sc. 1:20.000, anexată amenajamentului Ocolului Silvic Ciucurova şi hărţii topografice L35-118-A-c:
    Limita nordică: începe de la borna 37 (situată la extremitatea vestică a culmii dealului Hliboca) şi se îndreaptă spre est, de-a lungul culmii menţionate, până la intersecţia cu u.a. 19A (învecinându-se cu u.a. 18).
    Limita nord-estică: orientată spre sud-est, parcurge linia parcelară dintre u.a. 19A şi u.a. 19C, până la intersecţia cu linia parcelară dintre u.a. 19C şi u.a. 19B;
    Limita estică: porneşte spre sud-est, apoi spre nord-vest, până la punctul extrem sudic al liniei parcelare dintre u.a. 19C şi u.a. 19B (învecinându-se cu u.a. 19B);
    Limitele sudice şi sud-vestice: au o direcţie predominant vestică şi se sfârşesc la borna 39, pe acest traseu învecinându-se cu terenurile arabile ale satului Slava Rusă, com. Slava Cercheză, apoi cu u.a. 19D, urmată de 20B;
    Limitele vestice şi nord-vestice: cu orientare nordică, urmăresc culmea principală a dealului fiind cuprinse între bornele 39 şi 37, învecinându-se cu fondul forestier al O.S. Ciucurova, UP I.

    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Uspenia este formată din parcela silvică 19C din UP I Dumbrava - Ocolul Silvic Ciucurova. Parcelele şi subparcelele silvice sunt preluate din Amenajamentul Silvic al Ocolului Silvic Ciucurova, UP I, anul 1994/1995.

   IV.64. Rezervaţia naturală Edirlen, 25,50 ha, comunele Frecăţei şi Izvoarele, judeţul Tulcea.
    Descrierea limitelor
    Limitele rezervaţiei sunt reprezentate prin linia de contact între parcelele incluse în rezervaţie şi următoarele terenuri sau repere, toate aparţinând OS Niculiţel, UP V Teliţa şi UP IV Alba şi/sau comunelor Frecăţei şi Izvoarele, descrise mai jos, conform hărţilor silvice anexate amenajamentelor ale OS Niculiţel. Bornele menţionate în descriere corespund hărţii anexate Amenajamentului silvic al UP V Teliţa.
    Limitele nordice şi nord-estice încep la borna 28, (situată în apropierea vârfului Edirlen - 340,7 m - spre nord), ocolesc în direcţia nord-est u.a. 7E, apoi se îndreaptă din nou spre nord-est de-a lungul unei văi, pe marginea vestică a u.a. 7D şi 7B, după care se orientează spre sud-est (limitrof u.a. 7C) până ajung la borna 3 din apropierea unei cariere părăsite (învecinându-se cu fondul forestier al O.S. Niculiţel, UP V Teliţa).
    Limita estică conturează u.a. 1N, inclusă în rezervaţie apoi revine în punctul de plecare, în borna 3 (învecinându-se cu fondul forestier al UP V Teliţa).
    Limita sudică începe în borna 3, apoi continuă spre vest, conturând partea sudică a u.a. 7C şi apoi 7B, după care se îndreaptă spre sud, de-a lungul liniei parcelare u.a. 77, ocoleşte extremitatea estică a u.a. 7E, orientându-se ulterior spre sud-est, ajunge pe culmea principală a dealului Edirlen (învecinându-se cu fondul forestier al OS Niculiţel, UP V Teliţa), după care continuă pe versantul opus spre est, pe la marginea u.a. 102E (UP IV Alba), învecinându-se cu fondul forestier al OS Niculiţel - UP IV Alba.
    Limita sud-vestică se prelungeşte spre nord-est până ajunge pe culmea principală a dealului Edirlen, continuă pe aceasta trecând pe la borna 2 până intersectează linia parcelară a u.a. 102E (UP IV Alba). Ulterior se orientează spre est, până ajunge la limita u.a. 14I, continuă spre sud-vest, până la borna 33 (învecinându-se cu fondul forestier al OS Niculiţel UP IV Alba).
    Limitele vestice şi nord-vestice se îndreaptă predominant spre nord, apoi spre est, pe marginea u.a. 14I, până la borna 22 (învecinându-se cu fondul forestier al OS Niculiţel UP V Teliţa).
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Edirlen cuprinde parcelele silvice 1N, 1F, 1E, 7B, 7C, 7D, 7E, 14I din UP V Teliţa şi 102E, 104B din UP IV Alba, Ocolul Silvic Niculiţel, conform Amenajamentelor silvice ale OS Niculiţel UP V Teliţa, UP IV Alba, anul 1993.

   IV.65. Rezervaţia naturală Casimcea, 137 ha, comuna Casimcea, judeţul Tulcea
    Descrierea limitelor
    Limitele sunt reprezentate prin linia de contact între parcelele incluse în rezervaţie şi următoarele terenuri sau repere, toate aparţinând comunei Casimcea, descrise în continuare, conform hărţii sc. 1:10.000 anexate registrului cadastral al parcelelor comunei Casimcea şi hărţii topografice, sc. 1:25.000, L-35-117-D-d.
    Limita nordică: începe de la confluenţa pârâului Casimcea cu pârâul situat la poalele nordice ale dealului Colţanii Saxanului. De aici, limita se îndreaptă spre nord-vest, apoi spre sud-est, de-a lungul celui de-al doilea pârâu, conturând parcela Hr927 (versanţii de la nord de pârâu), până la extremitatea estică a respectivei parcele;
    Limita estică: continuă spre sud, de-a lungul drumului De1011, ajungând în apropierea culmii dintre dealul Colţanii Saxanului şi dealul Saxanului (290,4 m). De aici, continuă pe un traseu sinuos spre nord-est după care se îndreaptă spre sud, înconjurând astfel versanţii nordici ai culmii dealului Saxanului. Pe tot acest traseu limita se învecinează cu terenurile arabile A1010 şi A998;
    Limita sudică: străbate spre vest versanţii sudici ai culmii dealului Saxanului, face un ocol spre nord, revine la direcţia vestică (învecinându-se pe tot acest traseu cu terenurile arabile A1050, drumul De1023, terenul arabil A1018) după care se îndreaptă spre nord-vest până întâlneşte limita intravilanului comunei Casimcea;
    Limita vestică: descrie pe marginea intravilanului Casimcea un traseu sinuos, pe direcţia generală nord-vest, apoi spre nord-est, după care urmează meandrele pârâului Casimcea, până la confluenţa acestuia cu primul pârâu dinspre est, unde întâlneşte limita nordică.

    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală cuprinde parcelele şi subparcelele cadastrale P1012, Hr927, A1012. Parcelele şi subparcelele cadastrale sunt preluate din Registrul cadastral al parcelelor comunei Casimcea, anul 1990.

   IV.66. Rezervaţia naturală Colţanii Mari, 53 ha, comuna Casimcea, judeţul Tulcea
    Descrierea limitelor
    Limitele rezervaţiei sunt reprezentate prin linia de contact între parcelele incluse în rezervaţie şi următoarele terenuri sau repere, toate aparţinând comunei Casimcea, descrise în continuare, conform hărţii, sc. 1:10.000 anexate registrului cadastral al parcelelor comunei Casimcea.
    Limita nordică: începe de la intersecţia extremităţii nordice a parcelei P1191 cu râul Casimcea, pe care-l urmează spre sud, după care se îndepărtează de acesta pentru a ocoli în direcţia sud-est terenul arabil A1192, apoi revine la cursul râului urmărind meandrele acestuia spre est (învecinându-se peste râu cu păşunea P1221). Rezervaţia este situată pe dealul Colţanii Mari;
    Limita estică: este descrisă de un meandru larg al pârâului Casimcea, după care prezintă un traseu sinuos, cu orientare generală spre sud, până când intersectează limita teritorial-administrativă a judeţului Constanţa (învecinându-se, peste râu, cu păşunea P1221 şi terenul arabil A1220);
    Limita sudică: se îndreaptă spre nord şi nord-vest, pe limita teritorială a judeţului Constanţa, respectiv pe drumul De1188, în direcţia vest, apoi spre nord şi nord-vest, până când această din urmă limită se îndepărtează spre vest de rezervaţie;
    Limita vestică: urmează în continuare De1188 spre nord-vest, limitrof terenului arabil A1186, păşunii P1187, după care face un ocol şi se îndreaptă spre nord, mărginind terenul arabil A1190, se orientează spre vest, apoi spre nord, de-a lungul terenului neproductiv Nb1185 şi păşunii P1171, făcând un cot spre est, unde întâlneşte râul Casimcea.

    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală este formată din parcela cadastrală P1191. Parcela cadastrală este preluată din Registrul cadastral al parcelelor comunei Casimcea, 1990.

   IV.67. Rezervaţia naturală Peceneaga, 132 ha, comuna Peceneaga, judeţul Tulcea
    Descrierea limitelor
    Limitele rezervaţiei sunt reprezentate prin linia de contact între parcelele şi subparcelele incluse în rezervaţie şi următoarele terenuri sau repere, toate aparţinând comunei Peceneaga, descrise în continuare, conform hărţii, sc. 1:10.000 anexate registrului cadastral al parcelelor comunei Peceneaga.
    Limita nordică: începe de la malul Dunării, de la extremitatea sudică a intravilanului comuna Peceneaga. De aici se îndreaptă pe un traseu sinuos, pe o direcţie generală nord-estică, pe la marginea sudică a intravilanului comunei Peceneaga (inclusiv a terenului arabil A241) pe care îl părăseşte în direcţia nord-est, urmărind conturul meandrat al ravenelor Nr234 (învecinându-se cu păşunea P230, terenurile arabile A229 şi A224), până ajunge la obârşia ravenei Nr234, la intersecţia acesteia cu drumul De225;
    Limita estică: se prelungeşte spre sud până la drumul De307 de unde se îndreaptă spre vest, de-a lungul drumului De307 (limitrof viilor Vn350, Vn349, Vn347) apoi se orientează spre sud (învecinându-se cu via Vn345, păşunile P308, P309). În continuare, limita se îndreaptă spre sud-vest (limitrof terenului arabil A248), după care face un ocol important spre est (învecinându-se cu viile Vn313, Vn270), revine apoi spre sud-est (învecinându-se cu păşunea P250). În continuare, se orientează spre sud-est, limitrof păşunii P268 şi terenului arabil A271. Ulterior, continuă spre sud şi apoi est, mărginind terenul arabil A263, până când intersectează un canal de irigaţii;
    Limita sudică: se îndreaptă spre sud-vest până ajunge la malul Dunării, la un promontoriu stâncos, la extremitatea sudică a terenului neproductiv Nb259;
    Limita vestică: porneşte spre nord-vest, pe malul Dunării pe care-l părăseşte ulterior, prelungindu-se de-a lungul drumului De258, limitrof păşunii P255 şi terenului agricol A254, face un ocol apoi continuă în direcţia nord până la intersecţia cu drumul De252, de unde se orientează spre nord-vest. În apropierea malului Dunării, în punctul în care drumul De252 întâlneşte terenul neproductiv Nn253, limita se îndreaptă spre sud, apoi de-a lungul malului Dunării spre nord-vest, ocolind partea sudică a parcelei Nn253, până întâlneşte intravilanul comunei Peceneaga.

    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală cuprinde parcelele şi subparcelele P239, Nr240, Nr235, Nr234, Nr246, Nr244, Nr260, Nr259, Nn253, Nr243, Ca242, A236, A237, A245. Parcelele şi subparcelele cadastrale sunt preluate din Registrul cadastral al parcelelor comunei Peceneaga, 1989.

   IV.68. Rezervaţia naturală Măgurele, 292 ha, comuna Topolog, judeţul Tulcea
    Descrierea limitelor
    Limitele rezervaţiei sunt reprezentate prin linia de contact între parcela inclusă în rezervaţie şi următoarele terenuri sau repere, toate aparţinând comunei Topolog şi/sau Ocolului Silvic Ciucurova, descrise în continuare, conform hărţii, sc. 1:10.000, anexate registrului cadastral parcelelor comunei Topolog, anul 1990 şi hărţilor silvice ale OS Ciucurova, UP III Secaru - Trei Derele.
    Limita nordică: începe de la borna 203, situată pe firul văii, în apropiere de confluenţa acesteia cu pârâul Valea Roştilor, îndreptându-se predominant spre vest, până la borna 180 (traseul acesteia fiind marcat cu bornele 201, 198). În continuare, limita se orientează spre sud, până la bornele 188 şi 179, de unde se prelungeşte spre nord-vest (trecând prin bornele 173, 177, 176) până la borna 175, apoi ocoleşte spre sud-est, pe la borna 174, iar ulterior spre nord-est, până la borna 173. De aici, limita continuă spre vest prin bornele 168, 170, 171, 172, până la borna 165.
    Limita estică: se prelungeşte spre sud, până la borna 166, unde întâlneşte culmea principală;
    Limita sudică: se îndreaptă spre vest parcurgând bornele 167, 187, 186, de unde ocoleşte spre sud, spre borna 185, apoi spre vest, pe la borna 184 şi din nou spre sud până la borna 183. Limita continuă spre nord, parcurgând bornele 182 şi 181, apoi se îndreaptă spre vest, pe la bornele 180, 112, ocoleşte spre sud prin bornele 193, 195. De aici, se înscrie, cu unele abateri, spre vest, pe la bornele 196, 197, 198, 199, 200, 211, 210, 209, până la borna 208;
    Limita vestică: se prelungeşte spre nord-est, pe la bornele 207, 206, 205, 204, apoi continuă pe firul văii, până întâlneşte limita nordică la borna 203.

    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală este formată din parcela cadastrală Pd102. Parcelele şi subparcelele cadastrale sunt preluate din Registrul cadastral al parcelelor comunei Topolog, anul 1990, această parcelă aparţinând Ocolului Silvic Ciucurova. Parcela silvică este preluată din Amenajamentului Silvic al OS Ciucurova, UP III Secaru - Trei Derele, Silvaproiect, anul 1994.

   IV.69. Rezervaţia naturală Războieni, 41 ha, comuna Casimcea, judeţul Tulcea
    Descrierea limitelor
    Limitele rezervaţiei sunt reprezentate prin linia de contact între parcela inclusă în rezervaţie şi următoarele terenuri sau repere, toate aparţinând comunei Casimcea, descrise în continuare, conform hărţii, sc. 1:10.000, anexate registrului cadastral al parcelelor, comunei Casimcea, 1990.
    Limita nordică: începe de la extremitatea de nord a intravilanului localităţii Războieni, se îndreaptă pe un traseu sinuos spre est, apoi spre nord-est (învecinându-se cu parcela A382 şi cu păşunea P569) până intersectează drumul De575;
    Limita estică: este orientată, cu mici excepţii, spre sud-est, de-a lungul drumului De575, până când aceasta ajunge la limita intravilanului localităţii Războieni, fiind învecinat cu păşunile Pp576, P578, P626;
    Limita sudică: se prelungeşte pe direcţie vestică, şi în final sud-vestică, pe marginea intravilanului localităţii Războieni;
    Limita vestică: se îndreaptă sinuos spre nord-est, pe marginea intravilanului localităţii Războieni, până la punctul extrem nordic al acesteia.

    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Războieni este formată din parcela cadastrală P573. Parcelele şi subparcelele cadastrale sunt preluate din Registrul cadastral al parcelelor comunei Casimcea, 1990.

   IV.70. Rezervaţia naturală Dealul Denistepe, 305 ha, comuna Mihail Kogălniceanu, judeţul Tulcea
    Descrierea limitelor
    Limitele rezervaţiei sunt reprezentate prin linia de contact între parcelele şi subparcelele incluse în rezervaţie şi următoarele terenuri sau repere, toate aparţinând comunei Mihail Kogălniceanu, descrise în continuare, conform hărţii sc. 1:10.000 anexate registrului cadastral al parcelelor comunei Mihail Kogălniceanu, anul 1986 şi hărţilor topografice, sc. 1:25.000, L-35-106-C-d şi L-35-118-A-b.
    Limita nordică: începe de la intersecţia drumului De512 cu partea nordică a păşunii P625 de pe dealul Denia (inclusă în rezervaţie), situată la sud de canalul de irigaţii HC27. Limita porneşte spre est, apoi spre sud, pe marginea terenului arabil A627, continuând spre vest şi apoi sud-est, pe un traseu sinuos, pe marginea terenului neproductiv Nb626, face un ocol spre nord, nord-est apoi sud-vest şi revine spre nord-est pe marginea ravenei Nr. ..., până la intersecţia acesteia cu terenul arabil A630, după care se dirijează pe marginea acestuia;
    Limita estică: continuă pe marginea terenului arabil A632, pe la poalele dealului Denistepe, spre sud-est, face un ocol spre nord-est apoi coboară pe o linie sinuoasă spre sud, până intersectează drumul de exploatare situat în prelungirea canalului de irigaţii Hc27, ce are un traseu relativ paralel cu limita rezervaţiei;
    Limita sudică: înconjoară păşunile din sudul dealului Denistepe, se desprinde de drumul menţionat anterior, ocoleşte pe la vest terenul arabil A633, apoi revine de-a lungul drumului în direcţia sud-vest, continuă spre nord-vest (învecinându-se cu terenurile arabile A612, Nr610, A613), până când intersectează drumul De512 şi un alt drum ce vine dinspre sud-vest;
    Limita vestică: urmează pe o direcţie generală nordică drumul De512, pe la poalele dealurilor Denistepe şi Denia, până când întâlneşte limita nordică (învecinându-se pe acest traseu cu terenurile arabile A605 şi A514).

    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală cuprinde parcelele şi subparcelele P625, Nb628, P629, P634, Ca635, Ca624. Parcelele şi subparcelele cadastrale sunt preluate din Registrul cadastral al parcelelor comunei M. Kogălniceanu, anul 1986.

   IV.71. Rezervaţia naturală Dealul Mândreşti, 5 ha, comuna Niculiţel, judeţul Tulcea
    Descrierea limitelor
    Limitele rezervaţiei aparţin în totalitate comunei Niculiţel, fiind descrise în continuare, conform hărţii topografice, sc. 1:5.000 şi hărţii cadastrale sc. 1:10.000, anexată registrului cadastral al parcelelor, comunei Niculiţel, anul 1987. Rezervaţia este amplasată pe versantul vestic al dealului Mândreşti, situat la est de Mănăstirea Saun. Limita rezervaţiei este marcată în teren de perimetrul ocupat de tufărişurile de Spinul lui Cristos (Paliurus spina-christi), ce se află în mijlocul unor păşuni stepice, acestea din urmă fiind încadrate în parcela P507.
    Limita nordică: capătul nordic al rezervaţiei se situează aproximativ la jumătatea distanţei dintre curbele de nivel de 55 m, respectiv 60 m, în apropierea celui mai înalt vârf al dealului Mândreşti (69,21 m), marcat printr-o cruce de beton. Din acest punct limita se îndreaptă spre sud-est, aproximativ de-a lungul curbei de nivel de 60 m;
    Limita estică: face un ocol spre vest intersectând curbele de nivel de 50 şi 45 m, apoi se îndreaptă spre sud-est traversând din nou aceste curbe, precum şi pe cea de 55 m, revenind către aceasta din urmă până când o intersectează din nou spre vest;
    Limita sudică: se îndreaptă spre nord-est, intersectează curba de nivel de 45 m, după care se îndreaptă spre nord, aproximativ de-a lungul acesteia, apoi face un ocol spre sud-vest, coborând pe versant până ce intersectează curba de nivel de 25 m;
    Limita vestică: coboară până aproape de curba de nivel de 20 m, după care urcă din nou pe versant, spre nord-est, până intersectează curba de 30 m, apoi face un ocol tangenţial pe curba de 25 m, se îndreaptă spre nord-est până când depăşeşte altitudinea de 35 m. În continuare, ocoleşte din nou spre vest, revine la aceeaşi altitudine după care se îndreaptă spre nord-vest şi nord, până întâlneşte limita nordică.

    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală este formată din parcela cadastrală Pt508. Parcelele şi subparcelele cadastrale sunt preluate din Registrul cadastral al parcelelor, comunei Niculiţel, anul 1987.

   IV.72. Rezervaţia naturală Mănăstirea Cocoş, 4,6 ha, comuna Niculiţel, judeţul Tulcea
    Descrierea limitelor
    Limitele rezervaţiei sunt reprezentate prin linia de contact între parcelele incluse în rezervaţie şi următoarele terenuri sau repere, descrise mai jos, aparţinând în totalitate comunei Niculiţel, conform hărţilor silvice anexate amenajamentului silvic al Ocolului Silvic Niculiţel şi hărţilor topografice sc. 1:5.000 şi sc. 1:25.000 (L-35-105-B-d).
    Limita nordică începe de la borna 26 şi se îndreaptă spre nord-est, apoi sud-est, pe versanţii nordici ai dealului "La Cruce" (Dealul Cocoşului) - conform toponimiei locale, până când intersectează linia parcelară dintre u.a. 13B şi 12F.
    Limita estică, orientată spre sud-est se sfârşeşte la intersecţia cu linia parcelară dintre u.a 15b şi 12F.
    Limita sudică se îndreaptă spre sud-vest, apoi vest, aproximativ până la punctul extrem vestic al u.a. 15B.
    Limita vestică continuă aproximativ spre nord, traversează o vale, apoi urcă pe dealul "La Cruce" până pe culmea acestuia, după care se dirijează spre est până la borna 26.

    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Mănăstirea Cocoş, cuprinde parcelele şi subparcelele silvice 12F, 13B, 15B, 15C, 15N, conform Amenajamentului Silvic al Ocolului Silvic Niculiţel, Unitatea de producţie (U.P.) I Cocoş.

   IV.73. Rezervaţia naturală Seaca - Movileni, 48 ha, localitatea Coroieşti, judeţul Vaslui
    Descrierea limitelor
    Limita nordică: începe la borna silvică 283 şi se continuă spre est trecând spre subparcela 24, până la intersecţia cu drumul de exploatare (delimitează rezervaţia forestieră de terenul arabil);
    Limita estică: porneşte din punctul de intersecţie a subparcelei 24 cu drumul de exploatare şi se continuă spre sud până la borna silvică 281. Linia de demarcaţie este un drum de exploatare ce delimitează rezervaţia naturală de terenul arabil proprietate particulară;
    Limita sudică: de la borna silvică 281 porneşte un drum de exploatare spre vest, coborând o pantă cu înclinare 25% până la firul văii, la intersecţia cu un curs de apă;
    necodificat, se urcă un versant cu înclinare 18-20% până la subparcela 22 şi borna silvică 280.
    Limita vestică: începe din dreptul bornei silvice 280 şi se continuă spre nord până la borna silvică 285.
    Rezervaţia este delimitată de un drum de exploatare ce o desparte de parcela silvică 5-(27-08-IV). Spre nord se continuă de la borna silvică 285 la borna 284 şi se închide cu borna 283. De la borna 285-284 la 283, rezervaţia este delimitată de un drum de exploatare şi se învecinează cu teren arabil proprietate particulară.

    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Seaca - Movileni cuprinde parcela 4 din UP 02 Ciocani, a Ocolului Silvic Bârlad, Direcţia Silvică Vaslui. Parcelele şi subparcelele silvice sunt preluate din amenajamentul silvic întocmit în anul 1999 de ICAS Bucureşti, fiind inclus şi pe harta silvică ce face parte integrantă din amenajament.

   IV.74. Rezervaţia naturală Poiana Muntioru, 22 ha, localitatea Vintileasca, judeţul Vrancea
    Descrierea limitelor
    Limita nordică: începe de la marginea ariei protejate de interes local Stejicele din U.P. III Râmnicelu, înscriindu-se pe împrejmuirea Schitului cu hramul "Schimbarea la Faţă" până la liziera pădurii din O.S. Nereju, şi la borna silvică 103 din Vf. Muntioru (1.325 m);
    Limita estică: de la borna 106, limita este formată de liziera pădurii din aria protejată Stejicele, din U.P. III Râmnicelu, u.a. 24 şi 25, până la împrejmuirea Schitului, încheind astfel perimetrul.
    Limita sudică: porneşte de la punctul de intrare a drumului pastoral în poiană şi se continuă spre vest pe liziera pădurii la limita dintre u.a. 62 U.P. II Vintileasca şi parcelele 96-97;
    Limita vestică: Porneşte din Vf. Muntioru, pe liziera pădurii din u.a. 61, U.P. II Vintileasca, pe un traseu sinuos, până la borna 105, de unde se continuă pe marginea pădurii din u.a. 62, U.P. II Vintileasca, până la borna 106 de pe liziera ariei protejate Stejicele şi de pe drumul pastoral care traversează poiana.

    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Poiana Muntioru, cuprinde parcelele (cadastrale) 70-97, 99-115 din tarlalele 9 şi 10 cuprinse în teritoriul administrativ al comunei Vintileasca (terenuri extravilane - fâneţe). Parcelele cadastrale sunt preluate din planurile cadastrale întocmite în anul 1977.

   SECŢIUNEA D
  ARII DE PROTECŢIE SPECIALĂ AVIFAUNISTICĂ

   VI.1. Aria de protecţie specială avifaunistică "Pădurea Lunca - colonie de stârci", 2 ha, localitatea Mişca, judeţul Arad
    Descrierea limitelor
    Limita nordică: începe din punctul situat la 135 m de limită parcelară dintre parcelele 2 şi 6 şi de la 140 m de limita parcelară dintre 5 şi 6, se continuă paralel cu această limită pe o distanţă de 100 m;
    Limita estică: porneşte de la 235 m de limita parcelară dintre parcelele 2 şi 6, şi de la 140 m de limita parcelară dintre 5 şi 6, se continuă paralel cu prima linie parcelară pe o lungime de 200 m;
    Limita sudică: porneşte din punctul situat la 235 m de limita parcelară dintre parcelele 2 şi 5, şi de la 60 m de limita parcelară dintre 5 şi 6, se continuă paralel cu aceasta pe o lungime de 100 m;
    Limita vestică: începe de la 135 m de limita parcelară dintre parcelele 2 şi 5 şi de la 60 m de limita parcelară dintre 5 şi 6, se continuă paralel cu prima limită parcelară pe o lungime de 200 m.

    Descrierea suprafeţei
    Aria de Protecţie Specială Avifaunistică "Pădurea Lunca - colonie de stârci" cuprinde o suprafaţă reprezentată de o parte din parcela 6 (1,4 ha), o parte din subparcela 5A (0.55 ha) şi o parte din linia parcelară 84L (0,05 ha) din UP II Adea a Ocolului Silvic Criş. Unităţile amenajistice silvice sunt preluate din amenajamentul silvic întocmit în anul 2002, fiind incluse şi pe harta silvică ce face parte integrantă din amenajament.

   VI.2. Aria de protecţie specială avifaunistică "Pădurea Socodor - colonie de stârci", 3,1 ha, localitatea Socodor, judeţul Arad
    Descrierea limitelor
    Limita nordică: începe de la marginea parcelei 10 din UP I Socodor, de la intersecţia acestei margini cu limita subparcelară dintre V10 şi 10B şi se continuă pe această limită până la limita dintre parcela 10 şi terenul de vânătoare V72;
    Limita estică: porneşte de la intersecţia limitei subparcelare dintre V10 şi 10B şi se continuă pe limita dintre parcela 10 şi terenul de vânătoare V72 până la intersecţia cu limita subparcelară dintre 10B şi 10A;
    Limita sudică: se continuă pe limita subparcelară dintre 10A şi 10B până la intersecţia cu marginea pădurii;
    Limita vestică: continuă pe marginea pădurii până la intersecţia cu limita subparcelară dintre V10 şi 10B.

    Descrierea suprafeţei
    Aria de Protecţie Specială Avifaunistică "Pădurea Socodor - colonie de stârci" cuprinde o suprafaţă reprezentată de subparcela 10B din UP I Socodor a Ocolului Silvic Criş. Subparcela silvică este preluată din amenajamentul silvic întocmit în anul 2002, fiind incluse şi pe harta silvică ce face parte integrantă din amenajament.

   VI.3. Aria de protecţie specială avifaunistică Lacul Bascov, 162 ha, localităţile Bascov şi Budeasa, judeţul Argeş
    Descrierea limitelor
    Limita nordică: este reprezentată de zona de vărsare a râului Argeş în acest lac, zonă dată de barajul Budeasa;
    Limita estică: începe de pe malul stâng al barajului Budeasa şi se continuă spre sud, în lungul digului aferent malului stâng până în zona barajului Bascov;
    Limita sudică: este reprezentată de barajul lacului Bascov;
    Limita vestică: începe din dreptul barajului Bascov şi se continuă spre nord, corespunzând cu digul de pe malul drept al lacului până în dreptul barajului Budeasa.

    Descrierea suprafeţei
    Aria de protecţie specială avifaunistică Lacul Bascov cuprinde luciul de apă al lacului de acumulare Bascov, de pe râul Argeş.

   VI.4. Aria de protecţie specială avifaunistică Lacul Lilieci, 262 ha, localitatea Lilieci, comuna Hemeiuşi şi localitatea Iteşti, comuna Bereşti - Bistriţa, judeţul Bacău.

    Descrierea limitelor
    Limita nordică: corespunde cu malul lacului care reprezintă şi limita spre parcelele cadastrale PdT642, PdT715 şi NR722;
    Limita estică: corespunde cu digul lacului şi porneşte de la latura de sud a parcelei NR722 şi se continuă spre sud-vest, până la canalul de fugă al hidrocentralei Bacău I;
    Limita sudică: porneşte de la canalul de fugă al hidrocentralei Bacău I şi se continuă spre nord-vest, prin digul lacului (CD33) până la intersecţia acestuia cu HR44;
    Limita vestică: corespunde atât digului lacului (CD33) care porneşte de la sud de parcela Ps38 şi se continuă până la intersecţia cu HR44, având spre vest parcelele topografice Ps101, HB100, A77, A76, cât şi secţiunii de vărsare a Bistriţei în lac, delimitată prin limitele de est ale parcelelor topografice Ps38 şi NN28/1.

    Descrierea suprafeţei
    Aria de protecţie specială avifaunistică Lac Lilieci cuprinde luciul de apă al lacului de acumulare Lilieci, de pe râul Siret, extins pe teritoriile comunelor Bereşti - Bistriţa (HA716) şi Hemeiuşi (HA40). Parcelele şi subparcelele cadastrale sunt preluate din planuri cadastrale întocmite în anul 1989.

   VI.5. Aria de protecţie specială avifaunistică Lacul Bacău II, 202 ha, municipiul Bacău, judeţul Bacău
    Descrierea limitelor
    Limita nordică: porneşte de la intersecţia digului cu limita de nord a parcelei cadastrale 1097 de unde, se dirijează spre nord-est, până la extremitatea de vest a parcelei 1098. Pe latura nord-vestică a acestei parcele şi pe latura de vest şi de nord a parcelei 1092, limita nordică traversează Bistriţa spre latura de vest a parcelei 1085 la care urmăreşte latura de vest şi apoi cea de nord. Limita se continuă pe latura de est a parcelelor 1081 şi 1082 şi apoi pe latura de sud a parcelelor 1091 şi 1089 până la intersecţia cu digul lacului;
    Limita estică: corespunde digului lacului (CD242) care delimitează lacul de parcelele cadastrale 1069, 1068, 1066, 1065, 1064, 1062 şi 1061, situate în exteriorul ariei protejate;
    Limita sudică: este reprezentată de extremitatea sudică a digului CD242 (la sud de parcela A1061), până la canalul de fugă al hidrocentralei Bacău II. Se continuă spre vest cu ultima secţiune a digului, de direcţie nord-est, care delimitează lacul la vest (CD1100);
    Limita vestică: este reprezentată de digul de vest al lacului (CD1100) care are o direcţie sud-nord şi care se învecinează spre vest cu parcela cadastrală Ps1129.

    Descrierea suprafeţei
    Aria de protecţie specială avifaunistică Lac Bacău II cuprinde luciul de apă (HL1099) al lacului de acumulare Bacău II, de pe râul Siret, cât şi parcelele cadastrale situate la coada lacului, care sunt acoperite cu ape la nivele mai mari decât nivelul mediu. Aceste parcele cadastrale au categoria de folosinţă, "ape" şi sunt următoarele: 1081, 1082, 1083/1, 1085, 1086, 1087, 1088, 1090, 1092, 1097, 1098 şi 1099. Parcelele şi subparcelele cadastrale sunt preluate din planul cadastral întocmit în anul 1985.

   VI.6. Aria de protecţie specială avifaunistică Lacul Galbeni, 1.123 ha, localităţile Letea Veche, Nicolae Bălcescu, Tamaşi, judeţul Bacău
    Descrierea limitelor
    Limita nordică: corespunde zonei de vărsare în lac a râurilor Bistriţa şi Siret. Porneşte de la digul din lungul Bistriţei (CD707), pe limita de sud a parcelelor cadastrale HC698 şi Ps975, intersectează digul de pe malul stâng al Bistriţei (CD953) care face limită cu parcelele cadastrale A993, Ps1426, Ps1423, HB1424, NR948, HB1423/3, parcele situate pe teritoriul comunei Letea Veche, cu excepţia parcelei NR948 situată în comuna Tamaşi. În continuare, limita traversează albia majoră a râului Siret, delimitând lacul de parcelele cadastrale Ps1304 (comuna Letea Veche) şi de parcelele cadastrale Ps945, A944, HB943, HB942, A940 şi în continuare, digul lacului (CD904), de pe teritoriul comunei Tamaşi;
    Limita estică: corespunde digului lacului (CD904) care separă acumularea de parcelele cadastrale A950, A951, A956/1, A956, A958, A915. Limita continuă cu digul lacului CD903 din lungul parcelelor cadastrale A985, A951, A966, HB964, A996, A999 de pe teritoriul comunei Tamaşi;
    Limita sudică: începe din colţul sud-vestic al parcelei cadastrale A999, se continuă spre vest pe CD903, traversează barajul lacului şi se continuă pe digul de la vest de baraj pe toată lungimea parcelei cadastrale HB3453/1 învecinată cu digul;
    Limita vestică: corespunde digului lacului şi se învecinează de la sud spre nord cu parcelele cadastrale Ps3453, Ps2108, Ps2113, F2073, F2071, A1984/2, F1984/1, A1992 şi Ps1993/1, (comuna Nicolae Bălcescu).
    Limita se continuă cu CD707 de la est de parcela cadastrală Ps698/1, până la limita de sud-vest a parcelei HC698, de pe teritoriul comunei Letea Veche.

    Descrierea suprafeţei
    Aria de protecţie specială avifaunistică Lac Galbeni cuprinde luciul de apă al lacului de acumulare Galbeni, de pe râul Siret, extins pe teritoriile comunelor Letea Veche (HA1428), Nicolae Bălcescu (tarlaua 47) şi Tamaşi (HA949). Parcelele şi subparcelele cadastrale sunt preluate, din planurile cadastrale întocmite în anii 1985 (Letea Veche), 1989 (Tamaşi) şi 1980 (Nicolae Bălcescu).

   VI.7. Aria de protecţie specială avifaunistică Lacul Răcăciuni, 2.004 ha, localităţile Cleja, Tamaşi, Horgeşti, Răcăciuni, Pînceşti, judeţul Bacău

    Descrierea limitelor
    Limita nordică: corespunde zonei de vărsare a Siretului în lac şi se suprapune limitei dintre teritoriile comunale Tamaşi şi Faraoani;
    Limita estică: este reprezentată de digul canalului de fugă al hidrocentralei Galbeni (CD1951) şi, de la vărsarea apelor în lac, se continuă spre sud-est pe digul lacului, care se încastrează în formaţiunile sedimentare ale Colinelor Tutovei. Din acest punct către sud, limita lacului este reprezentată de baza versantului Colinelor Tutovei până la Bazga şi de baza frunţii terasei de 50-60 m a Şiretului, până în apropierea canalului de fugă al hidrocentralei Răcăciuni.
    Parcelele cadastrale cu care se învecinează pe limita de est sunt: A2041, Ps2042, HB2039, PdPs2038, A2046, HB2035, A1959, HB1938, A1961, A1938, A1954, Pd1947 - comuna Tamaşi, Ps1510, A1519, Pd1515, Ps1526, NNS1553, PsPd1531, NR1536, Ps1556, Ps1569, Tf1580, Pd1624, Pd1628 - comuna Horgeşti, Pd1810, (comuna Pînceşti), limita oprindu-se în digul lacului (CCN2417);
    Limita sudică: corespunde secţiunii transversale a văii Siretului, porneşte de la baza frunţii terasei de 50-60 m a Siretului, urmează traseul drumului asfaltat care face legătura dintre Pînceşti şi Răcăciuni, până la digul vestic al lacului (CD6916);
    Limita vestică: corespunde digului lacului (CD6916) care se învecinează de la sud la nord cu următoarele parcele cadastrale din afara rezervaţiei: 91, 90, 84, 70, 69, 64 (comuna Răcăciuni), Ps548, NR537, A536, A534, Ps531, Ps526 şi A518 (comuna Cleja), parcele situate în lungul lacului până la limita cu teritoriul comunei Faraoani.

    Descrierea suprafeţei
    Aria de protecţie specială avifaunistică Lac Răcăciuni cuprinde luciul de apă al lacului de acumulare Răcăciuni, de pe râul Siret, extins pe teritoriile comunelor Cleja (HL545), Tamaşi (HA1950), Horgeşti (HC1640), Răcăciuni (HL6915) şi Pînceşti (HC2418). Parcelele şi subparcelele cadastrale sunt preluate din planurile cadastrale întocmite în anii 1989 (Tamaşi), 1983 (Cleja), 1986 (Răcăciuni), 1985 (Horgeşti) şi 1981 (Pînceşti).

   VI.8. Aria de protecţie specială avifaunistică Lacul Bereşti, 1.800 ha, localităţile Pînceşti, Orbeni, Corbasca, Valea Seacă, Sascut, Tătărăşti, judeţul Bacău

    Descrierea limitelor
    Limita nordică: corespunde vărsării râului Siret în acest lac, zonă reprezentată de hotarul comunei Parava spre comunele Orbeni şi Pînceşti;
    Limita estică: corespunde cu digul lacului care, spre est, se învecinează cu parcelele cadastrale: Ps1391, HC2388, Ps2385, Tf2377, NNS2378, NNS2383, Tf2382 (comun Pînceşti), NNS441, Ps442, A444, Ps474, Ps1330, Ps1322, Pd1316, Pd1340, Pd1334, Ps1430, PsPd1432, Pd1431 (comuna Corbasca) şi Pd334, Pd609, Pd1096, Pd1108, Pd1128 (comuna Tătărăşti), până la inserţia digului transversal al lacului în versantul Colinelor Tutovei;
    Limita sudică: este reprezentată de digul transversal al văii Siretului (CD1208 continuat cu CD1216), pe care este construită şoseaua asfaltată Sascut - Lespezi;
    Limita vestică: începe din vestul digului CD1216 şi se continuă spre nord, în lungul digului CD1210, dig ce separă lacul de parcele cultivate sau de pajişti de pe teritoriile comunelor: Tătărăşti (Ce1120, A1224), Sascut (digul CD782 în lungul căruia, la vest, sunt parcelele cadastrale A2778, Cc2761, Pd2755, Pd2756, Pd2742, A2737, A753, A757, A770, A771, HB772, A774, Tf775, A776, A780), Valea Seacă (digul protector CD2 care delimitează spre vest parcelele A1493, A22, A5), şi Orbeni pe care este amplasat digul CD48 care delimitează spre vest parcelele F1560, A1559, Ps90, NNS79, Tf57 şi CD47 în lungul căruia sunt situate parcelele cadastrale HB111, NPT112, Ps115 şi Tf114.

    Descrierea suprafeţei
    Aria de protecţie specială avifaunistică Lacul Bereşti cuprinde luciul de apă al lacului de acumulare Bereşti, de pe râul Siret, extins pe teritoriile comunelor Pînceşti (HA3389), Orbeni (HL49), Corbasca (HA449, HA1332), Valea Seacă (HA1), Sascut (HA783) şi Tătărăşti (HA1209). Parcelele şi subparcelele cadastrale sunt preluate din planurile cadastrale întocmite în anii 1983 (Corbasca), 1982 (Tătărăşti), 1987 (Orbeni), 1987 (Valea Seacă), 1985 (Sascut) şi 1981 (Pînceşti).

   VI.9. Arie de protecţie specială avifaunistică Lacul Stânca - Costeşti, 2.950 ha, localităţile Mitoc, Liveni, Manoleasa, Manoleasa-Prut, Sadoveni, Ripiceni, Stânca, judeţul Botoşani

    Descrierea limitelor
    Limita nordică: porneşte din punctul de vărsare al pârâului Ghireni în lac, lângă Şantierul arheologic Mitoc, urmăreşte limita sudică a parcelei cadastrale Ps69 la o distanţă de 10 m în interiorul acesteia, până la punctul de cădere al perpendicularei imaginare dusă din colţul sud estic al parcelei Ps69, pe linia de frontieră de la mijlocul lăţimii acumulării;
    Limita estică: porneşte din punctul estic al limitei nordice a ariei (situat pe linia de frontieră) şi se continuă spre sud urmărind traiectoria liniei de frontieră între România şi Republica Moldova, marcată cu geamanduri lestate pe vechiul şenal al râului Prut, până în dreptul postului hidrometric Stânca - aval (comuna Ştefăneşti);
    Limita sudică: porneşte de la postul hidrometric Stânca - aval situat la 50 m de lacul de liniştire, continuă spre vest traversând drumul de acces către coronamentul barajului, traversează mijlocul parcelelor cadastrale L117, A110, traversează parcela A109 la o distanţă de 150 m de extremitatea estică a acesteia până în dreptul limitei cu parcelă cadastrală N113;
    Limita vestică: porneşte din punctul situat pe limita dintre parcelele cadastrale A109 şi N113, la o distanţă de 350 m de extremitatea estică a parcelei cadastrale N113, urmăreşte traiectoria limitei nordice a acestei parcele (la 10 m de linia bornată a nivelului normal de retenţie), continuă în parcela A108 până la hotarul cu comuna Manoleasa. În continuare, urmează traseul ce traversează limitele estice ale următoarelor parcele cadastrale situate pe teritoriul comunei Ripiceni: A316, A313, A299, A298, traversează drumul de exploatare De296, continuă pe limitele estice ale parcelelor cadastrale A294, A280, traversează De279, continuă pe limitele estice ale parcelelor cadastrale A272, A229, PD227, PD222, A221, PD220, traversează valea Cinghineaua, A154, PD150, P148, P141, traversează pârâul Badu, continuă pe limita estică a parcelelor cadastrale P140, A127, A128, NR137, F135, A38, A24, A22, A18 (parcelă care se învecinează cu limita intravilanului localităţii Ripiceni); se continuă apoi pe limita estică a parcelei cadastrale NR17 care se învecinează cu pichetul de grăniceri din localitatea Ripiceni. Limita se continuă pe teritoriul comunei Manoleasa, traversează limitele estice ale următoarelor parcele cadastrale: A942, NR946 (învecinată cu staţia meteo), NR947 (situată în apropierea staţiei hidrologice Ripiceni), zonă în care limita ariei coincide cu limita vestică a rezervaţiei floristice de Schiverekia podolica de la Ripiceni - Manoleasa, învecinată cu cariera de piatră (CCP 949). În continuare, limita traversează parcelele cadastrale A951, A953, Ps958, F100, A1004, F1008, Ps1009, Ps1011, NR1015, Ps1016, Ps1018, A1032, drumul de exploatare De1033 care porneşte din localitatea Sadoveni până pe malul lacului, parcelele cadastrale A1045, A1043, F1042, Ps519, Ps521, NR517, NR515, Ps514, A512, Ps511, Ps507, NR504, - care se învecinează cu limita intravilanului localităţii Manoleasa - Prut, NR288, A253, NR245, A257, A242, A240 (învecinată cu limita intravilană a localităţii Liveni), A59, Ps48. În continuare, limita vestică se continuă pe teritoriul comunei Mitoc traversând partea estică a parcelelor cadastrale A98, NR84, Ps74, NR73 aflată în apropierea limitei estice a intravilanului localităţii Mitoc. Limita vestică a zonei are o lungime de 70 km, situându-se în zona inundabilă a acumulării, la o distanţă de 10 m de nivelul luciului de apă aflat la NNR (nivel normal de retenţie) atins la cota de 90,80; curba de nivel corespunzătoare acestei cote este materializată în teren prin borne situate la o distanţă de 1 km.

    Descrierea suprafeţei
    Aria de protecţie specială avifaunistică Lac Stânca - Costeşti cuprinde luciul de apă al lacului Stânca - Costeşti (suprafaţa aflată pe teritoriul românesc) extins pe teritoriile comunelor: Ştefaneşti (HA115), Ripiceni (HL139), Manoleasa (HL506) şi Mitoc (HL1) şi suprafaţa de uscat situată la cca. 10 metri în interiorul luncii inundabile a acumulării. Zona de uscat traversează parcelele cadastrale L117, A110, A109, N113, N114, A108 (comuna Ştefăneşti), parcelele cadastrale A316, A313, A299, A298, A294, A280, A272, A229, PD227 (u.a. 40A), PD222 (u.a. 40B şi 40C), A221, PD220 (u.a. 42), A154, PD150 (u.a. 41), P148, P141, P140, A127, A128, NR137, F135, A38, A24, A22, A18, NR17 (comuna Ripiceni), parcelele cadastrale A942, NR946, NR947, A951, A953, Ps958, F100, A1004, F1008, Ps1009, Ps1011, NR1015, Ps1016, Ps1018, A1032, A1045, A1043, F1042, Ps519, Ps521, NR517, NR515, Ps514, A512, Ps511, Ps507, NR504, NR288, A253, NR245, A257, A242, A240, A59, Ps48 (comuna Manoleasa) şi parcelele cadastrale Ps69, A98, NR84, Ps74, NR73 (comuna Mitoc). Parcelele cadastrale sunt preluate din planurile cadastrale întocmite în anii 1988 (Ştefăneşti şi Ripiceni) şi 1986 (Manoleasa şi Mitoc). Unităţile amenajistice sunt preluate din amenajamentul U.P. V Zăvoi Prut a O.S. Truşeşti.

   VI.10. Aria de protecţie specială avifaunistică "Complexul Piscicol Dumbrăviţa", 414 ha, localitatea Dumbrăviţa, judeţul Braşov

    Descrierea limitelor
    Limita nordică: începe de la capătul digului de protecţie aflat în estul localităţii Dumbrăviţa şi se continuă de-a lungul unei cărări care delimitează zona agricolă de malul lacului Dumbrăviţa. Limita continuă până la ultimul stâlp electric de unde urcă în linie dreaptă până la drumul comunal dintre localitatea Dumbrăviţa şi Satul Nou. De aici, limita continuă de-a lungul acestui drum până la deversorul lacului de acumulare.
    Aceasta urmează apoi, digul nordic al heleşteelor, paralel cu pârâul Hamaradia până la ultimul heleşteu (nr. 12) unde digul desparte aria protejată de terenurile agricole;
    Limita estică: urmează digul estic al ultimului eleşteu al complexului (nr. 12);
    Limita sudică: din colţul sud-vestic al lacului de acumulare Dumbrăviţa, limita sudică este reprezentată de drumul de căruţă paralel cu malul sudic al lacului. Acesta ajunge în colţul sud-estic al lacului, la transformatorul electric. De aici, limita urmează digurile sudice a patru heleştee mici (de reproducere) şi traversează perpendicular un mic pârâu (pârâul Auriu sau Holboşel). De pe malul drept al acestui pârâu, limita este reprezentată de drumul de căruţă, paralel cu malurile sudice ale heleşteelor de limită, până la colţul sud-vestic al primului eleşteu de mari dimensiuni (nr. 10). De aici, limita urmează baza colinei, paralel cu digurile sudice ale ultimelor trei eleştee (nr. 10, 11, 12) până la ultimul eleşteu (nr. 12);
    Limita vestică: urmează digul de protecţie împotriva inundaţiilor din comuna Dumbrăviţa, traversează perpendicular pârâul Hamaradia şi urmează un drum de căruţă, trecând peste podeţele a două canale, până în colţul sud-vestic al lacului de acumulare Dumbrăviţa.

    Descrierea suprafeţei
    Aria de protecţie specială avifaunistică "Complexul Piscicol Dumbrăviţa" cuprinde luciul de apă al lacului Dumbrăviţa şi al Heleşteelor piscicole, vegetaţia palustră (stuf, papură, rogoz etc.), precum şi terenuri agricole, diguri, fâneţe etc.

   VI.11. Aria de protecţie specială avifaunistică Rotbav, 42 ha, localitatea Rotbav, judeţul Braşov

    Descrierea limitelor
    Aria de protecţie specială avifaunistică Rotbav cuprinde două bălţi (Balta 4 şi Balta 3) precum şi zona cuprinsă între ele.
    Balta 4 are următoarele limite:
    Limita nordică: este reprezentată de un dig de protecţie care desparte balta de terenurile agricole din zonă. Căminul de vizitare aflat la N-E reprezintă punctul care face trecerea spre limita estică;
    Limita estică: este reprezentată de digul bălţii, paralel cu un canal colector şi cu calea ferată Braşov-Sighişoara;
    Limita sudică: este dată de digul dintre bălţile 4 şi 3;
    Limita vestică: este reprezentată de cărarea paralelă cu malul vestic al acestei bălţi.
    Balta 3 are următoarele limite:
    Limita nordică: este reprezentată de digul care o desparte de Balta 4;
    Limita estică: este marcată de digul bălţii, paralel cu canalul colector şi cu calea ferată Braşov - Sighişoara;
    Limita sudică: este delimitată de-a lungul digului sudic al bălţii;
    Limita vestică: este reprezentată de digul bălţii pe o porţiune reprezentând jumătate din lungimea malului vestic până la o salcie bătrână izolată. De aici, delimitarea este marcată printr-o cărare care desparte Balta 3 de terenurile agricole şi care se intersectează cu digul dintre cele două bălţi, în partea nordică.

    Descrierea suprafeţei
    Aria de Protecţie Specială Avifaunistică Rotbav cuprinde Balta 4 (4,1 ha), Balta 3 (37,5 ha), precum şi vegetaţia palustră (stuf, papură, rogoz etc.).

   VI.12. Aria de protecţie specială avifaunistică zona umedă Ostrov - Moldova Veche (Moldova Nouă), 1.627 ha, localitatea Moldova Nouă, judeţul Caraş-Severin

    Descrierea suprafeţei
    Aria de protecţie specială avifaunistică zona umedă insula Ostrov - Moldova Veche cuprinde insula Ostrov - Moldova Veche situată pe fluviul Dunărea şi luciul de apă limitrof insulei, până la o adâncime de 2 m.

   VI.13. Aria de protecţie specială avifaunistică zona umedă Insula Calinovăţ, 24 ha, localitatea Pojejena, judeţul Caraş-Severin

    Descrierea suprafeţei
    Aria de protecţie specială avifaunistică zona umedă Insula Calinovăţ cuprinde insula Calinovăţ situată pe fluviul Dunăre şi luciul de apă limitrof insulei până la o adâncime de 2 m.

   VI.14. Aria de protecţie specială avifaunistică Divici - Pojejena, 498 ha, localităţile Divici, Belobreşca, Şuşca şi Pojejena (comuna Pojejena), judeţul Caraş-Severin

    Descrierea limitelor
    Limita nordică porneşte de la intersecţia drumului naţional cu Valea Mare şi separă bălţile de terenurile agricole ale cetăţenilor din localităţile Divici, Belobreşca şi Şuşca (până la podul de la ieşirea din această localitate). De aici, limita urmează drumul naţional până la intrarea în localitatea Pojejena;
    Limita estică: porneşte de la intrarea în localitatea Pojejena şi continuă pe malul Dunării până în dreptul Punctului Poliţiei de Frontieră Pojejena, după care urcă pe fluviul Dunărea până la km 1058;
    Limita sudică porneşte pe Dunăre de la km 1058 şi continuă până în dreptul Văii Mari situată în amonte de localitatea Divici;
    Limita vestică continuă pe Dunăre până la Sectorul Poliţiei de Frontieră Divici situat la 3 km amonte de localitatea Divici după care continuă pe drumul naţional spre Divici până la intersecţia drumului cu Valea Mare.

    Descrierea suprafeţei
    Aria de protecţie specială avifaunistică Divici - Pojejena, cuprinde luciul de apă limitrof malului până la o adâncime de 1,5 m, bălţile (în număr de 5) şi zona cu tufişuri şi formaţiuni ierboase la care nivelul apei este foarte aproape de suprafaţa solului.

   VI.15. Aria de protecţie specială avifaunistică Iezerul Călăraşi, 2.877 ha, localităţile Cuza Vodă şi Călăraşi, judeţul Călăraşi

    Descrierea limitelor
    Limita nordică: porneşte din punctul Staţia T40 şi urmează canalul exterior de alimentare al lacului Iezer Călăraşi, până în punctul Staţia T36;
    Limita estică: de la punctul Staţia T36, limita porneşte spre sud urmând limita bazinelor piscicole până la împrejmuirea combinatului SIDERCA, după care se continuă pe împrejmuirea combinatului SIDERCA până la cheiul bazinului portuar. Din acest punct, limita se continuă pe cheiul portuar până la pereul canalului SIDERCA, după care urmează pereul canalului Siderca până la intersecţia cu drumul naţional Bucureşti-Chiciu-Constanţa şi în continuare acostamentul acestui drum până la borna C.S.A. 344, de unde începe canalul de desecare al limitei sudice al ariei protejate;
    Limita sudică: din punctul de intersecţie al bornei C.S.A. 344, cu canalul de desecare din zona sudică, limita urmează canalul de desecare al zonei agricole până la intersecţia acestuia cu canalul de desecare pe direcţia nord-sud;
    Limita vestică: porneşte de la intersecţia canalului de desecare al zonei agricole din sud cu canalul de desecare pe direcţia nord-sud, se continuă spre nord urmând linia canalului de desecare până la intersecţia cu digul de contur al lacului Iezer - Călăraşi, de unde urmează digul de contur al lacului până la intersecţia cu canalul de alimentare care limitează la nord aria protejată.

    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Iezerul Călăraşi cuprinde luciul de apă (bazine piscicole, canale navigabile şi desecare), vegetaţia palustră pe o bandă de 50 m lăţime ce înconjoară lacul şi bazinele piscicole (stuf, papură, rogoz, etc.) precum şi o zonă pajişti umede, culturi agricole şi pădure, care fac parte din planurile cadastrale pentru culturi agricole, reprezentate de parcelele cadastrale 89-A409; 90-A414; 91-A416; 92-A419; 93; 98-A447; 99-A450; 108-A485; 109-A492; 110-A498; 111; 112-A509; 113-A511; 115-A515; 116-A522; 117-A524; 118-A530; 119-A535; 120-A538 (municipiul Călăraşi), 130-A731; 131-A737; 132-A752, A743; 148-A796, A799; 149-A802; 150-A804; 151-A808; 152-iaz 811; 154-A820/1; 155-A822; 157/2-A829/3; 159-A834; 163/1-A856/1; 163/2-A856/3; 169-A890 (comuna Cuza Vodă), pajişti umede: 89-Ps410; 90-Ps413. Parcelele cadastrale sunt preluate din planurile cadastrale ale localităţii municipiului Călăraşi şi comuna Cuza Vodă, întocmite în anul 1983.

   VI.16. Aria de protecţie specială avifaunistică Lacul Fundata, 510 ha, localitatea Gheorghe Doja, judeţul Ialomiţa

    Descrierea limitelor
    Limita nordică: recunoscută ca "punctul izvoare", urmăreşte conturul văii Fundata în intravilanul şi extravilanul comunei Gheorghe Doja;
    Limita sudică: pe o porţiune de circa 500 m este reprezentată de calea ferată Bucureşti-Constanţa, limita sud-vestică urmărind conturul văii Fundata în extravilanul comunei Andrăşeşti;
    Limita vestică: urmăreşte conturul văii Fundata în extravilanul comunei Reviga, sat Crunţi;
    Limita estică: urmăreşte conturul văii Fundata până pe Valea lui Siman, afluent al lacului, vale ce străbate centrul comunei Gheorghe Doja, după care continuă pe conturul văii, în zona sud-estică pe o porţiune de circa 2 km învecinându-se cu drumul comunal DC31.

    Descrierea suprafeţei
    Aria de protecţie specială avifaunistică Fundata este reprezentată de suprafaţa luciului de apă (lacul propriu-zis) şi o bandă de 10 m de jur împrejurul lacului, zonă care include pe malul vestic, nord-vestic şi nord-estic o zonă de stufăriş.

   VI.17. Aria de protecţie specială avifaunistică Lacul Amara, 162 ha, localitatea Amara, judeţul Ialomiţa

    Descrierea limitelor
    Limita nordică: urmăreşte conturul nordic al lacului, zona de nord-vest fiind reprezentată de intravilanul comunei Amara, staţiunea Amara cu complexele de tratament balnear, se continuă cu limita golfului nordic străbătut de o cale de acces în staţiunea Amara Nouă, aflată în nord-estul lacului;
    Limita estică şi sud-estică: este reprezentată de digul de apărare a lacului pe circa 500 m.
    Limita sudică: urmăreşte conturul lacului până la drumul naţional DN2C, aflat în partea sud-vestică a lacului;
    Limita vestică: este reprezentată de drumul naţional DN2C.
    Descrierea suprafeţei
    Aria de protecţie specială avifaunistică cuprinde suprafaţa luciului de apă (lacul propriu-zis) şi zona de stufăriş şi vegetaţie palustră de jur împrejurul lacului.

   VI.18. Aria de protecţie specială avifaunistică Lacul Strachina, 1.050 ha, localitatea Ţăndărei, judeţul Ialomiţa

    Descrierea limitelor
    Limita nordică: urmăreşte conturul nordic al Văii Lata Sărată - Strachina, în zona de nord-est fiind intravilanul localităţilor Valea Ciorii şi Murgeanca;
    Limita estică: urmăreşte conturul Văii Strachina în extravilanul localităţii Ţăndărei;
    Limita sudică: zona pepinierelor, este învecinată cu terasamentul căii ferate Slobozia-Ţăndărei şi DN2A;
    Limita vestică: urmăreşte conturul Văii Lata Sărată - Strachina de la calea ferată Slobozia-Ţăndărei în extravilanul localităţii Ograda, până în nord-vest.

    Descrierea suprafeţei
    Aria de protecţie specială avifaunistică este reprezentată de suprafaţa luciului de apă (lacul propriu-zis) şi zona de stufăriş şi vegetaţie palustră de jur împrejurul lacului.

   VI.19. Aria de protecţie specială avifaunistică Lacurile Bentu Mic - Bentu Mic Cotoi - Bentu Mare, 127 ha, localitatea Borduşani, judeţul Ialomiţa

    Descrierea limitelor
    Zona aflată în fondul forestier aparţinând Ocolului Silvic Feteşti este limitată la nord, nord-vest şi sud de braţul Borcea, iar la vest de digul de apărare vestic al Bălţii Borcea.

    Descrierea suprafeţei
    Aria de protecţie specială avifaunistică este reprezentată de suprafaţa luciului de apă (lacurile propriu-zise), zona de stufăriş de jur împrejurul lacurilor.

   VI.20. Aria de protecţie specială avifaunistică Lacul Pângăraţi, 153 ha, localitatea Pângăraţi, judeţul Neamţ

    Descrierea limitelor
    Limita nordică: porneşte de la gura canalului de fugă al Uzinei Hidro-Electrice (UHE) "STEJARUL" spre est reprezentată prin mal neamenajat până la digul de contur; în continuare, se continuă cu digul de contur, lung de 900 m, care se leagă la barajul frontal ce închide lacul la est.
    Limita estică: este reprezentată pe o lungime de 48,5 m de corpul barajului frontal;
    Limita sudică: porneşte de la barajul frontal, pe direcţia vest, şi este formată, în jumătatea estică, de mal neamenajat provenit din versantul nordic al dealului Vârful cel Mare; în continuare, jumătatea vestică a limitei este formată din taluzul (fruntea de terasă) situat în dreptul localităţii Oanţu;
    Limita vestică: este reprezentată de podul peste râul Bistriţa, care asigură legătura între satul Oanţu şi DN15; în continuare, limita urmăreşte malul neamenajat, până în dreptul secţiunii de vărsare în lac a canalului de fugă de la UHE "STEJARUL".

    Descrierea suprafeţei
    Aria de protecţie specială avifaunistică Lacul Pângăraţi cuprinde luciul de apă al lacului de acumulare Pângăraţi, considerat la nivelul maxim de retenţie, situat între localităţile Poiana - Oanţu (amonte) şi Pângăraţi - centru (aval).

   VI.21. Aria de protecţie specială avifaunistică Lacul Vaduri, 119 ha, localităţile Preluca şi Pângărăcior (comuna Pângăraţi) şi Vădurele (comuna Alexandru cel Bun), judeţul Neamţ

    Descrierea limitelor
    Limita nordică: este reprezentată de mal neamenajat, începe de la gura pârâului Pângărăcior şi se continuă către nord-est, până la gura de vărsare în lac a pârâului Bisericani; în continuare, limita se continuă pe direcţia general sud-est până la barajul frontal care separă lacul Vaduri de albia veche a râului Bistriţa şi canalul de aducţiune către UHE Vaduri;
    Limita estică: este dată pe o lungime de 35 m de corpul barajului frontal;
    Limita sudică: de la barajul frontal se continuă către vest pe o lungime de 470 m cu digul de contur (etanşare beton); urmează sectorul de mal neamenajat care prezintă iniţial un intrând accentuat, sub forma unei peninsule, ce înaintează către partea centrală a lacului după care limita continuă spre vest până la podul de pe DN15, construit peste albia Bistriţei;
    Limita vestică: porneşte de la podul peste râul Bistriţa (DN15) pe linia de ţărm (mal neamenajat) până la secţiunea de vărsare în lac a pârâului Pângărăcior.

    Descrierea suprafeţei
    Aria de protecţie specială avifaunistică Lacul Vaduri cuprinde luciul de apă al lacului de acumulare Vaduri, considerat la nivelul maxim de retenţie, situat între localităţile Preluca (amonte) şi Vaduri (aval).

   VI.22. Aria de protecţie specială avifaunistică Lacul Strejeşti, 2.378 ha, localităţile Drăgăşani, Ştefăneşti (judeţul Vâlcea), Grădinari, Verguleasa, Curtişoara (judeţul Olt)

    Descrierea limitelor
    Limita nordică: este dată DC21A (A) (barajul Drăgăşani);
    Limita estică: porneşte de la DC21A (A) (barajul Drăgăşani), urmăreşte bordura de beton a pereului betonat al digului de protecţie pe o distanţă de 4 Km învecinată comunei Verguleasa cu limitele vestice ale următoarelor parcele cadastrale Pd156, P156, A163, Pd164, A166 şi se continuă cu limita naturală a lacului aflată, pe raza comunei Curtişoara cu limitele vestice ale următoarelor parcele cadastrale Pd3, Pd2, P9, intravilan Schitu Deleni, şi în continuare cu limitele vestice ale următoarelor parcele cadastrale N13, P20, P21, P22, V26, Pd23, N86 până la punctul de întâlnire cu DC21A (B);
    Limita sudică: este reprezentată de DC21A (B) (barajul Strejeşti);
    Limita vestică: porneşte de la DC21A (B) (barajul Strejeşti) şi se continuă spre nord pe limitele estice ale parcelelor cadastrale A37, A38, A41 (comuna Grădinari) şi A50, A48, A33, Pd27, A25, Pd11 şi N1 (comuna Ştefăneşti), după care urmăreşte bordura de beton a pereului betonat al digului de protecţie pe o distanţă de 16,5 Km, până la DC21A (A) (barajul Drăgăşani).
    Parcelele cadastrale sunt preluate din hărţile cadastrale ale comunelor Ştefăneşti şi Grădinari, ediţia 1970, scara 1:25.000.

    Descrierea suprafeţei
    Aria de protecţie specială avifaunistică lacul Strejeşti cuprinde luciul de apă al lacului de acumulare Strejeşti, de pe râul Olt.

   VI.23. Aria de protecţie specială avifaunistică Lacul Slatina, 645 ha, localităţile Găneasa, Slătioara, Slatina, judeţul Olt

    Descrierea limitelor
    Limita nordică: este dată de DJ677B (barajul Arceşti);
    Limita estică: porneşte de la DJ677B (barajul Arceşti), urmăreşte bordura de beton a pereului betonat al digului de protecţie pe o distanţă de 5,5 Km învecinată municipiului Slatina şi cu limitele vestice ale următoarelor parcele cadastrale Pd45, A48, Pd49, N49, HB49, N51 punctul de întâlnire cu DC90A (A), după care urmăreşte bordura de beton a pereului betonat al digului de protecţie pe o distanţă de 1,2 Km în vecinătatea DC90A (A) până la barajul Slatina.
    Limita sudică este reprezentată de DC90A (A) barajul Slatina;
    Limita vestică: porneşte de la DC90A (A) barajul Slatina şi se continuă spre nord urmărind limitele estice ale parcelelor cadastrale A45, A47, Pd46, Pd37, A32, A33, Pd8, A8, Hb9, Pd5, A2, (comuna Slătioara) şi Pd56 (comuna Găneasa) după care urmăreşte bordura de beton a pereului betonat al digului de protecţie pe o distanţă de 6,7 Km până la DJ677B (barajul Arceşti).
    Parcelele cadastrale sunt preluate din hărţile cadastrale, ediţia 1970, scara 1:25.000.

    Descrierea suprafeţei
    Aria de protecţie specială avifaunistică lacul Slatina cuprinde luciul de apă al lacului de acumulare Slatina, de pe râul Olt.

   VI.24. Aria de protecţie specială avifaunistică Lacul Izbiceni, 1.095 ha, localităţile Cilieni, Tia Mare, Izbiceni, judeţul Olt

    Descrierea limitelor
    Limita nordică: este reprezentată de barajul Rusăneşti;
    Limita estică: porneşte de la barajul Rusăneşti, urmăreşte bordura de beton a pereului betonat al digului de protecţie pe o distanţă de 13,5 Km învecinată cu limitele vestice ale următoarelor parcele cadastrale Pd5, P2, N5 (comuna Cilieni), se continuă cu limitele vestice ale parcelelor cadastrale N78, P91, P104, P103, P102 (comuna Tia Mare) şi apoi cu parcele cadastrale N76, N72, N61, P53, N55, P56 (comunei Izbiceni) până la punctul de întâlnire cu DJ543 (baraj Izbiceni);
    Limita sudică: este dată de DJ543 (baraj Izbiceni);
    Limita vestică: porneşte de la DJ543 (baraj Izbiceni) şi se continuă spre nord urmărind limitele estice ale parcelelor cadastrale N51, N47 (comuna Izbiceni), N71, N72, N73, N88, N79, N87, N82, N85 (comuna Tia Mare) şi limita estică a intravilanului localităţii Cilieni şi urmăreşte în continuare bordura de beton a pereului betonat al digului de proiecţie pe o distanţă de 13,5 Km, până la barajul Rusăneşti.
    Parcelele cadastrale sunt preluate din hărţile cadastrale ediţia 1970 scara 1:25.000.

    Descrierea suprafeţei
    Aria de protecţie specială avifaunistică lacul Izbiceni cuprinde luciul de apă al lacului de acumulare Izbiceni, de pe râul Olt.

   VI.25. Aria de protecţie specială avifaunistică Iris - Malu Roşu, 1.380 ha, localităţile Mărunţei, Fălcoiu, Malu Roşu, judeţul Olt

    Descrierea limitelor
    Limita nordică: începe în zona de vărsare a canalului de fugă de pe malul drept al lacului de acumulare Ipoteşti, limita sudică a parcelelor cadastrale Pd65 şi Pd67 ce aparţin comunei Osica de Sus şi se continuă spre est cu ecluza, stăvilarele şi turbinele acestora până la limita sudică-vestică a parcelei agricole A137, de pe teritoriul comunei Coteana (limita fiind dată de barajul Ipoteşti);
    Limita estică: porneşte de la limita sud-vestică a parcelei agricole A137 şi urmează drumul care separă lacul de acumulare, se continuă cu limita estică a parcelelor cadastrale P59, Pd59, Pd58, Pd57, Pd56, Pd55 şi se continuă pe bordura de beton a pereului betonat al digului de protecţie a lacului de acumulare până la intersecţia cu drumul comunal ce traversează barajul Drăgăneşti;
    Limita sudică: este reprezentată de limita nordică a drumului comunal ce traversează barajul Drăgăneşti de la intersecţia cu cele două borduri betonate ale digului lacului de acumulare;
    Limita vestică: începe de la intersecţia drumului comunal ce traversează barajul Ipoteşti cu bordura de beton a pereului betonat al digului de protecţie a lacului de acumulare Drăgăneşti - Olt pe o distanţă de 6 Km după care traversează gura de vărsare a râului Olteţ în Olt şi se continuă cu canalul de fugă mal drept pe o distanţă de 7 Km până la intersecţia cu drumul comunal ce traversează barajul Drăgăneşti - Olt din vecinătatea parcelei cadastrale A47 Fărcaşele.

    Descrierea suprafeţei
    Aria de protecţie specială avifaunistică Iris - Malu Roşu cuprinde luciul de apă al Lacului de acumulare Drăgăneşti - Olt, între barajul lacului Ipoteşti şi barajul lacului Drăgăneşti Olt, suprafaţa de 1095 ha, parcelele cadastrale şi silvice P59, Pd59, Pd58, Pd57, Pd56, Pd60, Pd55. Parcelele şi subparcelele cadastrale sunt preluate din planurile cadastrale întocmite în anul 1970, sc. 1:25.000. Parcelele şi subparcelele silvice fac parte din Trupul de Pădure Malu Roşu UP I UA55-UA60, sunt preluate din harta silvică, întocmită în anul 1999 al Ocolului Silvic Drăgăneşti Olt ce face parte integrantă din amenajamentul silvic, ediţia 1999.

   VI.26. Aria de protecţie specială avifaunistică Heleşteele de la Moftinu Mic, 125 ha, localitatea Moftin, judeţul Satu Mare
    Descrierea limitelor
    Limita nordică: urmăreşte canalul deversor (577/1Hc), la limita dintre arealul protejat şi parcelele A632/1, A628/1, A627/1, Cc626 şi A576/1;
    Limita estică: urmăreşte canalul deversor (577/1Hc) la limita dintre arealul protejat şi parcelele P574/1, A570/3 şi P567/3;
    Limita sudică: este reprezentată de calea ferată Satu Mare - Carei de la intersecţia cu DN19 Satu Mare - Carei până la parcela cadastrală Cc691;
    Limita vestică: urmăreşte conturul canalului (577/1Hc) la limita dintre arealul protejat şi parcelele Ng639/1, A641/1 şi A637/1.

    Descrierea, suprafeţei
    Aria de protecţie specială avifaunistică Heleşteele de la Moftinu Mic este reprezentată de suprafaţa bazinului acvatic inclusiv vegetaţia palustră (stuf, rogoz etc.) şi digul (601/1Cd) ce îl înconjoară, reprezentată de parcelele 606/1Hp, 601/1Cd, 605/1Cd, 604/1Hp, 577/1Hc, 603/1Cc, 582/1A, 578/1A, 579/1Hc, 581/1Hc, 602/1A, 580/1De, 576/1A, 583/1Nm, 584/1A, 600/1A. Parcelele şi subparcelele cadastrale sunt preluate din planul cadastral întocmit în anul 1981-1982.

   VI.27. Aria specială de protecţie avifaunistică Balta Suhaia, 1.455 ha, localitatea Suhaia, judeţul Teleorman
    Descrierea limitelor
    Limita nordică porneşte de la Dc190 care limitează zona mlăştinoasă adiacentă lacului propriu-zis de extravilanul comunei Viişoara, urmăreşte conturul nordic al luciului de apă pe o distanţă de circa 5300 m care se învecinează cu extravilanul comunelor Viişoara şi Suhaia, până la drumul de acces în zona bălţii dinspre comuna Suhaia, unde se află casa fermei piscicole Suhaia.
    Limita estică porneşte din dreptul intersecţiei Cn650 cu De648, se continuă pe acest drum, după care urmăreşte conturul luciului de apă până la intersecţia cu De624.
    Limita sudică urmăreşte De624, după care se continuă pe De695 învecinat cu Gârla Iancului, până la vărsarea acesteia în Dunăre.
    Limita vestică urmăreşte digul de apărare al Gârlei Iancului şi zona de stufăriş adiacentă acesteia, se continuă pe conturul digului de apărare al luciului de apă şi zona de stufăriş adiacentă acestuia până la limita Dc190.

    Descrierea suprafeţei
    Aria specială de protecţie avifaunistică Balta Suhaia este reprezentată de polderile piscicole, pepinierele piscicole, diguri de contur şi canale de legătură, mlaştini cu vegetaţie natantă şi stufăriş cuprinzând parcelele cadastrale P191, Hb359, Hb360, Hb375, Hb377, Hb387, Hb494, HP623. Parcelele cadastrale au fost preluate din planul cadastral al comunei Suhaia, întocmit în anul 1984, planul cadastral al comunei Lisa întocmit în anul 1988 şi planul cadastral al comunei Viişoara întocmit în anul 1988.

   SECŢIUNEA E
  DESCRIEREA LIMITELOR ŞI A SUPRAFEŢELOR REZERVAŢIILOR NATURALE EXISTENTE
PENTRU CARE S-A INSTITUIT REGIMUL DE ARIE NATURALĂ PROTEJATĂ
PE SUPRAFEŢE ADIACENTE ACESTORA

   VII.1. Rezervaţia naturală Perchiu, 206 ha, municipiul Oneşti, judeţul Bacău
    Descrierea limitelor
    Limita nordică: începe de la pârâul Caraclău spre nord-est pe limitele nordice ale parcelelor cadastrale F571/1, Ps562 şi pe limita dintre parcelele cadastrale Ps561/1 (în rezervaţie) şi A561 (din afara rezervaţiei). În continuare limita este dată de linia care desparte parcelele cadastrale Pd537, Tf540, Pd536 şi F571 (în rezervaţie) de parcela cadastrală Ps543 (din afara rezervaţiei), până la intersecţia dintre această limită şi parcela cadastrală De534. De aici, limita se îndreaptă spre est, în lungul drumului specificat, până la intersecţia acestuia cu parcela cadastrală De535;
    Limita estică: se direcţionează de la intersecţia celor două drumuri spre sud-est, în lungul De535, până la intersecţia acestuia cu parcela cadastrală Pd508, de unde limita ia direcţie sud-estică pe latura de est a parcelelor Pd508-Tf510, până la borna silvică 394. În direcţie estică limita separă tufărişurile incluse în rezervaţie de următoarele parcele din afara rezervaţiei: Ps414/1, Ps407, A362, Cc363, A364, Ps366/1, A366, A489, Tf496 şi Tf487;
    Limita sudică: delimitează terenurile din rezervaţie printr-o linie care începe de la colţul vestic al parcelei cadastrale Tf487, urmăreşte linia de cale ferată şi limita de nord a parcelelor cadastrale F500, A501, A502, De534 şi apoi limita de nord a parcelei cadastrale A582;
    Limita vestică: este reprezentată de Valea Caraclăului din dreptul colţului nord-vestic al parcelei cadastrale A582 şi până în nord-vestul rezervaţiei, la intersecţia dintre latura de nord a parcelei F571/1 (rezervaţie) cu apa pârâului Caraclău.

    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Perchiu cuprinde terenuri silvice reprezentate de parcelele 154-162 din UP I Bîrsăneşti - OS Livezi şi alte categorii de terenuri reprezentate prin parcelele cadastrale Pd505, Pd507, Pd510, Pd531, Pd536, Pd537, Tf540, Pd564-568, Pd572, Pd575, Pd576-DPN, Ps367, Ps503, De504, De506, De530, Ps532, De533, De534, Ps542, Ps561/1, Ps562, De574, Ps579DPL (Consiliul Local Oneşti) şi Ar509, Ar511, F512, F514, Ar514/1, Ar514/4, F529, Ar559, Ar569, Ar570, F571, F571/1, Ar573, Ar577/3, Ar577/4, F578/1, Ar578/2, Ar580, Ar581, Ar583 - proprietari persoane fizice. Parcelele şi subparcelele silvice sunt preluate din amenajamentul silvic întocmit în anul 1998, fiind incluse şi pe harta silvică ce face parte integrantă din amenajament.
   VII.2. Rezervaţia naturală Izvorul Alb, 21 ha, localitatea Dărmăneşti, judeţul Bacău
    Descrierea limitelor
    Limita nordică este reprezentată de latura ce separă subparcelele silvice 55D de 55A.
    Limita estică este reprezentată de latura ce separă subparcela 55D de 55C, continuată spre sud cu linia ce separă subparcela 60A (din rezervaţie) de 59B (din afara rezervaţiei). Această limită ajunge până la punctul estic al liniei ce separă subparcela 60A (din rezervaţie) de 60B (din afara rezervaţiei).
    Limita sudică este reprezentată de linia ce separă subparcela 60A (din rezervaţie) de 60B (în afara rezervaţiei).
    Limita vestică porneşte din sud de la punctul vestic al limitei de separare dintre subparcelele 60A şi 60B, de unde se continuă spre direcţia nordică, unind bornele silvice 123, 126 şi 101 şi apoi se continuă prin linia ce separă subparcela 55D (din rezervaţie) de parcela 82 (de la vest de rezervaţie).
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia Naturală Izvorul Alb cuprinde subparcelele silvice 55D şi 60A, din UP II Izvorul Alb - O.S. Dărmăneşti. Parcelele şi subparcelele silvice sunt preluate din amenajamentul silvic întocmit în anul 1996, fiind incluse şi pe harta silvică ce face parte integrantă din amenajament.

   VII.3. Rezervaţia naturală Valea Legiilor, 125 ha, localitatea Geaca, judeţul Cluj
    Descrierea limitelor
    Limita nordică: porneşte de la cotul Lacului Geaca format la confluenţa Văii Legii cu Valea Fizeşului (pe malul stâng al Văii Legii) urmând limita stufărişului la 10 m de acesta. Urcă apoi de-a lungul drumului ce traversează Valea Legii spre drumul comunal ce leagă comuna Geaca de satul Legii de-a lungul căruia continuă pe aproximativ 250 m după care urcă uşor versantul sudic al Dealului Cireşului urmând apoi spre nord Valea temporară paralelă cu Valea Morilor, după care urmează cursul acesteia la o distanţă de 250 m până la cota de 330 m de unde urmează direct spre sud pe curba de nivel de 325 m şi apoi până la drumul comunal pe care îl urmează până la intersecţia cu drumul de hotar ce duce spre Mociu (drumul rămâne în afara perimetrului de protecţie);
    Limita vestică: din dreptul intersecţiei cu drumul comunal limita urmează drumul de hotar ce duce spre comuna Mociu (drumul rămâne în afara perimetrului protejat) ajungând în dreptul fostei magazii CAP la 57 m, urmând curba de nivel, de-a lungul pâlcului de pădure şi apoi de-a lungul stufărişului la o distanţă de 15 m de acesta, până în dreptul gospodăriei situate la baza dealului Poderei, de unde urmăreşte limita luncii inundabile marcate de o terasă, până în dreptul intersecţiei cu Valea Mociu;
    Limita sudică şi sud-estică: din dreptul intersecţiei cu Valea Mociu, limita urmează terasa drumului de hotar ce duce spre Mociu până când acesta traversează Valea Legii. Limita continuă spre nord-est pe la baza dealului "Pe Şatră", cuprinzând întreaga luncă inundabilă, de-a lungul stufărişului, la 10 m de acesta până la cotul format de confluenţa Văii Legii cu Valea Fizeşului situată la baza dealului "La Şatră";
    Limita estică: de la cotul format de confluenţa Văii Legii cu Valea Fizeşului limita traversează braţul lacului Geaca format de confluenţa Văii Legii cu Valea Fizeşului delimitând porţiunea de lac numită "Ochiul", pe linia ce desparte versantul Dealului Şatra de versantul Dealului Cireşului.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Valea Legii, cuprinde fânaţul umed de la capătul sudic al văii Legii (zona de izvoare), Lacul Legii, Valea Legii, Valea Morii (afluent de stânga al Văii Legii) şi porţiunea vestică a Lacului Geaca, care fac parte din parcelele cadastrale 61-69, 70/1, 70/2, 70/3, 74-76, 77/1, 77/2, 77/3, 78-80, 3505, 3505/2, 3505/3, 3506, 3506/1, 3507, 3507/1, 3508, 3508/1, 3509, 3509/1, 3510/2, 3510/3, 3510/4, 3510/5, 3511, 3511/1, 3511/2, 3512, 3514, 3515, 3562, 3573-3575, 3577, 3578, 3579/1, 3579/2, 3580, 3582, 3582/1, 3583-3588, 3588/1, 3588/2, 3589-3593, 3595, 3598/1, 3627, 3629-3632, 3636, 3638, 3639, 3642, 3642/1, 3643-3645, 3646/1, 3654, 4009/1, 4010, 4012 şi 30% 3018/1, 30% 3019, 30% 3020, 30% 3021, 20% 3640, 10% 4009. Parcelele şi subparcelele cadastrale sunt preluate din planurile cadastrale ale comunei Geaca, judeţul Cluj, întocmite în anul 1986.

   VII.4. Rezervaţia mixtă Cheile Turzii, 324 ha, localităţile Cheia Mihai Viteazu, Sănduleşti, Petreştii de Jos, judeţul Cluj
    Descrierea limitelor
    Limita nordică: porneşte de la extremitatea superioară a lizierei pădurii situată la aproximativ 74 m de adăpătoare, parcurgând aproximativ 200 m de-a lungul lizierei pădurii (parcela 52A - Tr. Cheia II), până la intersecţia cu poteca ce traversează platoul Dealului Sandului pe direcţia NE-SV aproximativ în linie dreaptă pe o distanţă de cca. 1,08 km, între liziera pădurii din partea NE şi traseul de creastă (marcat cu punct roşu) care înconjoară crestele Cheilor Turzii. Urmează apoi poteca traseului de creastă pe direcţia SE-NV până la stâlpul de marcaj turistic, după care coboară poteca abruptă a traseului marcat cu punct roşu aproximativ perpendicular pe curbele de nivel, până la locul fostei mori. Parcurge apoi aproximativ 60 m de-a lungul Pârâului Hăşdate contrar direcţiei de scurgere, urcând apoi pe malul drept al pârâului în lungul văii ce înconjoară colţul de stâncă până la liziera pădurii. Urmează apoi liziera pădurii (parcela 1 - Tr. Cheia I), până la extremitatea NV a rezervaţiei;
    Limita vestică: parcurge în continuare liziera pădurii (parcela 1 - Tr. Cheia I) care se confundă pe o porţiune de aproximativ 300 m cu un drum de hotar care coboară de pe versantul Dealului Bisericii. În dreptul altitudinii de 597,6 m limita urcă pe culmea care desparte valea Hăşdate de versantul care coboară spre satul Petreştii de Mijloc pe o distanţă de aproximativ 415 m până la cota de 657,5 m, urcând în continuare pe culme pe poteca perpendiculară pe versant până la 685 m, unde coteşte spre SV pe limita ce desparte parcelele (Nst.) 2527 (la interior) de (Pş.) 2520 (la exterior) până unde se intersectează cu poteca ce urcă pe culmea Dealului Bisericii, urmând traseul acesteia până la intersecţia cu drumul de culme (cod cadastral De2641). Din acest punct, limita rezervaţiei urmează interfluviul, urcând până în punctul de maximă altitudine al Dealului Bisericii (796 m) şi coborând apoi tot pe interfluviu până la stâlpul de marcaj turistic cu triunghi roşu;
    Limita sudică: porneşte de la stâlpul de marcaj turistic şi urmează poteca (marcaj cu triunghi roşu) care se continuă prin pădure (parcela 116C - Tr. Turzii) până la intersecţia cu capătul Văii Feredeului, apoi coboară pe Valea Feredeului traversând Pădurea Mischiului (parcela 116A - Tr. Turzii) până la lizieră. Urmează apoi liziera cotind spre N, apoi NE (parcelele 116A, 117F - Tr. Turzii) până la intersecţia cu poteca ce străbate dealul aproximativ de-a lungul curbei de nivel de 500 m (cod cadastral De126). După ce parcurge aproximativ 30 m pe potecă pe direcţia SV-NV, limita coboară pe culme până la cca. 35 m de Pârâul Hăşdate, cotind apoi pe poteca având codul cadastral De375 până la malul Pârâului Hăşdate;
    Limita estică: urmează malul drept al Pârâului Hăşdate până la poteca (cod cadastral De125) ce coboară din pădurea de pini de deasupra abruptului stâncos. Limita urmează în continuare liziera pădurii (parcelele 117E, 117D - Tr. Turzii) ce urmăreşte la rândul ei meandrele Pârâului Hăşdate, până la intersecţia cu altă potecă ce coboară din pădure (cod cadastral De80/1) după care urmează această potecă ocolind la aproximativ 5 m gardul de beton al proprietăţii private având codul cadastral Cc73, până la malul Pârâului Hăşdate. Urmează apoi malul drept al Pârâului Hăşdate (relativ la direcţia de scurgere) pe o distanţă de aproximativ 345 m până la podul ce traversează pârâul, urmând drumul de servitute spre clădirea fostei mori până într-un punct situat la o distanţă de aproximativ 30 m de pod, după care ocoleşte limita de proprietate a fostei mori, pe un traseu perpendicular pe drum, pe o distanţă de aproximativ 20 de metri, după care se îndreaptă spre NE perpendicular pe această limită pe aproximativ 20 de metri, după care din nou urmează un traseu perpendicular spre NV, pe o distanţă de aproximativ 20 de metri, după care se îndreaptă perpendicular spre NE spre abruptul versantului cu expoziţie sudică a Dealului Sandului, urcând perpendicular pe curbele de nivel de-a lungul lizierei pădurii (parcela 52B - Tr. Cheia II) până la drumul (cod cadastral De57) paralel cu curbele de nivel (alt. 460 m), ce străbate păşunea şi apoi pădurea prin spatele cabanei Salvamont, până la aproximativ 40 m N de aceasta. Limita coboară apoi pe direcţia SE-NV cca. 30 m prin pădure până în albia Văii Vapa, urcând înapoi pe versantul opus tot prin pădure pe poteca ce traversează valea până la lizieră, după care urcă perpendicular pe curbele de nivel, de-a lungul lizierei ocolind şi excluzând parcelele de teren pe care au fost construite case (care nu apar figurate pe harta cadastrală din 1980 utilizată în delimitare). Limita urcă pe lizieră spre culmea dealului (510 m altitudine), până în dreptul refugiului, pe care îl ocoleşte, continuând de-a lungul lizierei pădurii (parcela 52C - Tr. Cheia II), până la intersecţia cu poteca cu codul cadastral De46. După care urmează poteca pe o distanţă de aproximativ 130 m, şi se continuă de-a lungul lizierei pădurii (parcela 52C - Tr. Cheia II) până la extremitatea N a acesteia.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia mixtă Cheile Turzii cuprinde defileul săpat de Pârâul Hăşdate între Dealul Sandului (alt. max. 758,87 m) la nord-est şi Dealul Bisericii (alt. max. 796 m) la sud-vest, precum şi o parte din versanţii înconjurători, cu precădere suprafeţele împădurite, care fac parte din parcelele forestiere 1 (Tr. Cheia I), 52A, 52B, 52C, 52D, 52E, 52F (Tr. Cheia II) din UP VII Miceşti, 117A, 117B, 117C, 117D, 117E, 117F, 117G, % 116A, 116C (Tr. Turzii) din UP II Iara a Ocolului Silvic Turda; şi parcelele cadastrale: 54, 70 (25%), 71 (98%), 1541, 1554, 1557, 1558, 1967, 1968, 1970-1981, 1983-1987, 1989, 1991, 1993, 1995 1997, 2002-2006, 2008-2011, 2013, 2014, 2017, 2097, 2098, 2500, 2510, 2520, 2524-2529, 2531, 2532, 2534-2551, 2555-2572, % 2573, % 2576, (Petreştii de Jos), 419, % 420, 433-436 (Sănduleşti) şi 0-3, 9-11, 14, 19, 20, 22, 24-34, 40, 41, 43, 45, 50-52, 54-56, 69, 79, 80, 82-93, 98, 100-110, 112-117, 119-123, 126, 128, 2559-2561 (Mihai Viteazu). Parcelele şi subparcelele cadastrale sunt preluate din planurile cadastrale ale comunelor Mihai Viteazu, Sănduleşti şi Petreştii de Jos, judeţul Cluj întocmite în anii 1977, 1983, respectiv 1981.

   VII.5. Rezervaţia naturală Suatu, 11,3 ha, localitatea Suatu, judeţul Cluj
    Descrierea limitelor
    Rezervaţia naturală Suatu cuprinde două zone: Fânaţele Suatu I şi Fânaţele Suatu II.
    Fânaţele Suatu I
    Limita vestică: porneşte de la terasa din dreptul drumului ce mărgineşte terasamentele fostelor vii (cota 410 m) spre ruptura torenţială, urmând liziera arbuştilor instalaţi, coborând de-a lungul acesteia pe poteca de acces în rezervaţie, până la livadă a cărei limită o urmează, urcând apoi spre drumul de coastă până în dreptul primului tub de drenaj de unde se schimbă direcţia spre sud, de-a lungul marginii vestice a drumului care astfel rămâne cuprins în interiorul ariei protejate până la punctul în care acesta se intersectează cu ruptura torenţială situată pe versantul cu expoziţie sud-vestică a dealului;
    Limita sudică: din punctul de intersecţie al drumului cu valea torenţială, limita rezervaţiei urcă pe liziera arbuştilor instalaţi pe ruptura torenţială, până spre culmea dealului (cota 434 m), perpendicular pe versant, la limita terasamentelor, până ce intersectează drumul de hotar de culme;
    Limita estică: porneşte de-a lungul drumului de hotar din culmea dealului pe o distanţă de aproximativ 135 m, spre nord-est urmând liziera arbuştilor instalaţi pe culmea dealului ce rămân cuprinşi în rezervaţie până la cota de 422 m, după care, limita se îndreaptă spre nord în linie dreaptă de-a lungul terasamentului de culme urcând până la cota de 450 m;
    Limita nordică: porneşte de la cota de 450 m, spre vest de-a lungul terasamentului de culme, pe o distanţă de aproximativ 35 m după care, coboară perpendicular pe curbele de nivel până la terasa din dreptul drumului ce mărgineşte terasamentele fostelor vii (cota 410 m).
    Fânaţele Suatu II
    Limita nordică: de la colţul pădurii situate pe vârful versantului, limita coboară pe direcţia est-vest, perpendicular pe pantă (pe interfluviu), spre drumul comunal de la baza versantului până la aproximativ 30 m de stâlpul electric de la marginea drumului comunal;
    Limita vestică: de la punctul situat la 30 m SE de stâlpul electric, limita porneşte în unghi drept până la poteca din spatele proprietăţilor, ocolind baza glimeilor şi urcând apoi spre est până la limita platoului (locul numit Ţigle) de unde urmează traseul spre sud-est pe limita superioară a viei până la drumul ce mărgineşte via, pe care urcă 35 m. Limitei traversează apoi platoul pe direcţia N-S urmând limita superioară a viei după care coboară oblic versantul până într-un punct situat la 45 de m de drumul care mărgineşte limita superioară a proprietăţilor săteşti;
    Limita sudică: în continuare limita se îndreaptă spre est până la baza abruptului (7 m de la baza abruptului) urmărind apoi configuraţia acestuia la distanţa constantă de 7 m până la marginea alunecării de teren pe care o urmează spre est până la liziera Pădurii Surducului, în punctul situat la altitudinea de 445,7 m, pe culmea dealului.
    Limita estică: din punctul cu altitudinea 445,7 m situat pe liziera Pădurii Surducului limita urmează liziera pădurii spre nord, aproximativ pe culmea dealului, până la colţul pădurii.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Suatu este reprezentată de două zone (Fânaţele Suatu I - 4,50 ha şi Fânaţele Suatu II - 6,80 ha) care cuprind parcelele cadastrale 188, 271-274, 274/1, 275-278, 278/1, 282, 283, 319, 321, 345, 346, 346/1, 348-351, 351/1, 352-362, % 285, % 284/1, % 284 (Fânaţele Suatu I) şi 1016, 1017, 1017/1, 1025, 1026, 1027, % 5/1, % 6/1, % 8/1 (Fânaţele Suatu II). Parcelele şi subparcelele cadastrale sunt preluate din planurile cadastrale ale comunei Suatu, judeţul Cluj, întocmite în anul 1977.

   VII.6. Rezervaţia Fânaţele Clujului - "La Copârşaie", 97 ha, localitatea Cluj-Napoca, judeţul Cluj
    Descrierea limitelor
    Rezervaţia Fânaţele Clujului - "La Copârşaie" cuprinde două zone: La Copârşaie şi Rezervaţia de fluturi (Maculinea nausithous)
    I - "La Copârşaie":
    Limita nordică: porneşte din punctul situat la aproximativ 100 m de cotul drumului de culme care traversează Dealul Bogomaia reprezentat de locul unde se intersectează marginea abruptului cu gardul livezii proprietate privată din partea superioară a versantului. În continuare, limita coboară perpendicular pe pantă, pe lângă gard, pe o distanţă de aproximativ 90 m până în punctul unde gardul coteşte spre est, urmează gardul care delimitează cele două livezi şi terenul agricol pe toată lungimea lui (aproximativ 400 m), până la intersecţia cu marginea abruptului, la o distanţă de aproximativ 50 m de drumul de culme. Urmează apoi un traseu în linie dreaptă de la V la E, de-a lungul marginii abruptului, pe o delimitare naturală reprezentată de o ridicătură de teren, pe o distanţă de 350 m până la un punct situat la altitudinea de 587,1 m, la 100 m de drumul de culme, reprezentând colţul rupturii, alunecarea de teren fiind atât pe direcţia N-S, cât şi pe direcţia E-V;
    Limita estică: porneşte de la punctul de inflexiune cu altitudinea de 587,1 m marcat în teren printr-o ridicătură de pământ, şi coboară panta în linie dreaptă de la N spre S perpendicular pe curbele de nivel, la 5-25 m de marginea abruptului, pe o delimitare în teren reprezentată de o ridicătură de pământ bornată cu borne de lemn. Limita coboară panta până la adăpătoarea situată în colţul sud-estic al rezervaţiei, şi o înconjoară pe latura nordică;
    Limita sudică: este reprezentată pe toată lungimea de marginea nordică a drumului de hotar care străbate păşunea la sud de aliniamentul de glimee înalte care sunt incluse în rezervaţie. Acesta leagă între ele adăpătoarea situată în partea estică de grupul de case situate aproape de extremitatea vestică. Acest drum are un traseu relativ sinuos, păstrând însă direcţia E-V. Limita sudică este considerată până la punctul situat la sud-vest de glimeea cea mai vestică cu altitudinea de 521,9 m, la aproximativ 60 m de aceasta;
    Limita vestică: porneşte din punctul situat la 60 m sud-vest de glimeea cea mai vestică, şi se îndreaptă spre N perpendicular pe curbele de nivel, urcând uşor pe panta versantului pe la limita estică a livezii proprietate privată din partea vestică a rezervaţiei, pe o distanţă de aproximativ 200 m până în punctul unde începe alunecarea de teren, după care se continuă pe marginea alunecării spre NE, pe o distanţă de aproximativ 650 m perpendicular pe curbele de nivel, până la punctul situat la 100 m sud de drumul de culme reprezentat de capătul gardului proprietăţii private din partea superioară a dealului.
    II - Rezervaţia de fluturi (Maculinea nausithous)
    Limita nordică: porneşte din punctul situat la altitudinea de 561 m, la o distanţă de aproximativ 265 m de drumul perpendicular pe drumul de culme al Dealului Bogomaia, şi la 370 m de acesta (perpendicular pe curbele de nivel). Limita urmează drumul de hotar ce se desfăşoară aproximativ în lungul curbei de nivel pe o distanţă de 265 m, până la intersecţia acestuia cu drumul de hotar ce urcă spre culmea dealului Bogomaia;
    Limita estică: urmează drumul de hotar ce urcă spre culmea dealul Bogomaia, până la valul de pământ (terasa) pe o distanţă de 125 m, oprindu-se la o distanţă de 125 m de drumul de culme;
    Limita sudică: porneşte din punctul situat pe drumul perpendicular pe drumul de culme la 125 m de acesta şi urmează marginea terasei aproximativ paralel cu drumul de culme la o distanţă ce variază între 80-120 m, până în punctul situat la 592,5 m altitudine, la 286 m nord-est de vârful Dealului Bogomaia;
    Limita vestică: din punctul situat la 286 m nord-est de vârful dealului, coboară perpendicular pe curbele de nivel până la intersecţia cu drumul de hotar în punctul situat la 561 m altitudine.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia Fânaţele Clujului - "La Copârşaie" este formată din două suprafeţe distincte: La Copârşaie cuprinde întregul versant abrupt, de alunecare, cu expoziţie sudică a dealului Bogomaia, împădurit parţial (UP II Cluj, parcela 80), suprafeţele de păşune intercalate între glimee, glimeele şi zonele umede dintre acestea, precum şi suprafaţa de fânaţ umed de pe versantul opus, fiind situată pe parcelele cadastrale 12, 24, 130-132, 189, 189.1, 189.2, 190-204, 206-208, 208/1, 1096, 1098, 1099 şi rezervaţia de fluturi Apahida, situată pe parcela cadastrală 20% 4/1. Parcelele şi subparcelele cadastrale sunt preluate din planurile cadastrale ale oraşului Cluj-Napoca, judeţul Cluj, întocmite în anul 1980 (Fânaţele Clujului - La Copârşaie), şi din planurile cadastrale ale comunei Apahida, judeţul Cluj, întocmite în anul 1974 (rezervaţia de fluturi).

   VII.7. Rezervaţia Fânaţele Clujului "La Craiu", 2,2 ha, localitatea Cluj-Napoca, judeţul Cluj
    Descrierea limitelor
    Limita nordică: porneşte din punctul situat la aproximativ 531 m altitudine la intersecţia dintre drumul de culme de pe Dealul Bogomaia şi drumul de hotar ce coboară versantul nordic şi urmează drumul de culme pe o distanţă de aproximativ 50 m pe direcţia E-V;
    Limita vestică: porneşte din punctul situat pe drumul de culme şi coboară versantul nordic îndreptându-se către nord pe o direcţie perpendiculară pe curbele de nivel, pe o distanţă de aproximativ 140 m;
    Limita sudică: porneşte din punctul situat la 140 m la nord de drumul de culme şi parcurge aproximativ 165 m până la intersecţia cu drumul de hotar care urcă spre culmea Dealului Bogomaia;
    Limita estică: urmează acest drum de hotar pe direcţia NE-SV pe o distanţă de aproximativ 270 m până la intersecţia cu drumul de culme de pe Dealul Bogomaia.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia Fânaţele Clujului "La Craiu" cuprinde o zonă de fânaţ, cuprinzând parcelele 17099, % 17100, % 17101, % 17098. Parcelele şi subparcelele cadastrale sunt preluate din planurile cadastrale ale oraşului Cluj-Napoca întocmite în anul 1980.

   VII.8. Rezervaţia Naturală Lacul Ştiucilor, 140 ha, comuna Fizeşu-Gherlii, localitatea Săcălaia, judeţul Cluj
    Descrierea limitelor
    Limita Nordică porneşte pe linia drumului de hotar situat perpendicular pe drumul judeţean 109d în punctul de intersecţie şi urmează drumul de hotar spre vest până în punctul de deversare a lacului (Canalul Morii), locul de formare a văii Bonţului, de unde continuă pe linia drumului spre sud-vest.
    Limita Nord-Vestică se desfăşoară pe direcţia drumului ce înconjoară stufărişul şi continuă spre sud-est, la baza Dealului Tătarilor, iar mai departe urmează drumul ce delimitează stufărişul la baza dealului cotind spre est şi desfăşurându-se paralel cu Valea Sânăşele.
    Limita Vestică şi Sud-Vestică este reprezentată de limita de dezvoltare a stufului pe Valea Sânăşele, de unde urmează drumul de hotar spre Sud-Est, la baza Dealului Mare, cotind spre Sud şi continuând pe direcţia drumului paralel cu Valea Pârtoţului, în partea de vest a ei (la baza Dealului Mare) până la limita dezvoltării stufului pe această vale.
    Limita Sudică şi Sud-Estică corespunde limitei stufărişului de pe Valea Pârtoţului de unde se desfăşoară pe direcţia drumului de hotar paralel cu această vale pe partea de est a ei, până la intersecţia drumului de hotar cu drumul judeţean 109d.
    Limita Estică este reprezentată de porţiunea de aproximativ 2 km a drumului judeţean 109d şi se desfăşoară spre nord; începe la intersecţia cu drumul de hotar ce delimitează Valea Pârtoţului pe porţiunea ei estică şi continuă până la intersecţia cu drumul ce constituie limita nordică a rezervaţiei, delimitând astfel o suprafaţă de aproximativ 120 de hectare.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia Naturală Lacul Ştiucii cuprinde zone umede, suprafeţe de stufăriş şi luciu de apă după cum urmează: luciul de apă al Lacului Ştiucilor (Lacul Săcălaia), nr. Topo 6124; stufăriş, nr. Topo 6117, 8044 şi 8052. Datele sunt conform extrasului de carte funciară 3236, Carte Funciară nr. 2997 eliberat la data de 24 iunie 2002.

   VII.9. Rezervaţia naturală Mestecănişul Reci Bălţile de la Ozun-Sîntionlunca, 2.020 ha, localităţile Reci şi Ozun, judeţul Covasna
    Descrierea limitelor
    Limita nordică: începe de la limita sud-vestică a intravilanului localităţii Reci - zona Comolău - delimitate de braţele moarte şi digurile râului Negru până la sediul fostului Agromec, urmează podul din Reci de pe râul Negru şi de la capătul podului limita urmează spre sud-vest digul de protecţie pe o lungime de 325 m, apoi urmează spre sud pe 175 m unde intersectează un drum de pământ pe care-l urmează spre est pe 125 m după care ocoleşte zona construită pe 200 m, şi iese în drumul de pământ de pe păşune până la borna silvică 130 de unde urmează spre est liziera pădurii pe o distanţă de 550 m. De aici limita se îndreaptă spre nord până la şoseaua DJ121 pe care o urmează până la poarta fostei fabrici de in;
    Limita estică: porneşte de la drumul judeţean 121 din dreptul fabricii de in spre sud pe 300 m pe drumul de pământ până la borna silvică 501, urmează limita pădurii spre est, trece pe la borna silvică 128 şi 118, de unde se îndreaptă spre sud-est pe 400 m şi intersectează drumul de pământ de pe culmea dealului, şi se îndreaptă spre sud-vest pe 500 m până la borna silvică 121, merge în continuare pe 375 m pe lizieră până la borna silvică 122, se îndreaptă spre sud pe 125 m până la liziera trupului de pădure izolat la borna silvică 195, urmează liziera spre est până la borna 194, se îndreaptă spre sud pe 300 m până la borna 193, de aici urmează liziera pe 625 m până la intersecţia cu drumul de pământ pe care-l urmează pe 325 m;
    Limita sudică: porneşte la intersecţia drumului de pământ cu drumul împietrit DJ112B ce merge de la Aninoasa spre Lisnău pe 5.750 m până la jgheaburile de adăpare de pe partea stângă a drumului, de unde limita urmează spre vest canalele de desecare spre Ozun pe o lungime de 1.750 m, unde ajunge la drumul împietrit. De aici, limita urmează drumul împietrit spre DJ103B pe 1125 m;
    Limita vestică: porneşte pe drumul DJ103B, urmează podul de peste râul Negru şi apoi urmează în amonte digul rîului Negru. De la 125 m de la şosea este prezent braţul mort al Râului Negru pe o lungime de 1.625 m care intră în rezervaţie. Traseul pe dig merge până în dreptul cimitirului din Ozun, unde digul se termină şi limita urmează malul drept al râului Negrii până la capela din Sîntionlunca. De aici, limita urmează intravilanul localităţii, pe la Hanul Morarilor, pe lângă cursul râului Negru pe 300 m, apoi pe pajişte urmează pe o lungime de 375 m spre nord-est, până la braţul mort pe 875 m unde este şi moara de la Sîntionlunca, apoi urmează linia electrică pe 250 m până la următorul braţ mort pe care-l urmează pe 750 m, apoi spre nord-vest pe 125 m urmează digul până la intravilanul localităţii Sîntionlunca. Se traversează pârâul şi se trece pe celălalt dig care pe 250 m se îndreaptă spre sud-est şi apoi limita urmează digul spre nord - est pe 1.250 m până la extremitatea sud-vestică a Comolăului de unde s-a început traseul.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Mestecănişul de la Reci Bălţile de la Ozun-Sîntionlunca cuprinde parcelele şi subparcelele silvice 55-68 din UP VII Reci, Ocolul Silvic Şugaş, Direcţia Silvică Sf. Gheorghe şi parcelele cadastrale Hb108; F109; F110; Hc111; F112; Hb113; F114; Hc115; F116; De117; Hb118; F119; Cd123; Hr124; P125; Cc126; P127; P130; Dj632; P682; PD689; F693; A694; F695; De696; Fp697; F698; A699; F700; P701; Pd702; P703; PD704; P705; De706; P707; PD708; PD709; P710; De711; PD720; PD722; P723; Np724; De726; PD730; PD732; P733; Nm734; P735; PD736; P737; Cc738; PD739: De743; Cd756; F758; A759; F761; PD762; A763; Pdt764; F765; Hb766; F767; Cd768; Hc769; F770; Cd771; F772; A773; F774; Hb775; A776; A777; A778; F779; De780; P781; Nm782; A783; P784; De785; P786; PD787; P788; De789; P790; F791; De792; P793; PD794; P795; De796; PD797; De798; De799; De800; Hc801; De802; Cca803; Cca804; Cca805; Hb806; P807; F808; A809; F810; De811; F812; Hc813; Hc814; Hc815; F816; Hc817; Cd818; F819; (comuna Reci) şi Hb346; DJ361; Nms362; Hc363; P364; F365; Cd366; Hb409; F410; F411; F412; De422; A423; De424; De425; Hp426; P427; P428; De429; P430; P431; A432; F433; Hb434; De435; Cd436; P437; Hc438; P439; De440; P441; F442; Hb443; F444; F462; A463; A464; F465; A467; F468; F470; Hc471; F472; De473; P474; Hc475; P476; Cd477; Hb478; Tf479; F480; Hc481; Hc482; F483; Hb484; A485; P486; Hc487; P488; De489; De490; A491; F492; De493; Hc494; F495; A496; P497; PD498; P499; De500; PD501; A502; P503; Hb504; Hb505; A506; P507; De508; P509; PD510; Pp511; De512; P513; De514; P515; Pp516; PD517; P518; De519; Hb519; P520; De521; Hc522; De523; F524; Hb525; A526; F527; F528; A529; Hb530; F531; F532; De533; F534; A535; F536; A537; F538; Hc539; F540; Hc541; A542; F543; Hc544; Hc545; F546; A547; P548; Hc549; P550; Hc551; P552; P553; Cd555; P556; A557; F558; Hc559; Hc560; Hc562; A563; A564; F565; A566; DJ567; Hc568; F569; Hb570; F571; A572; A573; A574; De575; F576; F577; Hc578; F579; F580; De581; A582; Hb583; F585; F586; F587; Hb602; A613; A614; P616; P617; Hc618; P619; P620; Hc621; Hc624; De628; F629; De630; F630; A631; De632; A633; F634; Ng1635; D1636; Hc637; De638; A639; F640; Hc641; F642; De643; Hc644; De645; Hc646; F647; Ng648; A649; A650; De651; Hc652; De653; A654; A655; F656; A657; Hc658; De659; A660; A661; F662; A663; F664; Hc665; F666; Hc667; A668; F669; Hc670; Hc671; F672; A673; F674; Hc675; Hc676; A677; F678; F679; A680; Hc681; P682; De683; Hc684; P685; A686; F687; Hc688; P689; Hc690; P691; Hc692; P693; Hc694; P695; Tf696; A697; Pdt698; Hc699; A700; F701; De702; A703; F704; A705; Dj706; Hc1142; De1245; A1246; F1247; Hc1248; F1249; A1250; De1251; Hc1252; A1253; Hc1255; De1256; A1261; Ng11262; F1263; P1315 (comuna Ozun).
    Parcelele silvice sunt preluate din amenajamentul silvic întocmit în anul 1995, fiind incluse şi pe harta silvică ce face parte integrantă din amenajament. Parcelele şi subparcelele cadastrale sunt preluate din Registrul cadastral al parcelelor, comunei Reci, anul 1984 şi al comunei Ozun anul 1984.

   VII.10. Rezervaţia complexă "Râul Tur" (Cursul inferior al râului Tur), 6.212 ha comunele Călineşti Oaş, Livada, Gherţa Mică, Turulung, Agriş, Halmeu, Micula, Lazuri, judeţul Satu Mare
    Descrierea limitelor
    Limitele vor fi trasate, pe cea mai mare parte a ariei propuse, de-a lungul unor obiective de teren uşor identificabile, cum ar fi canale sau drumuri de exploatare.
    Descrierea limitelor s-a făcut prin menţionarea parcelei cadastrale limitrofe (simbolul categoriei de folosinţă şi număr topo) pe baza hărţilor cadastrale la scara 1:5000, realizate de OCOTA Satu Mare în anul 1986.
    Limita nordică a rezervaţiei începe din comuna Călineşti Oaş de la intravilanul localităţii Călineşti Oaş (parcela A492) şi urmăreşte canalul de desecare Hc(6/2)489, Hc(6/2)482, Hc(7/2)468, drumul judeţean Dj466 (Călineşti Oaş - Gherţa Mică) până la limita cu comuna Gherţa Mică. Pe teritoriul comunei Gherţa Mică limita urmăreşte drumul judeţean Dj(8)612 (Călineşti Oaş - Gherţa Mică), apoi canalele de desecare: Hc(4/1)617, Hc(4/1)656, Hc(6/1,5)674, Hc(6/1,5)699, Hc(6/1,5)735, Hc(4/1)761; digul Cd726, la limita parcelelor F1234, A1238, F1239, A1240, continuă pe drumurile de exploatare agricolă De(4)1266, De(4)1259, De(4)1282, la nord de Pădurea Weiss, pe drumul comunal Dc1068 (Turulung Vii - Gherţa Mică) până la Cantonul Silvic din satul Turulung Vii. Limita urmăreşte drumul de exploatare De1063 (comuna Turulung) până la limita cu comuna Livada şi continuă pe malul drept (vestic) al cursului vechi al râului Tur: Hb1223 (pe teritoriul comunei Livada) până la intersectarea canalului de desecare Hc1234 (pe teritoriul comunei Turulung). Urmează în continuare canalele de desecare Hc1284, Hc(4/1)1257 până la un cătun părăsit cu parcelele cadastrale F1263, A1264, aflat la marginea drumului comunal Dc505 (Turulung - Turulung Vii). În continuare limita urmăreşte drumul comunal Turulung - Turulung Vii spre localitatea Turulung până la digul stâng al pârâului Turţ: Cd340, urmându-l pe acesta spre sud, până la digul drept al râului Tur (Cd(20)273) la confluenţa cu pârâul Turţ. Limita nordică se trasează pe digul drept al râului Tur în intravilanul localităţii Turulung până la ieşirea din intravilan la Cooperativa de Consum (Cc255, Cc254, Cc250). Din acest punct limita urmăreşte limita intravilanului localităţii Turulung (gardurile grădinilor) spre nord şi canalele de desecare Hc(7/2)192, Hc(10/3)196, Hc(6/2)233 spre sud-vest, până la parcela cadastrală A230 de lângă digul drept al râului Tur. În continuare limita este digul drept al râului Tur: Cd(20)273, până la limita cu teritoriul comunal Halmeu. Pe teritoriul comunei Halmeu limita porneşte de pe dig în direcţie nordică pe drumurile de exploatare De1218, De(4)1150, De1182, De1161 şi canalul de desecare Hc(4/1)1163 până la extremitatea nordică a bălţii Porumbeşti, delimitată de drumurile de exploatare De1158, De(4)1232, trecând peste calea ferată Satu Mare - Halmeu de-a lungul drumului de exploatare De1273, trecând la marginea nordică a Pădurii Şvabei pe drumul de exploatare De(6)1266, şi canalele Hc(4/1)1264, Hc1263, intersectând drumul de exploatare De1244 la nord de păşunea Vida Popii (P1247). Din acest punct limita urmăreşte canalul de desecare Hc(7/2)1478 trecând la nord de Pădurea Ristic, şi canalul de desecare Hc(6/1,5)1523 până la digul drept al râului Tur: Cd1027, urmând pe acesta până graniţa de stat cu Ucraina.
    Limita estică a rezervaţiei porneşte de la limita intravilanului localităţii Călineşti Oaş de la parcela A492, urmărind canalele de desecare Hc498, Hc(7/2)505 până la parcela A506. Din acest punct limita urmăreşte digul râului Tur Cd508 spre est, până la podul peste râul Tur, iar de la pod trece spre sud, între marginea drumului judeţean DJ109K (Păşunea Mare - Călineşti Oaş) şi parcela Cat524 şi canalul de desecare Hc(7/2)525.
    Limita sudică porneşte de la drumul judeţean Dj109K (Păşunea Mare - Călineşti Oaş) şi urmăreşte canalele de desecare Hc(8/2)541, Hc(8/2)547, Hc(8/2)553, drumul de exploatare De(4m)564, şi canalele de desecare Hc(6/1)570, Hc(5/1,5)576, Hc(3)590, până la digul drept al râului Taina: Cd611. Pe digul drept al râului Taina limita se trasează spre nord şi trece peste râul Taina pe drumurile de exploatare De612/1, De(4)946, după care urmăreşte digul stâng al râului Taina: Cd657 până la parcela A950. Din acest punct limita trece lângă canalul de desecare Hc(5/1)949 şi parcelele A951 şi A953, şi continuă pe canalele Hc(6/1)954, Hc(6/1)962, Hc(8/1,5)983, Hc(4/0,7)986 până la limita cu comuna Livada: borna comunală nr. 38. Din acest punct (borna comunală nr. 38.) limita urmăreşte drumurile de exploatare De(7)1281, De(7)1284, De(7)1286, De1265, De1073 trecând la sud de pădurile Botoşeg şi Dimoşag. Limita continuă pe canalele de desecare Hc(2/0,5)1093, Hc(10/2)1097 şi drumul de exploatare De(4)1113 până la partea sudică a heleşteelor de la Adrian. De aici limita continuă spre nord pe digul estic al heleşteului de la Adrian: Cd1139, Cd1141 şi drumul de exploatare De1176 până la intersectarea digului stâng al râului Tur. Din acest punct limita sudică a rezervaţiei este constituită de digul râului Tur: Cd1132 (pe teritoriul comunei Livada) şi Cd312, Cd311 (pe teritoriul comunei Turulung) trecând prin intravilanul localităţii Turulung. De la digul râului Tur limita urmăreşte canalul de desecare Hc(6/2)1484, pârâul Racta: Hc(24)1419 şi canalul Hc(7/2)1533 spre sud şi drumurile de exploatare De(4)1544 şi De(10)1620 prin păşunea satului Drăguşeni, până la limita cu comuna Agriş. Limita continuă pe teritoriul comunei Agriş pe drumul de exploatare De(10)17, trecând pe teritoriul comunei Turulung de-a lungul drumului de exploatare De(4)1586 până la limita cu comuna Micula. Pe teritoriul comunei Micula limita urmăreşte drumurile De(4)603, De(4)608 la marginea sudică a Pădurii Comunale, intersectează calea ferată Satu Mare - Halmeu urmărind drumul de exploatare De383, De(10)363, De(4)412, De(4)123, De(6)140 până la extremitatea sudică a heleşteului Hp45. Din acest punct limita ia o direcţie nordică la limita dintre heleşteele Hp45, Hp47, Hp49 şi parcelele A35, A21 până la colţul sud-estic al Pădurii Bercu. Din acest punct limita trece pe teritoriul comunei Lazuri şi urmăreşte drumul de exploatare De(4)29 la marginea sudică a pădurii Bercu, continuă pe canalul Hc91 şi drumul de exploatare De94, precum şi pe digul sudic al heleşteelor (Hp40 şi Hp47) Cd(18/2)96, Cd86. În extremitatea sud-vestică a heleşteului Hp47, limita urmăreşte canalul Hc(8/2)60 spre sud-est, până la graniţa de stat cu Ungaria: borna 175.
    Limita, vestică este formată de râul Tur (Hr1), pe graniţa de stat România-Ucraina: bornele 11-1 şi graniţa de stat România-Ungaria: bornele L176/2-L175.
    Descrierea suprafeţei:
    Cursul inferior al râului Tur se întinde între lacul de acumulare Călineşti Oaş şi graniţa de stat România-Ucraina şi România-Ungaria şi cuprinde pajişti umede de câmpie (fâneţe şi păşuni umede cu Alopecurus pratensis şi Sanguisorba officinalis), fâneţe împădurite (fâneţe abandonate din apropierea pădurilor, pe care este în curs o reîmpădurire naturală cu specii autohtone), păduri mixte de foioase (tipurile: păduri bătrâne caducifoliate naturale, păduri mlăştinoase caducifoliate, păduri aluviale, păduri de luncă înaltă, păşuni împădurite (păşuni abandonate cu Quercus robur, Fraxinus excelsior, Populus tremula, Alnus incana, Tilia cordata, Carpinus betulus, galerii cu Salix alba şi Populus alba în preajma habitatelor acvatice, braţe moarte şi cursuri vechi ale râului Tur, în diferite faze de colmatare, heleşteele de la Adrian şi Bercu Nou, ca habitate de importanţă avifaunistică.

   VII.11. Rezervaţia naturală mixtă Rarău - Pietrele Doamnei, 970,5 ha, localităţile Câmpulung Moldovenesc şi Crucea, judeţul Suceava
    Descrierea limitelor
    Limita, nordică: Începe de la borna silvică 433, UP1, OS Pojorâta, până la borna silvică 434, pe pârâul Izvorul Alb, până la borna silvică 428, prin bornele silvice 430, 426, 422, 420, pe limita parcelelor 93 şi 96, pe sub peretele Rarăului, până la borna silvică 391, pe limita subparcelelor 81D, 77B, 77M, 77H, 77C, la borna silvică 387, pe limita subparcelelor 76F, 75N1, 75D, 49D, 48D, 45D din UP1 a OS Pojorâta.
    Limita estică: Începe de la borna silvică 226, UP1, OS Pojorâta, pe limita cu OS Stulpicani prin Vf. Todirescu, până la borna silvică 166 UP6 a OS Crucea.
    Limita sudică: Începe de la borna silvică 166 din UP6 a OS Crucea, la bornele 164, 158, 157,152, 150, 127, 126, 124, 122, 120, 113, 108, 109, 100, 101, 88, 89, din UP6 a OS Crucea.
    Limita vestică: Trece prin bornele silvice 87, 85, 86, 82, 83, 79, 80, din UP6 a OS Crucea, la bornele 432, 433, din UP1 Rarău, OS Pojorâta.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală mixtă Pietrele Doamnei-Rarău cuprinde parcelele şi subparcelele forestiere: 45D, 48D, 49D, 75D, F, N1, N2, 76A, B, C, D, E, F, V; 77B, C, D, G, H, I, J, K, M, N, V, 81D, 85E, F, G, H, N2, 86B, C, D, E, F, G, N1, N2, N3, N4, 90N, 92B, 93A, B, C, D, E, F, G, N1, N2, 94A, B, C, D, E, F, G, H, V, N, 95A, B, C, D, E, F, N în suprafaţă de 333,3 ha din UP1 Rarău OS Pojorâta şi 30A, B, N1, N2, 31, 32, 33A, B, C, D, E, 34, 35A, B, C, D, N, 36A, B, C, 37A, B, C, D, E, 39A, B, C, D, E, F, G, 40A, B, C, D, 41A, B, C, D, E, F, G, 44A, B, C, D, E, 45A, B, 46A, B, 47A, B, C, în suprafaţă de 290,7 ha din UP6 Chiril OS Crucea şi 309,0 ha păşune aparţinând Primăriei Comunei Crucea.
    Parcelele şi subparcelele silvice sunt preluate din amenajamentul silvic al UP1 Rarău, OS Pojorâta întocmit în anul 2004 şi amenajamentul silvic al UP6 Chiril OS Crucea întocmit în anul 2000.
    * În u.a. 86D din UP1 Rarău OS Pojorâta, inclusă în Rezervaţia naturală Rarău - Pietrele Doamnei, se găseşte intrarea în Rezervaţia ştiinţifică Peştera Liliecilor.

   VII.12. Rezervaţia naturală Cheile Lucavei, 33 ha, localitatea Moldova Suliţa, judeţul Suceava
    Descrierea limitelor
    Limita nordică începe de la borna silvică 664 UP1 Botus Lucina a OS Breaza continuă pe limita subparcelară, până la intersecţia cu limita subparcelei 225C.
    Limita sudică şi vestică începe de la intersecţia limitei parcelare 225 cu 226, continuă pe limita de subparcelă între u.a. 225B şi u.a. 225C, apoi pe limită parcelară până la borna silvică 662 UP1 Botus Lucina a OS Breaza, continuă pe drumul forestier D278 până la intersecţia cu limita subparcelei 209C şi apoi pe această limită până la borna silvică 626 UP1 Botus Lucina a OS Breaza.
    Limita estică începe de la borna silvică 626 UP1 Botus Lucina a OS Breaza continuă pe limita parcelară până la borna silvică 625, la borna silvică 627 şi apoi, la borna silvică 664 UP1 Botus Lucina a OS Breaza.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Cheile Lucavei cuprinde parcelele şi subparcelele forestiere: 208B, 209A, 209C, 209N, 225A, B, din UP1 Botus Lucina a OS Breaza.
    Parcelele şi subparcelele silvice sunt preluate din amenajamentul silvic al UP1 Botus Lucina a OS Breaza întocmit în anul 2004.

   VII.13. Rezervaţia naturală Tişiţa, 2.726 ha, localitatea Tulnici, judeţul Vrancea
    Descrierea limitelor
    Limita nordică: începe de la borna silvică 1 din u.a. 1, aflată la baza versantului abrupt al culmii Vascan, în dreptul viaductului de beton al drumului forestier care se desprinde din DN-2D şi înaintează în amonte pe malul stâng al Putnei pe la baza versantului, până la cantonul silvic nr. 8 "Gura Tişiţei" de unde, pe latura estică a cantonului, traversează zona de confluenţă Tişiţa - Puma, la borna 138 aflată pe malul stâng. Din acest punct, limita de nord coincide cu limitele naturale de nord ale unităţilor amenajistice (u.a.) din U.P. II Tişiţa, respectiv: 182, 181, 180, 179, 178, 177, 176, 175, 174, 173, 148, 147, 146, 141, 140, 139 şi 138 situate pe cumpăna de ape dintre bazinul Putnei - aflat la nord şi cel al Tişiţei - aflat la sud, fiind marcate de următoarele borne silvice şi repere geomorfologice: Vf. Căciulata (722 m) borna 136, Culmea "În Deal la Meri", borna 134, 132, 131, 123 (Vf. Tisaru Mare - 1267 m) borna 126, înşeuarea cu Culmea Tisarului Mic, borna 124, 122, 120 (Vf. Tisaru Mic - 1246 m) borna 143 şi Culmea Dealului Crucilor, marcată de bornele 73, 72, 63, 61, 59, 57 şi 56;
    Limita vestică: de la borna 56 din Dealul Crucilor, limita ariei protejate se îndreaptă spre sud, pe culmi secundare care coincid cu limitele vestice ale u.a.: 137, 132, 123, 120 şi 118, fiind marcate de bornele 45, 46 - pe malul stâng al pârâului Tişiţa Mica şi borna 33, de pe malul drept, situată la 200 m aval de borna 46; de la borna 33, limita urmează o culme secundară desprinsă din Mt. Condratu, marcată de bornele 32, 31, 26 şi 24 de unde, limita se îndreaptă spre sud-est;
    Limita sudică, limita de sud are un caracter mai sinuos, determinat de dispunerea limitei naturale formată din culmi principale, secundare şi pâraie ale u.a.: 118, 119, 112, 110, 108, 98, 99, 26 şi 25, marcate de bornele: 25 - pe malul stâng al pârâului Condratu, 15 şi 140 - pe malul drept, de unde urcă în Plaiul Păişului marcat de bornele 141, 10 şi 11 de la obârşia pârâului Groapa Adâncă pe care coboară până la borna 8 aflată la confluenţa cu un afluent de dreapta, urcând pe acesta până la borna 9 şi 174 din Plaiul Între Tişiţe, de unde coboară pe o culme secundară până la borna 175 de pe malul stâng al Pârâului Tişiţa Mare, coborând în aval până la borna 51 de pe malul drept, la piciorul unei culmi secundare a Muntelui Coza, marcată de bornele: 52, 50, 49, 60 şi 48 (Vf. Coza - 1629 m);
    Limita estică: din Vf. Coza limita se îndreaptă spre nord, pe limitele naturale ale u.a. 24, 23, 22, 21, 19, 17, 16, 14, 12, 11, 10, 8, 6, 5, 3 şi 1 situate pe cumpăna de ape dintre bazinul Tişiţei - aflat la vest şi cele ale pâraielor Dumbrăvanu, Dalhăţaş, Câinelui şi Porcului - aflate la est, fiind marcată de bornele: 47 şi 41/115, înşeuarea Golu' Roibului cu extremitatea sudică a Culmii Stânca Gurguiata marcată de bornele 42/114, 38 şi 34/116 (vf. Gurguiata - 1438 m) de unde se îndreaptă pe Culmea Piatra Uscată, marcată cu bornele: 33, 222 (cota 1116 m), 117 şi 28, înşeuarea cu Culmea Porcului, marcată de bornele: 24, 22, 20, cota 1077 m, borna 16, Vf. Porcu (1115 m) şi borna 12 (cota 1104 m) iar, în continuare, Culmea Vascan marcată de bornele 10, 6, 2 şi 1, de la baza versantului, încheind astfel perimetrul ariei protejate Tişiţa.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Tişiţa cuprinde parcelele 1-26, 98-112, 118-123, 132-182 din UP II Tişiţa, a Ocolului Silvic Tulnici fiind situată între limitele naturale formate de culmile muntoase principale şi secundare. Parcelele şi subparcelele silvice sunt preluate din amenajamentul silvic întocmit în anul 1996, fiind incluse şi pe harta silvică ce face integrantă din amenajament.

   VII.14. Rezervaţia naturală Lacul Negru, 88 ha, localitatea Nistoreşti, judeţul Vrancea
    Descrierea limitelor
    Limita nordică: de la piciorul (capătul) sudic al ramurii nordice a Dealului Negru, limita urmează culmea, înscriindu-se pe direcţia generală NV-SE, intersectând borna silvică 127, şi continuându-se până la borna silvică 118. Această limită nu coboară sub 1500 de metri şi reprezintă cumpăna de ape dintre bazinul hidrografic al Pârâului Lacului Negru (afluent al Nărujei) şi bazinul hidrografic Tişiţa;
    Limita estică: de la borna silvică 118, limita urmăreşte o linie generală cu orientare NE-SV care atinge, se înscrie perpendicular pe linia de pantă maximă până la borna silvică 120, traversează axa mediană longitudinală un teren neproductiv cu stâncării, ocoleşte prin est şi sud - orientându-se spre vest - o altă stâncărie, şi apoi, se redirecţionează spre sud-est până în albia Pârâului Lacului Negru, la borna silvică 119;
    Limita sudică: reprezintă în teren punctul de inflexiune al limitelor estică şi vestică, respectiv borna silvică 119, situată în albia Pârâului Lacului Negru;
    Limita vestică: de la borna silvică 119, limita urmăreşte în amonte Pârâul Lacului Negru până la borna silvică 121. Din acest punct limita părăseşte valea înscriindu-se pe versant către nord-vest până în Culmea Lacului Negru, marcată în punctul respectiv de borna silvică 122/126. În continuare limita de vest se suprapune pe Culmea Lacului Negru, ce reprezintă cumpăna de ape dintre pâraiele de la obârşia Nărujei şi Pârâul Lacului Negru - pentru sectorul sudic; respectiv cumpăna de ape dintre Tişiţa Aurie (Mare) şi Pârâul Lacului Negru - pentru sectorul nord vestic.
    Descrierea suprafeţei
    Rezervaţia naturală Lacul Negru, cuprinde parcelele 69-72 din cadrul Unităţii de Producţie: Obştea Viişoara, comuna Vidra. Parcelele silvice sunt preluate din amenajamentul silvic al Obştei Viişoara întocmit în anul 2002, fiind incluse şi pe harta silvică ce face parte integrantă din amenajament.


X

Clic aici pentru a închide harta



Alegeți un județ de pe hartă pentru a fi redirecționat spre autoritatea locală.