>

  număr 58 din 1994-07-13 00:00:00 pentru ratificarea Convenţiei privind diversitatea biologică, semnată la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992



Parlamentul României
Lege nr. 58 din 13/07/1994
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 199 din 02/08/1994

pentru ratificarea Convenţiei privind diversitatea biologică, semnată la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992


    Parlamentul României adoptă prezenta lege.

   Articol unic. - Se ratifică Convenţia privind diversitatea biologică, elaborată sub egida Programului Naţiunilor Unite pentru Mediul înconjurător şi semnată la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992 cu ocazia Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare.

    Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 30 martie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

    PREŞEDINTELE SENATULUI
prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN

    Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 27 iunie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

    PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ADRIAN NĂSTASE

    Bucureşti, 13 iulie 1994.
    Nr. 58.

    CONVENŢIE
privind diversitatea biologică
 
Organizaţia Naţiunilor Unite
Convenţie din 05/06/1992
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 199 din 02/08/1994

privind diversitatea biologică*)


    ___________
    *) Traducere.

    PREAMBUL

    Părţile contractante,
    conştiente de valoarea intrinsecă a diversităţii biologice şi de valoarea ecologică, genetică, socială, economică, ştiinţifică, educaţională, culturală, recreativă şi estetică a diversităţii biologice şi a componentelor sale,
    conştiente, de asemenea, de importanţa diversităţii biologice pentru evoluţie şi pentru conservarea sistemelor de susţinere a biosferei,
    afirmând că, conservarea diversităţii biologice este o preocupare comună a umanităţii,
    reafirmând că statele au drepturi suverane asupra propriilor lor resurse biologice,
    reafirmând, de asemenea, că statele sunt responsabile de conservarea diversităţii lor biologice şi de utilizarea durabilă a resurselor lor biologice,
    preocupate de faptul că diversitatea biologică este redusă semnificativ de anumite activităţi umane,
    conştiente de lipsa generală de informaţii şi cunoştinţe privind diversitatea biologică şi de necesitatea urgentă de a dezvolta capacitatea ştiinţifică, tehnică şi instituţională proprie care să asigure înţelegerea fundamentală necesară planificării şi implementării măsurilor adecvate,
    notând că este vitală anticiparea, prevenirea şi atacarea la sursă a cauzelor reducerii semnificative sau pierderii diversităţii biologice,
    notând, de asemenea, că acolo unde există ameninţarea unei reduceri semnificative sau a pierderii diversităţii biologice, lipsa certitudinii ştiinţifice totale nu trebuie folosită ca motiv pentru amânarea măsurilor de evitare sau de reducere a acestui pericol,
    notând, în continuare, că cerinţa fundamentală pentru conservarea diversităţii biologice este conservarea "in situ" a ecosistemelor şi habitatelor naturale şi menţinerea şi refacerea populaţiilor viabile de specii în mediul lor natural,
    notând, în continuare, că măsurile "ex situ", de preferinţă în ţara de origine, au, de asemenea, un rol important,
    recunoscând că un număr mare de comunităţi locale şi de populaţii autohtone depind de resursele biologice pe care se bazează modurile de viaţă tradiţionale şi că este de dorit împărţirea echitabilă a beneficiilor care provin din utilizarea cunoştinţelor, inovaţiilor şi practicilor tradiţionale privind conservarea diversităţii biologice şi utilizarea durabilă a elementelor sale,
    recunoscând, de asemenea, rolul vital pe care-l joacă femeile în conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice şi afirmând necesitatea asigurării deplinei lor participări la toate nivelurile de elaborare şi de implementare a politicilor de conservare a diversităţii biologice,
    subliniind importanţa şi necesitatea promovării cooperării internaţionale, regionale şi globale între state şi organizaţii, interguvernamentale şi sectorul neguvernamental pentru conservarea diversităţii biologice şi utilizarea durabilă a componentelor sale,
    recunoscând că asigurarea de noi resurse financiare suplimentare şi accesul corespunzător la tehnologii pertinente pot influenţa substanţial capacitatea lumii de a trata problema pierderii diversităţii biologice,
    recunoscând, de asemenea, că sunt necesare măsuri speciale pentru a rezolva necesităţile ţărilor în curs de dezvoltare, inclusiv, asigurarea de noi resurse suplimentare financiare şi accesul corespunzător la tehnologii pertinente,
    notând, în această privinţă, condiţiile speciale ale ţărilor cel mai puţin dezvoltate şi ale statelor insulare mici,
    recunoscând că sunt necesare investiţii substanţiale pentru conservarea diversităţii biologice şi că există perspectiva unui domeniu larg de beneficii ecologice, economice şi sociale din aceste investiţii,
    recunoscând că dezvoltarea economică şi socială şi eradicarea sărăciei sunt primele şi cele mai importante priorităţi pentru ţările în curs de dezvoltare,
    conştiente de faptul că utilizarea durabilă şi conservarea diversităţii biologice sunt de importanţă majoră pentru rezolvarea necesităţilor de hrană, de sănătate şi a altor cerinţe ale populaţiei planetei în continuă creştere, motiv pentru care accesul la resurse genetice şi la tehnologii, cât şi împărţirea acestora sunt esenţiale,
    notând că, în cele din urmă, conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice vor întări relaţiile de prietenie dintre state şi vor contribui la pacea umanităţii,
    dorind lărgirea şi completarea acordurilor internaţionale existente privind conservarea diversităţii biologice şi utilizarea durabilă a componentelor sale, şi
    hotărâte să conserve şi să utilizeze durabil diversitatea biologică, în beneficiul generaţiilor prezente şi viitoare,
    au convenit după cum urmează:

   ARTICOLUL 1
  Obiective

    Obiectivele prezentei convenţii, ce trebuie urmate în conformitate cu dispoziţiile sale pertinente, sunt conservarea diversităţii biologice, utilizarea durabilă a componentelor sale şi împărţirea corectă şi echitabilă a beneficiilor ce rezultă din utilizarea resurselor genetice, inclusiv prin accesul corespunzător la resursele genetice, prin transferul adecvat de tehnologii pertinente, ţinând cont de toate drepturile asupra acelor resurse şi tehnologii, şi prin finanţarea corespunzătoare.

   ARTICOLUL 2
  Utilizarea termenilor

    În înţelesul prezentei convenţii:
    Diversitatea biologică înseamnă variabilitatea organismelor vii din toate sursele, inclusiv, printre altele, a ecosistemelor terestre, marine şi a altor ecosisteme acvatice şi a complexelor ecologice din care acestea fac parte; aceasta include diversitatea în cadrul speciilor, dintre specii şi a ecosistemelor.
    Resursele biologice includ resurse genetice, organisme sau părţi din ele, populaţii sau orice alte componente biotice ale ecosistemelor având folosinţă sau valoare efectivă sau potenţială pentru umanitate.
    Biotehnologie înseamnă orice aplicaţie tehnologică ce foloseşte sisteme biologice, organisme vii sau derivate din ele, pentru a realiza sau a modifica produse sau procese pentru utilizare specifică.
    Ţara de origine a resurselor genetice înseamnă ţara care posedă acele resurse genetice în condiţii "in situ".
    Ţara care asigură resurse genetice înseamnă ţara care furnizează resurse genetice luate din surse "in situ", inclusiv populaţii de specii sălbatice şi domestice, sau din surse "ex situ", care pot sau nu să-şi aibă originea în acea ţară.
    Specii domestice sau cultivate înseamnă speciile la care a fost influenţat procesul de evoluţie de către oameni pentru a răspunde necesităţilor lor.
    Ecosistem înseamnă un complex dinamic de comunităţi de plante, animale şi microorganisme şi mediul lor fără viaţă, care interacţionează ca o unitate funcţională.
    Conservare "ex situ" înseamnă conservarea componentelor diversităţii biologice în afara habitatelor lor naturale.
    Material genetic înseamnă orice material de origine vegetală, animală, microbiană sau altele care conţine unităţi funcţionale de ereditate.
    Resurse genetice înseamnă materialul genetic de valoare actuală sau potenţială.
    Habitat înseamnă locul sau tipul de loc unde există în mod natural un organism sau o populaţie.
    Condiţii "in situ" înseamnă condiţiile în care resursele genetice există în cadrul ecosistemelor şi al habitatelor naturale şi, în cazul speciilor domestice şi cultivate, în mediul în care s-au dezvoltat caracterele lor distincte.
    Conservare "in situ" înseamnă conservarea ecosistemelor şi habitatelor naturale şi menţinerea şi refacerea populaţiilor viabile de specii în mediul lor natural şi, în cazul speciilor domestice sau cultivate, în mediul în care şi-au dezvoltat caracterele lor distincte.
    Zonă protejată înseamnă o zonă delimitată geografic care este desemnată sau reglementată şi administrată pentru atingerea obiectivelor specifice de conservare.
    Organizaţie de integrare economică regională înseamnă o organizaţie constituită din state suverane ale unei zone date, căreia statele membre i-au transferat competenţe cu privire la probleme guvernate de prezenta convenţie şi care a fost autorizată din timp, conform procedurilor sale interne, să semneze, să ratifice, să accepte, să aprobe sau să adere la aceasta.
    Utilizare durabilă înseamnă utilizarea componentelor diversităţii biologice într-un mod şi ritm care să nu ducă la scăderea pe termen lung a diversităţii biologice, menţinându-i astfel potenţialul de a răspunde necesităţilor şi aspiraţiilor generaţiilor prezente şi viitoare.
    Tehnologie include biotehnologia.

   ARTICOLUL 3
  Principiu

    În conformitate cu Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi cu principiile dreptului internaţional, statele au dreptul suveran de a exploata propriile lor resurse, în conformitate cu propriile lor politici de mediu, şi responsabilitatea să asigure ca activităţile de sub jurisdicţia şi controlul lor să nu cauzeze prejudicii mediului altor state sau zonelor din afara limitelor jurisdicţiei lor naţionale.

   ARTICOLUL 4
  Domeniul de aplicare

    Sub rezerva drepturilor altor state şi cu excepţia cazului în care se prevede altfel în mod expres în prezenta convenţie, dispoziţiile prezentei convenţii se aplică, pentru fiecare parte contractantă:
   a) în cazul componentelor diversităţii biologice, în zonele din cadrul jurisdicţiei sale naţionale; şi
   b) în cazul proceselor şi activităţilor efectuate sub jurisdicţia sau controlul său, indiferent unde apar efectele lor, în zona jurisdicţiei sale naţionale sau dincolo de limitele jurisdicţiei naţionale.

   ARTICOLUL 5
  Cooperare

    Fiecare parte contractantă, în măsura posibilităţilor şi în funcţie de necesităţi, va coopera direct sau, unde este cazul, prin organizaţii internaţionale competente, cu alte părţi contractante în domenii din afara jurisdicţiei naţionale şi în alte probleme de interes reciproc, pentru conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice.

   ARTICOLUL 6
  Măsuri generale pentru conservare şi utilizare durabilă

    Fiecare dintre părţile contractante, în funcţie de condiţiile specifice şi posibilităţi:
   a) va elabora strategii, planuri şi programe naţionale pentru a asigura conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice sau va adapta în acest scop strategiile, planurile şi programele existente ţinând seama, printre altele, de măsurile stabilite în prezenta convenţie, importante pentru partea contractantă în cauză; şi
   b) va integra, în măsura posibilităţilor şi în funcţie de necesităţi, conservarea şi utilizarea durabilă, a diversităţii biologice în planurile, programele şi politicile sectoriale şi intersectoriale pertinente.

   ARTICOLUL 7
  Identificare şi monitorizare

    Fiecare parte contractantă, în măsura posibilităţilor şi în funcţie de necesităţi, în special pentru obiectivele art. 8-10:
   a) va identifica componentele diversităţii biologice importante pentru conservarea şi utilizarea sa durabilă, având în vedere lista indicatoare de categorii din anexa nr. I;
   b) va monitoriza, prin prelevare de eşantioane şi alte tehnici, componentele diversităţii biologice identificate conform subparagrafului a) de mai sus, acordând atenţie specială celor care necesită măsuri de conservare urgentă şi celor care oferă cel mai ridicat potenţial pentru utilizare durabilă;
   c) va identifica procesele şi categoriile de activităţi care au sau este foarte probabil să aibă impact negativ semnificativ asupra conservării şi utilizării durabile a diversităţii biologice şi va monitoriza efectele lor prin prelevare de eşantioane şi alte tehnici; şi
   d) va întreţine şi organiza, prin orice sistem, datele obţinute din activităţile de identificare şi monitorizare, conform subparagrafelor a), b) şi c) de mai sus.

   ARTICOLUL 8
  Conservare "in situ"

    În măsura posibilităţilor şi în funcţie de necesităţi, fiecare parte contractantă:
   a) va stabili un sistem de zone protejate sau zone unde sunt necesare măsuri speciale pentru conservarea diversităţii biologice;
   b) va elabora, unde este necesar, linii directoare pentru selectarea, stabilirea şi administrarea zonelor protejate sau a zonelor unde trebuie luate măsuri speciale pentru conservarea diversităţii biologice;
   c) va reglementa sau administra resursele biologice importante pentru conservarea diversităţii biologice, în interiorul sau în afara zonelor protejate, pentru a le asigura conservarea şi utilizarea durabilă;
   d) va promova protecţia ecosistemelor, habitatelor naturale şi menţinerea populaţiilor viabile de specii în mediul natural;
   e) va promova dezvoltarea durabilă şi ecologic raţională în zonele adiacente zonelor protejate, în vederea asigurării unei protecţii sporite a acestor zone;
   f) va reface şi reconstrui ecosistemele degradate şi va promova recuperarea speciilor ameninţate, printre altele, prin dezvoltarea şi implementarea de planuri şi alte strategii de administrare;
   g) va stabili sau menţine mijloace de reglementare, administrare sau control al riscurilor legate de utilizarea şi eliberarea de organisme vii şi modificate, rezultate din biotehnologie, care ar putea avea impact negativ asupra mediului, care ar putea afecta conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice, luând în considerare şi riscurile asupra sănătăţii umane;
   h) va preveni introducerea, va controla sau eradica acele specii străine care ameninţă ecosisteme, habitate sau alte specii;
   i) va face eforturi pentru a asigura condiţiile necesare compatibilităţii dintre utilizările actuale şi conservarea diversităţii biologice şi utilizarea durabilă a componentelor sale;
   j) conform legislaţiei sale naţionale, va respecta, va menţine şi va păstra cunoştinţele, inovaţiile şi practicile comunităţilor indigene şi locale cu stiluri de viaţă tradiţionale necesare pentru conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice şi va promova aplicarea lor mai largă, cu aprobarea şi implicarea deţinătorilor de astfel de cunoştinţe, inovaţii sau practici şi va încuraja împărţirea echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea unor astfel de cunoştinţe, inovaţii şi practici;
   k) va dezvolta sau menţine legislaţia necesară şi/sau alte prevederi regulamentare pentru protecţia speciilor sau populaţiilor ameninţate;
   l) în cazul în care un efect negativ semnificativ asupra diversităţii biologice a fost determinat conform art. 7, va reglementa sau controla procesele şi categoriile de activităţi în cauză; şi
   m) va coopera în asigurarea de suport financiar sau orice alt suport pentru conservarea "in situ", subliniată la subparagrafele a)-l) de mai sus, în special pentru ţările în curs de dezvoltare.

   ARTICOLUL 9
  Conservare "ex situ"

    Fiecare parte contractantă, în măsura posibilităţilor şi în funcţie de necesităţi, în special în scopul completării măsurilor "in situ":
   a) va adopta măsuri pentru conservarea "ex situ" a componentelor diversităţii biologice, de preferinţă în ţara de origine a acestor componente;
   b) va stabili şi menţine facilităţi pentru conservarea "ex situ" şi cercetarea plantelor, animalelor şi microorganismelor, de preferinţă în ţara de origine a resurselor genetice;
   c) va adopta măsuri pentru recuperarea şi refacerea speciilor ameninţate şi pentru reintroducerea lor în habitatele naturale, în condiţii adecvate;
   d) va reglementa şi administra colectarea de resurse biologice din habitate naturale în scopul conservării "ex situ", astfel încât să nu se ameninţe ecosisteme şi populaţii de specii "in situ", cu excepţia cazului în care sunt necesare măsuri speciale "ex situ", conform subparagrafului c) de mai sus; şi
   e) va coopera pentru asigurarea suportului financiar şi de alt tip pentru conservarea "ex situ", subliniată la subparagrafele a)-d) de mai sus şi pentru crearea şi menţinerea mijloacelor de conservare "ex situ" în ţările în curs de dezvoltare.

   ARTICOLUL 10
  Utilizarea durabilă a componentelor
diversităţii biologice

    În măsura posibilităţilor şi în funcţie de necesităţi, fiecare parte contractantă:
   a) va integra cerinţele conservării şi utilizării durabile a resurselor biologice în luarea deciziilor la nivel naţional;
   b) va adopta măsuri legate de utilizarea resurselor biologice pentru a evita sau a reduce impactul negativ asupra diversităţii biologice;
   c) va proteja şi încuraja utilizarea curentă a resurselor biologice, în conformitate cu practicile culturale tradiţionale care sunt compatibile cu conservarea şi utilizarea durabilă;
   d) va ajuta populaţiile locale în dezvoltarea şi implementarea acţiunilor de reconstrucţie ecologică în zonele degradate unde s-a redus diversitatea biologică; şi
   e) va încuraja cooperarea dintre autorităţile sale guvernamentale şi sectorul său privat în dezvoltarea de metode pentru utilizarea durabilă a resurselor biologice.

   ARTICOLUL 11
  Măsuri stimulative

    În măsura posibilităţilor şi în funcţie de necesităţi, fiecare parte contractantă va adopta măsuri sigure din punct de vedere economic şi social care să acţioneze ca stimulente pentru conservarea şi utilizarea durabilă a componentelor diversităţii biologice.

   ARTICOLUL 12
  Cercetare şi instruire

    Luând în considerare necesităţile speciale ale ţărilor în curs de dezvoltare, părţile contractante:
   a) vor stabili şi menţine programe pentru educare şi instruire ştiinţifică şi tehnică cu privire la măsurile de identificare, conservare şi utilizare durabilă a diversităţii biologice şi a componentelor sale şi vor asigura sprijin pentru astfel de programe de educare şi instruire pentru necesităţile specifice ale ţărilor în curs de dezvoltare;
   b) vor promova şi încuraja cercetarea care contribuie la conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice, în special în ţările în curs de dezvoltare, între altele, în conformitate cu deciziile conferinţei părţilor, ţinând cont de recomandările organului subsidiar pentru consultare ştiinţifică, tehnică şi tehnologică; şi
   c) respectând dispoziţiile art. 16, 18 şi 20, vor promova şi vor coopera la utilizarea progreselor ştiinţifice privind diversitatea biologică, pentru a pune la punct metodele de conservare şi utilizare durabilă a resurselor biologice.

   ARTICOLUL 13
  Educarea şi conştientizarea publicului

    Părţile contractante:
   a) vor promova şi încuraja înţelegerea importanţei şi a măsurilor necesare pentru conservarea diversităţii biologice, ca şi propagarea sa prin mijloace de informare şi includerea acestor subiecte în programele educaţionale; şi
   b) vor coopera, în funcţie de necesităţi, cu alte state şi organizaţii internaţionale pentru dezvoltarea de programe de educaţie şi conştientizare a publicului privind conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice.

   ARTICOLUL 14
  Evaluarea impactului şi reducerea efectelor negative

   1. În măsura posibilităţilor şi în funcţie de necesităţi, fiecare parte contractantă:
   a) va introduce procedurile adecvate necesitând evaluarea impactului asupra mediului a proiectelor sale propuse, care pot avea efecte negative asupra diversităţii biologice, pentru a evita sau reduce la minimum astfel de efecte şi, când este cazul, să permită participarea publicului la astfel de proceduri;
   b) va introduce măsurile corespunzătoare pentru luarea în considerare a consecinţelor asupra mediului ale programelor şi politicilor sale, care pot avea impact negativ semnificativ asupra diversităţii biologice;
   c) va promova, pe bază de reciprocitate, comunicarea, schimbul de informaţii şi consultarea privind activităţile de sub jurisdicţia sau controlul său, care ar putea avea efect negativ semnificativ asupra diversităţii biologice a altor state sau zone din afara limitelor jurisdicţiei naţionale, prin încurajarea încheierii de acorduri bilaterale, regionale sau multilaterale, după caz.
   d) în caz de pericol sau de deteriorare gravă sau iminentă, cu sursa sub jurisdicţia sau controlul său, asupra diversităţii biologice din zone aflate sub jurisdicţia altor state sau zone din afara limitelor jurisdicţiei naţionale, va anunţa imediat statele potenţial afectate de un astfel de pericol sau deteriorare, şi va iniţia acţiuni de prevenire sau reducere a unui astfel de pericol sau deteriorare; şi
   e) va promova măsuri naţionale pentru răspunsuri de urgenţă la activităţi sau evenimente, cauzate natural sau în alt mod, care prezintă un pericol grav şi iminent asupra diversităţii biologice şi va încuraja cooperarea internaţională pentru a ajuta astfel de eforturi naţionale şi, după caz şi în acord cu statele sau organizaţiile de integrare economică regională implicate, va stabili planuri de urgenţă comune.
   2. Conferinţa părţilor va examina, pe baza unor studii ce urmează a fi efectuate, problema responsabilităţii şi reparării, inclusiv a reconstrucţiei şi compensării, pagubelor aduse diversităţii biologice, cu excepţia cazului când responsabilitatea este o problemă strict internă.

   ARTICOLUL 15
  Accesul la resurse genetice

   1. Recunoscând drepturile suverane ale statelor asupra resurselor lor naturale, autoritatea de a determina accesul la resurse genetice aparţine guvernelor naţionale şi este supusă legislaţiei naţionale.
   2. Fiecare parte contractantă va face eforturi de a crea condiţii pentru a facilita accesul altor părţi contractante la resurse genetice pentru utilizări sigure din punct de vedere al mediului şi să nu impună restricţii care să contravină obiectivelor prezentei convenţii.
   3. În scopul prezentei convenţii, resursele genetice care sunt asigurate de o parte contractantă, după cum se fac referiri în acest articol şi în art. 16 şi 19, sunt doar acelea care sunt asigurate de părţi contractante care sunt ţări de origine a acestor resurse şi de către părţile care au obţinut aceste resurse genetice în conformitate cu prezenta convenţie.
   4. Accesul, când este asigurat, va fi în termeni acceptaţi reciproc şi va fi supus prevederilor acestui articol.
   5. Accesul la resurse genetice va fi supus consimţământului părţii contractante care furnizează astfel de resurse, dacă nu este stabilit altfel de către acea parte.
   6. Fiecare parte contractantă va face eforturi pentru dezvoltarea şi efectuarea de cercetări ştiinţifice bazate pe resurse genetice furnizate de alte părţi contractante cu deplină participare a acestora şi, în măsura posibilităţilor, pe teritoriul lor.
   7. Fiecare parte contractantă va lua măsurile legislative, administrative sau politice adecvate, conform cu art. 16 şi 19 şi, după caz, prin mecanismul financiar stabilit la art. 20 şi 21, pentru a asigura împărţirea justă şi echitabilă, cu partea contractantă care furnizează resursele genetice, a rezultatelor cercetării şi dezvoltării şi a beneficiilor cercetării, obţinute din utilizarea comercială sau de alt tip a acestor resurse. O astfel de împărţire se va face în termeni acceptaţi reciproc.

   ARTICOLUL 16
  Accesul la tehnologie şi transferul de tehnologie

   1. Fiecare parte contractantă, recunoscând că tehnologia include biotehnologia şi că atât accesul la tehnologie cât şi transferul de tehnologie între părţile contractante sunt elemente esenţiale pentru atingerea obiectivelor prezentei convenţii, se angajează, conform prevederilor acestui articol, să asigure şi/sau să faciliteze accesul la tehnologie şi transferul, către alte părţi contractante, de tehnologii necesare pentru conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice sau care utilizează resurse genetice fără să cauzeze pagube semnificative mediului înconjurător.
   2. Accesul la tehnologie şi transferul de tehnologie, la care se referă paragraful 1 de mai sus, pentru ţările în curs de dezvoltare, vor fi asigurate şi/sau facilitate în termenii cei mai corecţi şi mai favorabili, inclusiv în termeni concesionari şi preferenţiali, când există acord reciproc, şi, unde este necesar, în conformitate cu mecanismul financiar stabilit de art. 20 şi 21. Atunci când tehnologiile fac obiectul unor brevete sau al altor drepturi de proprietate intelectuală, accesul şi transferul sunt asigurate în termeni care recunosc drepturile de proprietate intelectuală şi sunt în concordanţă cu protecţia lor adecvată şi efectivă. Aplicarea acestui paragraf va fi în conformitate cu prevederile paragrafelor 3, 4 şi 5 de mai jos.
   3. Fiecare parte contractantă va lua măsurile legislative, administrative sau politice, după caz, pentru a asigura părţilor contractante, în special celor care sunt ţări în curs de dezvoltare care furnizează resurse genetice, accesul la tehnologie şi transferul de tehnologie care utilizează acele resurse, pe bază de termeni acceptaţi reciproc, inclusiv tehnologie protejată de brevete şi alte drepturi de proprietate intelectuală, dacă este cazul, prin dispoziţiile art. 20 şi 21 şi în conformitate cu dreptul internaţional şi cu prevederile paragrafelor 4 şi 5 de mai jos.
   4. Fiecare parte contractantă va lua măsuri legislative, administrative sau politice, după caz, pentru ca sectorul privat să faciliteze accesul la tehnologie, dezvoltarea comună şi transferul de tehnologie la care se referă paragraful 1 de mai sus, în beneficiul atât al instituţiilor guvernamentale cât şi al sectorului privat din ţările în curs de dezvoltare şi, în această privinţă, se va conforma obligaţiilor de la paragrafele 1, 2 şi 3 de mai sus.
   5. Părţile contractante, recunoscând că brevetele şi alte drepturi de proprietate intelectuală pot avea o influenţă asupra implementării prezentei convenţii, vor coopera, în conformitate cu dreptul internaţional şi legislaţia naţională, pentru a asigura ca aceste drepturi să fie în sprijinul obiectivelor sale şi să nu le contracareze.

   ARTICOLUL 17
  Schimb de informaţii

   1. Părţile contractante vor facilita schimbul de informaţii provenite din toate sursele accesibile publicului, referitoare la conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice, luând în considerare nevoile speciale ale ţărilor în curs de dezvoltare.
   2. Un astfel de schimb de informaţii va include schimbul de rezultate ale cercetării tehnice, ştiinţifice şi socioeconomice, ca şi programele de instruire şi studii, cunoştinţe de specialitate autohtone şi tradiţionale, ca atare şi asociate cu tehnologiile amintite în art. 16 paragraful 1. Va include, de asemenea, dacă este posibil, repatrierea informaţiilor.

   ARTICOLUL 18
  Cooperare tehnică şi ştiinţifică

   1. Părţile contractante vor încuraja cooperarea tehnică şi ştiinţifică internaţională în domeniul conservării şi utilizării durabile a diversităţii biologice, dacă este necesar, prin instituţiile naţionale şi internaţionale corespunzătoare.
   2. Fiecare parte contractantă va promova cooperarea tehnică şi ştiinţifică cu alte părţi contractante, în particular ţări în curs de dezvoltare, pentru implementarea prezentei convenţii, între altele, prin elaborarea şi aplicarea politicilor naţionale. La promovarea unei astfel de cooperări trebuie acordată o atenţie deosebită dezvoltării şi întăririi capacităţilor naţionale, prin punerea în valoare a resurselor umane şi întărirea instituţiilor.
   3. Conferinţa părţilor, la prima sa reuniune, va determina stabilirea unui mecanism tip centru de schimb care să încurajeze şi să faciliteze cooperarea tehnico-ştiinţifică.
   4. Părţile contractante, în conformitate cu legislaţia şi politicile naţionale, vor încuraja şi dezvolta metode de cooperare pentru elaborarea şi utilizarea tehnologiilor, inclusiv a tehnologiilor autohtone şi tradiţionale, în conformitate cu obiectivele prezentei convenţii. În acest scop, părţile contractante vor promova, de asemenea, cooperarea în domeniul instruirii de personal şi al schimbului de experţi.
   5. Părţile contractante, de comun acord, vor încuraja stabilirea de programe de cercetare şi acţiuni comune pentru dezvoltarea de tehnologii referitoare la obiectivele prezentei convenţii.

   ARTICOLUL 19
  Administrarea biotehnologiei şi repartizarea beneficiilor

   1. Fiecare parte contractantă va lua măsuri legislative, administrative sau politice, după caz, pentru a asigura participarea efectivă la activităţile de cercetare biotehnologică a acelor părţi contractante, în special a ţărilor în curs de dezvoltare, care furnizează resurse genetice pentru o astfel de cercetare şi unde este posibil în astfel de părţi contractante.
   2. Fiecare parte contractantă va lua toate măsurile posibile să încurajeze şi să furnizeze accesul prioritar, pe o bază justă şi echilibrată, al părţilor contractante, în special al ţărilor în curs de dezvoltare, la rezultatele şi beneficiile care rezultă din biotehnologiile bazate pe resurse genetice furnizate de acele părţi contractante. Un astfel de acces se va face în termeni reciproc acceptaţi.
   3. Părţile vor examina necesitatea şi modalităţile realizării unui protocol care să stabilească procedurile adecvate, inclusiv, în particular, un acord prealabil, dat în cunoştinţă de cauză, în domeniul transferului, manipulării şi utilizării în deplină siguranţă a oricărui organism viu modificat rezultat din biotehnologie, care ar putea avea efecte negative asupra conservării şi utilizării durabile a diversităţii biologice.
   4. Fiecare parte contractantă comunică direct sau cere să comunice, prin intermediul oricărei persoane fizice sau juridice de sub jurisdicţia sa şi care furnizează organisme vizate de paragraful 3 de mai sus, părţii contractante pe teritoriul căreia aceste organisme urmează a fi introduse, orice informaţie disponibilă referitoare la utilizarea şi reglementările de securitate cerute de partea contractantă în materie de manipulare a unor asemenea organisme, ca şi orice informaţie disponibilă privind impactul potenţial negativ al organismelor specifice în cauză.

   ARTICOLUL 20
  Resurse financiare

   1. Fiecare parte contractantă se angajează să asigure, în măsura posibilităţilor sale, un suport financiar şi stimulente cu privire la acele activităţi naţionale care urmăresc să realizeze obiectivele prezentei convenţii, în conformitate cu planurile, priorităţile şi programele sale naţionale.
   2. Părţile ţări dezvoltate vor furniza resurse financiare noi şi suplimentare pentru a permite, părţilor ţări în curs de dezvoltare să facă faţă costurilor suplimentare convenite, impuse de implementarea măsurilor prin care să-şi respecte obligaţiile care decurg din prezenta convenţie şi pentru a beneficia de prevederile sale, aceste costuri fiind convenite, între o parte ţară în curs de dezvoltare şi structura instituţională amintită în art. 21, în concordanţă cu politica, strategia, priorităţile programelor şi criteriile de eligibilitate şi o listă indicativă de costuri suplimentare stabilită de conferinţa părţilor. Alte părţi, inclusiv ţările care sunt în proces de tranziţie către economia de piaţă, pot prelua voluntar obligaţiile părţilor ţări dezvoltate. În sensul acestui articol, conferinţa părţilor va stabili, la prima sa întâlnire, o listă a părţilor ţări dezvoltate şi a altor părţi care îşi asumă în mod voluntar obligaţiile de părţi dezvoltate. Conferinţa părţilor va revedea această listă şi o va modifica, dacă este cazul. Se vor încuraja, de asemenea, contribuţii din alte ţări şi surse pe bază de voluntariat. Implementarea acestor angajamente va ţine cont de necesitatea ca fluxul de fonduri să fie adecvat, previzibil şi punctual şi de importanţa repartizării sarcinii între părţile contribuabile incluse pe listă.
   3. Părţile ţări dezvoltate pot, de asemenea, furniza, în beneficiul ţărilor în curs de dezvoltare, resurse financiare legate de aplicarea prezentei convenţii, pe căi bilaterale, regionale sau altele multilaterale.
   4. Părţile ţări în curs de dezvoltare nu vor putea să se achite efectiv de obligaţiile ce le revin în virtutea convenţiei, decât în măsura în care părţile ţări dezvoltate se vor achita efectiv de obligaţiile ce le revin în virtutea convenţiei, referitoare la resurse financiare şi transfer de tehnologie şi vor ţine cont de faptul că dezvoltarea economică şi socială şi eradicarea sărăciei sunt primele şi cele mai importante priorităţi ale părţilor ţări în curs de dezvoltare.
   5. Părţile vor ţine cont de necesităţile specifice şi de situaţia specială a ţărilor cel mai puţin dezvoltate în acţiunile lor legate de finanţare şi transfer de tehnologie.
   6. Părţile contractante vor lua, de asemenea, în considerare condiţiile speciale care rezultă din dependenţa faţă de diversitatea biologică, din repartizarea şi localizarea acesteia pe teritoriul părţilor ţări în curs de dezvoltare, în special al statelor mici insulare.
   7. Se va lua, de asemenea, în considerare situaţia specială a ţărilor în curs de dezvoltare, mai ales a celor care sunt cele mai vulnerabile din punct de vedere al mediului înconjurător, cum ar fi acelea cu zone aride şi semiaride, zone de coastă şi muntoase.

   ARTICOLUL 21
  Mecanism financiar

   1. Va exista un mecanism de finanţare pentru furnizarea de resurse financiare către părţile ţări în curs de dezvoltare, în spiritul prezentei convenţii, sub formă de donaţii sau în condiţii avantajoase ale cărui elemente esenţiale sunt descrise în prezentul articol. Conform prezentei convenţii, mecanismul va funcţiona sub autoritatea şi coordonarea conferinţei părţilor, faţă de care este subordonat contabil.
    Operaţiunile mecanismului vor fi efectuate de o astfel de structură instituţională care se va decide de către conferinţa părţilor la prima reuniune. Potrivit obiectivelor prezentei convenţii, conferinţa părţilor va stabili politica, strategia, priorităţile programelor şi criteriile de eligibilitate referitoare la accesul la astfel de resurse şi la utilizarea lor. Contribuţiile se vor face astfel încât să se ia în considerare necesitatea unor vărsăminte anticipate, adecvate şi punctuale, aşa cum este prevăzut în art. 20, în conformitate cu resursele financiare necesare, pe care conferinţa părţilor le va decide periodic, şi importanţa împărţirii efortului financiar către părţile contribuabile incluse pe lista la care s-a făcut referire în art. 20 paragraful 2.
    Părţile ţări dezvoltate ca şi alte ţări sau surse pot, de asemenea, să aducă contribuţii voluntare. Mecanismul va funcţiona conform unui sistem de gestiune democratic şi transparent.
   2. Urmărind obiectivele prezentei convenţii, conferinţa părţilor, la prima sa întâlnire, va stabili politica, strategia şi priorităţile programului, cât şi criterii şi linii directoare detaliate pentru definirea condiţiilor cerute pentru accesul la resurse financiare şi utilizarea acestora, inclusiv supravegherea şi evaluarea acestei utilizări, în mod regulat. Conferinţa părţilor va decide asupra măsurilor necesare pentru aplicarea paragrafului 1 de mai sus, după consultarea structurii instituţionale însărcinate cu operarea mecanismului financiar.
   3. Conferinţa părţilor va examina eficienţa mecanismului financiar stabilit prin acest articol, inclusiv criteriile şi liniile directoare la care se referă paragraful 2 de mai sus, la nu mai puţin de 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii şi apoi regulat. Pe baza acestei examinări, va lua măsurile adecvate pentru îmbunătăţirea eficienţei mecanismului, dacă este necesar.
   4. Părţile contractante vor urmări întărirea instituţiilor financiare existente pentru a asigura resursele financiare destinate conservării şi utilizării durabile a diversităţii biologice.

   ARTICOLUL 22
  Relaţii cu alte convenţii internaţionale

   1. Dispoziţiile prezentei convenţii nu vor afecta drepturile şi obligaţiile nici unei părţi contractante, ce decurg dintr-un acord internaţional existent, cu excepţia cazului în care exercitarea acelor drepturi şi obligaţii ar cauza pagube serioase diversităţii biologice sau ar constitui o ameninţare pentru aceasta.
   2. Părţile contractante vor aplica prezenta convenţie, în ceea ce priveşte mediul marin, în concordanţă cu drepturile şi obligaţiile statelor ce decurg din dreptul asupra mării.

   ARTICOLUL 23
  Conferinţa părţilor

   1. Prin prezenta, se instituie o conferinţă a părţilor. Prima reuniune a conferinţei părţilor va fi convocată de directorul executiv al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător nu mai târziu de un an de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii. Apoi se vor ţine reuniuni ordinare ale conferinţei părţilor, la intervale regulate, care urmează să fie stabilite de conferinţă, la prima sa reuniune.
   2. Reuniuni extraordinare ale conferinţei părţilor se pot ţine ori de câte ori se va considera necesar de către conferinţă sau la cererea, în scris, a oricărei părţi, cu condiţia ca, în interval de şase luni de la comunicarea cererii la secretariat, să fie susţinută de cel puţin o treime din părţi.
   3. Conferinţa părţilor va conveni şi va adopta prin consens, propriul regulament interior şi pe acela al oricărui organ subsidiar pe care şi-l va putea crea, cât şi regulamentul financiar care guvernează finanţarea secretariatului. La fiecare reuniune ordinară, va adopta bugetul pentru perioada financiară de până la următoarea reuniune ordinară.
   4. Conferinţa părţilor va trece în revistă aplicarea prezentei convenţii şi în acest scop:
   a) va stabili forma şi intervalele pentru transmiterea informaţiilor ce urmează a fi prezentate conform art. 26 şi va examina aceste informaţii cât şi rapoartele prezentate de oricare organ subsidiar;
   b) va studia, avizele tehnice, tehnologice şi ştiinţifice asupra diversităţii biologice, furnizate conform art. 25;
   c) va examina şi adopta, după cum este necesar, protocoalele, în conformitate cu prevederile art. 28;
   d) va examina şi adopta, după caz, în conformitate cu prevederile art. 29 şi 30, amendamentele la această convenţie şi la anexele sale;
   e) va examina amendamentele la orice protocol, ca şi la orice anexe ale acestuia şi, dacă aşa se decide, va recomanda adoptarea lor de către părţile la protocolul respectiv;
   f) va examina şi adopta, după cum este necesar, în conformitate cu art. 30, anexele suplimentare la prezenta convenţie;
   g) va crea organele subsidiare considerate necesare pentru aplicarea prezentei convenţii, în special pentru a asigura asistenţa ştiinţifică şi tehnică;
   h) va contacta, prin secretariat, organele executive ale convenţiilor legate de problemele acoperite de prezenta convenţie, pentru a stabili forme adecvate de cooperare cu ele; şi
   i) va examina şi va lua orice alte măsuri necesare pentru realizarea obiectivelor prezentei convenţii, în lumina experienţei acumulate în aplicarea ei.
   5. Organizaţia Naţiunilor Unite, instituţiile sale specializate şi Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică, ca şi orice stat care nu este parte la prezenta convenţie, pot fi reprezentate ca observatori la reuniunile conferinţei părţilor. Orice alt organism sau instituţie guvernamentală sau neguvernamentală, calificată în domenii legate de conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice, care a informat secretariatul despre dorinţa de a fi reprezentată ca observator la o reuniune a conferinţei părţilor, poate fi admisă, cu condiţia ca cel puţin o treime a părţilor prezente să nu aibă obiecţii. Admiterea şi participarea ca observatori va fi supusă regulilor de procedură adoptate de conferinţa părţilor.

   ARTICOLUL 24
  Secretariatul

   1. Se instituie prin prezenta un secretariat. Funcţiile sale vor fi:
   a) să organizeze reuniunile conferinţei părţilor prevăzute prin art. 23 şi să le asigure serviciile necesare;
   b) să îndeplinească funcţiile desemnate de orice protocol al prezentei convenţii;
   c) să pregătească rapoartele asupra executării funcţiilor sale, stabilite conform prezentei convenţii şi să le prezinte la conferinţa părţilor;
   d) să asigure coordonarea cu alte organisme internaţionale competente, în special pentru a intra în acorduri administrative şi contractuale ce pot fi necesare pentru îndeplinirea eficientă a funcţiilor sale;
   e) să îndeplinească orice alte funcţii ce îi pot fi stabilite de conferinţa părţilor.
   2. La prima sa reuniune ordinară, conferinţa părţilor va desemna secretariatul dintre acele organizaţii internaţionale competente existente care au arătat dorinţa de a îndeplini funcţiile de secretariat prevăzute de prezenta convenţie.

   ARTICOLUL 25
  Organ subsidiar pentru asistenţa ştiinţifică, tehnică şi tehnologică

   1. Un organ subsidiar pentru asigurarea asistenţei ştiinţifice, tehnice şi tehnologice se stabileşte prin prezenta, pentru a asigura, în timp util, conferinţei părţilor şi, după caz, celorlalte organe subsidiare, asistenţa necesară legată de aplicarea prezentei convenţii.
    Acest organ va fi deschis spre participare tuturor părţilor şi va fi multidisciplinar. Va include reprezentanţi guvernamentali competenţi în domeniile de specialitate vizate. Va raporta regulat conferinţei părţilor asupra tuturor aspectelor activităţii sale.
   2. Sub autoritatea conferinţei părţilor şi în conformitate cu liniile directoare pe care ea le va stabili, la cererea ei, acest organ:
   (a) va furniza evaluări ştiinţifice şi tehnice asupra stării diversităţii biologice;
   (b) va pregăti evaluările ştiinţifice şi tehnice asupra efectelor tipurilor de măsuri luate în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii;
   (c) va identifica tehnologiile şi tehnicile de vârf, novatoare şi eficiente, privind conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice şi va indica căile şi mijloacele de promovare a dezvoltării şi/sau transferului unor astfel de tehnologii;
   (d) va furniza asistenţa asupra programelor ştiinţifice şi cooperării internaţionale pentru cercetare şi dezvoltare legate de conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice; şi
   (e) va răspunde întrebărilor ştiinţifice, tehnice, tehnologice şi metodologice pe care conferinţa părţilor şi organele sale subsidiare i le-ar putea adresa.
   3. Atribuţiile, mandatul, organizarea şi funcţionarea acestui organ vor putea fi precizate de conferinţa părţilor.

   ARTICOLUL 26
  Rapoarte

    Fiecare parte contractantă, la intervale care vor fi stabilite de conferinţa părţilor, va prezenta acesteia rapoarte de măsuri care s-au luat pentru aplicarea prezentei convenţii şi asupra eficienţei lor în realizarea obiectivelor care au fost enunţate.

   ARTICOLUL 27
  Reglementarea diferendelor

   1. În cazul unui diferend între părţile contractante, privind interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii, părţile implicate vor căuta o soluţie pe calea negocierii.
   2. Dacă părţile implicate nu pot ajunge la un acord prin negociere, pot căuta împreună serviciile sau medierea unei terţe părţi.
   3. La ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea la prezenta convenţie sau în orice alt moment ulterior, un stat sau o organizaţie de integrare economică regională poate declara în scris către depozitar că, pentru un diferend nerezolvat, conform paragrafului 1 sau 2 de mai sus, acceptă, ca obligatoriu, una sau ambele modalităţi următoare de reglementare a diferendelor:
   a) arbitraj, în conformitate cu procedura prezentată în partea I a anexei nr. II;
   b) supunerea diferendului la Curtea Internaţională de Justiţie.
   4. Dacă părţile la diferend nu au acceptat aceeaşi procedură sau o procedură oarecare, conform cu paragraful 3 de mai sus, diferendul va fi supus pentru conciliere, în conformitate cu partea a II-a a anexei nr. II, în cazul în care părţile nu stabilesc altfel.
   5. Dispoziţiile acestui articol se vor aplica în legătură cu diferendele oricărui protocol, cu excepţia cazului în care acesta dispune altfel.

   ARTICOLUL 28
  Adoptarea protocoalelor

   1. Părţile contractante vor coopera la formularea şi adoptarea protocoalelor la prezenta convenţie.
   2. Protocoalele vor fi adoptate la o reuniune a conferinţei părţilor.
   3. Textul oricărui protocol propus va fi comunicat părţilor contractante de către secretariat, cu cel puţin 6 luni înainte de o astfel de reuniune.

   ARTICOLUL 29
  Amendamente la convenţie sau la protocoale

   1. Se pot propune amendamente la prezenta convenţie de către orice parte contractantă. Amendamentele la orice protocol pot fi propuse de orice parte la acel protocol.
   2. Amendamentele la prezenta convenţie vor fi adoptate la o reuniune a conferinţei părţilor. Amendamentele la orice protocol vor fi adoptate la o reuniune a părţilor la protocolul în chestiune. Textul oricărui proiect de amendament propus la prezenta convenţie sau la orice protocol, dacă nu se stabileşte altfel în acel protocol, va fi comunicat părţilor în chestiune de către secretariat, cu cel puţin 6 luni înainte de reuniunea la care se propune amendamentul spre adoptare. Secretariatul va comunica, de asemenea, amendamentele propuse, semnatarilor prezentei convenţii, spre informare.
   3. Părţile vor face toate eforturile pentru a ajunge la un consens privind orice amendament propus la prezenta convenţie sau la orice protocol. Dacă s-au epuizat toate eforturile pentru realizarea unui consens şi nu s-a ajuns la un acord, amendamentul va fi adoptat, în ultimă instanţă, prin majoritatea de voturi a două treimi din părţile în chestiune prezente şi care votează la reuniune şi va fi supus, de către depozitar, tuturor părţilor pentru ratificare, acceptare sau aprobare.
   4. Ratificarea, acceptarea sau aprobarea amendamentelor va fi notificată depozitarului, în scris. Amendamentele adoptate în conformitate cu paragraful 3 de mai sus vor intra în vigoare, pentru părţile care le-au acceptat, la 90 de zile după depunerea instrumentelor de ratificare, de acceptare sau de aprobare de către cel puţin două treimi din părţile contractante la prezenta convenţie sau din părţile la protocolul respectiv. Apoi, amendamentele vor intra în vigoare, pentru orice altă parte, la 90 de zile după ce această parte depune instrumentul său de ratificare, de acceptare sau de aprobare a amendamentelor.
   5. În sensul acestui articol, expresia părţile prezente şi care votează înseamnă părţile prezente care dau un vot afirmativ sau negativ.

   ARTICOLUL 30
  Adoptarea de anexe şi amendamente la anexe

   1. Anexele prezentei convenţii sau ale oricărui protocol vor face parte integrantă din convenţie sau din protocolul respectiv, după caz, şi, dacă nu se prevede altfel în mod expres, orice referire la prezenta convenţie sau la protocoalele sale, constituie, în acelaşi timp, o referire la oricare din anexele sale. Astfel de anexe se vor limita la probleme procedurale, ştiinţifice, tehnice şi administrative.
   2. Dacă nu se prevede altfel într-un protocol cu privire la anexele sale, se va aplica următoarea procedură pentru propunerea, adoptarea sau intrarea în vigoare a anexelor suplimentare la prezenta convenţie sau a anexelor oricărui protocol:
   a) anexele la prezenta convenţie sau la protocoalele sale vor fi propuse sau adoptate conform procedurii prevăzute la art. 29;
   b) orice parte care nu poate să aprobe o anexă adiţională la prezenta convenţie sau o anexă la orice protocol al său va notifica acest lucru depozitarului, în scris, într-un an de la data comunicării adoptării de către depozitar. Depozitarul va informa, fără întârziere, toate părţile asupra oricărei astfel de notificări primite. O parte poate retrage oricând o declaraţie anterioară de obiecţie şi, în acest caz, anexele vor intra în vigoare, pentru acea parte, sub rezerva subparagrafului c) de mai jos;
   c) la expirarea unui an de la comunicarea adoptării de către depozitar, anexa va intra în vigoare pentru toate părţile la prezenta convenţie sau la orice protocol implicat, care nu au transmis o notificare în conformitate cu prevederile subparagrafului b) de mai sus.
   3. Propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare a amendamentelor la anexele prezentei convenţii sau la anexele oricărui protocol vor fi supuse aceleiaşi proceduri ca pentru propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare a anexelor la convenţie sau a anexelor la orice protocol.
   4. Dacă, o anexă adiţională sau un amendament la o anexă este legat de un amendament la prezenta convenţie sau la orice protocol, această anexă adiţională sau acest amendament nu va intra în vigoare până nu intră în vigoare amendamentul la convenţie sau la respectivul protocol.

   ARTICOLUL 31
  Dreptul la vot

   1. Cu excepţia dispoziţiilor de la paragraful 2 de mai jos, fiecare parte contractantă la prezenta convenţie sau la orice protocol va dispune de un vot.
   2. Organizaţiile de integrare economică regională, în probleme care sunt de competenţa lor, îşi vor exercita dreptul la vot cu un număr de voturi egal numărului de state membre care sunt părţi contractante la prezenta convenţie sau la respectivul protocol. Astfel de organizaţii nu-şi vor exercita dreptul la vot, dacă statele membre şi-l exercită pe al lor, şi invers.

   ARTICOLUL 32
  Relaţiile dintre prezenta convenţie şi protocoalele sale

   1. Un stat sau o organizaţie de integrare economică regională nu poate deveni parte la un protocol, dacă nu este sau nu devine, în acelaşi timp, parte contractantă la prezenta convenţie.
   2. Deciziile luate în baza unui protocol vor fi luate numai de părţile la acel protocol. Orice parte contractantă care nu a ratificat, acceptat sau aprobat un protocol poate participa, ca observator, la orice reuniune a părţilor la acel protocol.

   ARTICOLUL 33
  Semnarea

    Prezenta convenţie va fi deschisă spre semnare la Rio de Janeiro, pentru toate statele sau organizaţiile de integrare economică, regională, de la 5 iunie 1992 până la 14 iunie 1992, şi la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite de la New York, de la 15 iunie 1992 până la 4 iunie 1993.

   ARTICOLUL 34
  Ratificarea, acceptarea sau aprobarea

   1. Prezenta convenţie şi orice protocol vor fi supuse ratificării, acceptării sau aprobării de către state sau organizaţii de integrare economică regională. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare se vor depune la depozitar.
   2. Orice organizaţie la care se referă paragraful 1 de mai sus, care devine parte contractantă la prezenta convenţie sau la orice protocol, fără ca vreunul dintre statele membre să fie parte contractantă, va fi legată de toate obligaţiile rezultate din prezenta convenţie sau protocol, după caz. În cazul organizaţiilor la care unul sau mai multe state membre sunt părţi contractante la prezenta convenţie sau la respectivul protocol, organizaţia şi statele sale membre vor decide asupra responsabilităţilor ce le revin, pentru îndeplinirea obligaţiilor impuse de convenţie sau de protocol, după caz. În astfel de cazuri, organizaţia şi statele membre nu-şi vor putea exercita concomitent drepturile în baza convenţiei sau respectivului protocol.
   3. În cadrul instrumentelor lor de ratificare, acceptare sau aprobare, organizaţiile la care se referă paragraful 1 de mai sus vor declara limitele competenţei lor faţă de problemele guvernate de convenţie sau de respectivul protocol. Aceste organizaţii vor informa, de asemenea, pe depozitar de orice modificare importantă privind limitele competenţei lor.

   ARTICOLUL 35
  Aderarea

   1. Prezenta convenţie sau orice protocol va fi deschis pentru aderare, pentru state şi organizaţii de integrare economică regională, de la data la care convenţia sau respectivul protocol este închis pentru semnare. Instrumentul de aderare va fi depus la depozitar.
   2. În cadrul instrumentelor lor de aderare, organizaţiile la care se referă paragraful 1 de mai sus vor declara limitele competenţei lor cu privire la problemele guvernate de convenţie sau de respectivul protocol. Aceste organizaţii vor informa, de asemenea, pe depozitar de orice modificare importantă a limitelor competenţei lor.
   3. Dispoziţiile art. 34 paragraful 2 se vor aplica organizaţiilor de integrare economică regională care aderă la prezenta convenţie sau la orice protocol.

   ARTICOLUL 36
  Intrarea în vigoare

   1. Prezenta convenţie va intra în vigoare în a 90-a zi de la data depunerii celui de-al 30-lea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
   2. Orice protocol va intra în vigoare în cea de-a 90-a zi de la data depunerii numărului de instrumente de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, specificat în acel protocol.
   3. Pentru fiecare parte contractantă care ratifică, acceptă sau aprobă prezenta convenţie, sau aderă la ea după depunerea celui de-al 30-lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, va intra în vigoare în cea de-a 90-a zi de la data depunerii de către acea parte contractantă a instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
   4. Orice protocol, dacă nu se specifică altfel în acel protocol, va intra în vigoare pentru o parte contractantă care ratifică, acceptă sau aprobă acel protocol, sau aderă la el după intrarea sa în vigoare, conform paragrafului 2 de mai sus, fie în a 90-a zi de la data la care acea parte contractantă îşi depune instrumentul său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, fie la data la care intră în vigoare prezenta convenţie pentru acea parte contractantă, ultimul termen fiind reţinut.
   5. În conformitate cu paragrafele 1 şi 2 de mai sus, orice instrument depus de o organizaţie de integrare economică regională nu va fi considerat ca instrument suplimentar celor depuse de statele membre ale acelei organizaţii.

   ARTICOLUL 37
  Rezerve

    Nici o rezervă nu poate fi făcută la prezenta convenţie.

   ARTICOLUL 38
  Retrageri

   1. În orice moment, după doi ani de la data la care prezenta convenţie a intrat în vigoare pentru o parte contractantă, acea parte contractantă se poate retrage din convenţie făcând o notificare, în scris, către depozitar.
   2. Orice retragere devine efectivă la expirarea intervalului de un an de la data primirii de către depozitar sau la orice dată ulterioară ce va putea fi specificată în notificarea de retragere.
   3. Orice parte contractantă care se retrage din prezenta convenţie se consideră, de asemenea, ca retrasă din orice protocol la aceasta.

   ARTICOLUL 39
  Reglementări financiare provizorii

    Cu condiţia să fie complet restructurat în conformitate cu dispoziţiile art. 21, Fondul Mondial pentru Mediu al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediul înconjurător şi al Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, va fi structura instituţională provizorie la care se referă art. 21, pentru perioada dintre intrarea în vigoare a prezentei convenţii şi prima reuniune a conferinţei părţilor sau până ce conferinţa părţilor va decide ce structură instituţională va fi desemnată în conformitate cu art. 21.

   ARTICOLUL 40
  Reglementări interimare pentru secretariat

    Secretariatul asigurat de directorul executiv al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediul înconjurător va fi secretariatul la care se referă art. 24 paragraful 2, pe bază interimară, pentru perioada dintre intrarea în vigoare a prezentei convenţii şi prima reuniune a conferinţei părţilor.

   ARTICOLUL 41
  Depozitarul

    Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite îşi va asuma funcţiile de depozitar pentru prezenta convenţie şi pentru orice protocol.

   ARTICOLUL 42
  Texte autentice

    Originalul prezentei convenţii, ale cărei texte în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă sunt egal autentice, va fi depus la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
    Pentru conformitate, subsemnaţii, fiind autorizaţi în acest scop, au semnat prezenta convenţie.
    Redactat la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992.

   ANEXA Nr. I

    IDENTIFICARE ŞI MONITORING

   1. Ecosisteme şi habitate: care conţin o mare diversitate, un număr mare de specii ameninţate, endemice sau sălbatice; necesare pentru speciile migratoare; de importanţă socială, economică, culturală sau ştiinţifică; care sunt reprezentative, unice sau asociate unor procese evolutive sau altor procese biologice esenţiale.
   2. Specii şi comunităţi care sunt: ameninţate; rude sălbatice ale speciilor domestice sau cultivate; de valoare medicală, agricolă sau altă valoare economică; de importanţă socială, ştiinţifică sau culturală; de importanţă pentru cercetare în domeniul conservării şi utilizării durabile a diversităţii biologice, cum ar fi speciile indicatoare şi,
   3. Gene şi genoame descrise, de importanţă socială, ştiinţifică sau economică.

   ANEXA Nr. II

   PARTEA I
  Arbitraj

   ARTICOLUL 1
 
    Partea reclamantă va notifica secretariatului că părţile supun un diferend, spre arbitraj, conform art. 27. Notificarea va conţine subiectul arbitrajului şi va include, în special, articolele convenţiei sau ale protocolului ale căror interpretare sau aplicare este disputată. Dacă părţile nu sunt de acord asupra subiectului disputei înainte de desemnarea preşedintelui tribunalului, tribunalul de arbitraj va determina subiectul problemei. Secretariatul va înainta informaţia astfel primită către toate părţile contractante la prezenta convenţie sau la respectivul protocol.

   ARTICOLUL 2
 
   1. În cazul diferendelor între două părţi, tribunalul arbitral va avea 3 membri. Fiecare parte la diferend va numi un arbitru şi cei doi arbitri astfel numiţi vor desemna, de comun acord, pe cel de-al treilea arbitru, care va fi preşedintele tribunalului. Cel din urmă nu va avea naţionalitatea nici uneia dintre părţile la diferend şi nici rezidenţa obişnuită pe teritoriul uneia dintre aceste părţi, nu va fi angajat de vreuna dintre ele şi nici nu s-a ocupat de caz în altă calitate.
   2. În caz de diferend între mai mult de două părţi, părţile având acelaşi interes vor numi, de comun acord, un arbitru.
   3. Orice vacanţă va fi ocupată în maniera descrisă pentru numirea iniţială.

   ARTICOLUL 3
 
   1. Dacă preşedintele tribunalului arbitral nu a fost numit în decurs de două luni de la numirea celui de-al doilea arbitru, secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, la cererea unei părţi, va desemna pe preşedinte, în decurs de două luni.
   2. Dacă una dintre părţile la diferend nu numeşte un arbitru în decurs de două luni de la primirea cererii, cealaltă parte poate sesiza pe secretarul general, care va face numirea într-o perioadă ulterioară, de două luni.

   ARTICOLUL 4
 
    Tribunalul arbitral va lua deciziile sale în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii, ale oricărui protocol şi ale dreptului internaţional.

   ARTICOLUL 5
 
    În cazul în care părţile la diferend nu decid altfel, tribunalul arbitral îşi va stabili propriile reguli de procedură.

   ARTICOLUL 6
 
    Tribunalul arbitral poate recomanda, la cererea unei părţi, măsuri esenţiale interimare de proiecţie.

   ARTICOLUL 7
 
    Părţile la diferend vor facilita activitatea tribunalului arbitral şi, în special, vor utiliza toate mijloacele aflate la dispoziţia lor, pentru:
   a) a furniza tribunalului toate documentele, informaţiile şi facilităţile necesare;
   b) a permite tribunalului, dacă este necesar, să cheme martori sau experţi şi să primească depoziţia lor.

   ARTICOLUL 8
 
    Părţile şi arbitrii au obligaţia să protejeze confidenţialitatea oricărei informaţii pe care o primesc în timpul lucrărilor tribunalului arbitral.

   ARTICOLUL 9
 
    Dacă tribunalul arbitral nu decide altfel, datorită unor condiţii speciale ale cazului, cheltuielile tribunalului vor fi suportate de către părţile la diferend, în mod egal. Tribunalul va ţine o evidenţă a tuturor cheltuielilor şi va prezenta părţilor un raport final.

   ARTICOLUL 10
 
    Orice parte contractantă care are un interes de natură juridică în subiectul în cauză al diferentului şi care poate să fie afectată de decizia asupra cazului poate interveni în lucrări, cu consimţământul tribunalului.

   ARTICOLUL 11
 
    Tribunalul poate audia şi decide cereri reconvenţionale care apar direct din subiectul în chestiune al diferendului.

   ARTICOLUL 12
 
    Deciziile tribunalului arbitral, ţinând de procedura şi fondul acestora, vor fi luate cu majoritatea de voturi a membrilor săi.

   ARTICOLUL 13
 
    Dacă una dintre părţile la diferend nu apare în faţa tribunalului arbitral sau nu îşi apără cauza, cealaltă parte poate cere tribunalului să-şi continue procedura şi să pronunţe decizia sa. Faptul că una dintre părţi nu s-a prezentat în faţa tribunalului sau că s-a abţinut de a-şi exercita drepturile sale, nu constituie un obstacol în calea procedurii. Înainte de a pronunţa sentinţa definitivă, tribunalul arbitral trebuie să se asigure că cererea este fundamentată de fapt şi de drept.

   ARTICOLUL 14
 
    Tribunalul arbitral va pronunţa sentinţa finală în decurs de 5 luni de la data la care s-a constituit, dacă nu consideră necesară extinderea limitei de timp pentru o perioadă care să nu depăşească alte 5 luni.

   ARTICOLUL 15
 
    Sentinţa finală a tribunalului arbitral se va limita la subiectul în chestiune al diferendului şi va fi motivată. Sentinţa va conţine numele membrilor care au participat la deliberare şi data la care ea a fost pronunţată. Orice membru al tribunalului poate ataşa la ea o opinie distinctă sau divergentă.

   ARTICOLUL 16
 
    Sentinţa va fi obligatorie pentru părţile la diferend. Va fi fără apel, dacă părţile nu au hotărât, în prealabil, asupra unei proceduri de apel.

   ARTICOLUL 17
 
    Orice divergenţă care poate apărea între părţile la diferend, cu privire la interpretarea sau maniera de executare a sentinţei finale, poate fi supusă de către orice parte, spre decizie, tribunalului arbitral care a dat-o.

   PARTEA a II-a
  Conciliere

   ARTICOLUL 1
 
    O comisie de conciliere se va crea la cererea uneia dintre părţile la diferend. Comisia, dacă părţile nu au decis altfel, se va compune din 5 membri, câte 2 numiţi de fiecare parte implicată şi un preşedinte ales, de comun acord, de către membrii astfel desemnaţi.

   ARTICOLUL 2
 
    În diferendele dintre mai mult de două părţi, părţile care au acelaşi interes îşi vor numi membrii în comisie de comun acord. Când două sau mai multe părţi au interese independente sau când ele sunt în dezacord cu privire la faptul de a şti că au acelaşi interes, ele îşi vor numi membrii lor separat.

   ARTICOLUL 3
 
    Dacă orice numire din partea părţilor nu se face în decurs de două luni de la data cererii pentru crearea comisiei de conciliere, secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, dacă i se solicită de către partea care a făcut cererea, va face acele numiri, în decurs de alte două luni.

   ARTICOLUL 4
 
    Dacă nu a fost ales un preşedinte al comisiei de conciliere în decurs de două luni de la numirea ultimului membru al comisiei, secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, dacă i se solicită de către una dintre părţi, va desemna un preşedinte, în decurs de alte două luni.

   ARTICOLUL 5
 
    Comisia de conciliere va lua deciziile cu majoritatea de voturi a membrilor săi. Dacă părţile la diferend nu hotărăsc altfel, comisia îşi va stabili propria procedură. Ea va face o propunere de rezolvare a diferendului, pe care părţile o vor examina cu bună-credinţă.

   ARTICOLUL 6
 
    În caz de dezacord cu privire la competenţa comisiei de conciliere, aceasta va decide dacă ea este sau nu competentă.

X

Clic aici pentru a închide harta



Alegeți un județ de pe hartă pentru a fi redirecționat spre autoritatea locală.